INTERVIU Regizorul Alexandru Darie: „Între război şi Coriolanus este o relaţie ca între un bărbat şi o femeie“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Regizorul Alexandru Darie spune că spectacolul său „Coriolanus“, după William Shakespeare, montat în sala „Toma Caragiu“ a Teatrului Bulandra, pune în prim-plan lupta pentru putere a protagonistului, precum şi sfârşitul tragic al acestuia, un destin sacrificat pe altarul ambiţiei.

Regizorul Alexandru Darie (59 de ani), directorul Teatrului „L.S. Bulandra“, a realizat un spectacol impresionant prin desfăşurarea de forţe: „Coriolanus“, cu o distribuţie de 70 de actori, dintre care cap de afiş e Şerban Pavlu, care străluceşte în rolul principal. Spectacolul a avut premiera oficială în Festivalul Naţional de Teatru, la Sala „Toma Caragiu“ a Teatrului Bulandra. Montarea, o adaptare scenică după William Shakespeare, este extrem de contemporană. Esenţa piesei vizează cele două conflicte: unul politic, intern (al plebei – patricieni) şi un altul extern (romani – volsci). Atunci când un general învinge în bătăliile date împotriva forţelor ce încearcă să-l doboare, el simte că poate să devină activ în politică şi guvernare. Una dintre cele mai ample producţii teatrale din România din acest moment, spectacolul este realizat cu sprijinul a 70 de actori.  „Coriolanus“, care are o durată de trei ore şi 45 de minute, marchează revenirea lui Alexandru Darie la teatrul politic. Spectacolul reprezintă aducerea actorului înapoi în arena socială şi politică şi reconfirmă aderenţa regizorului la un tip de teatru pe care Lev Dodin îl numea „teatru serios“. „Indiferent că e o comedie, sau că este o tragedie, sau că este o dramă, teatrul trebuie să fie serios, adică să încerce să desfacă nişte obiceiuri, nişte lucruri cu care lumea e aparent obşinuită“, a explicat regizorul într-un interviu la interviurile  FNT de la „Adevărul  live“. Este un spectacol cu trimiteri foarte concrete la actualitate, la care lucrul a început în urmă cu un an şi jumătate. „Şi-n acest an şi jumătate, din păcate pentru ce trăim noi, piesa a devenit de o actualitate îngrozitoare. Pe măsură ce timpul trecea, foarte multe lucruri din acest text începeau să se împlinească“, subliniază regizorul. „Ştim cu toţii afirmaţia lui Orwell – cine nu cunoaşte istoria, riscă să o repete“, punctează Alexandru Darie.Interviul a fost realizat în cadrul „Interviurilor FNT“ la Adevărul Live, în perioada 19-29 octombrie 2018. Moderatorul interviurilor a fost jurnalistul Pompilius Onofrei.

„Weekend Adevărul“: „Coriolanus“, în viziunea dumneavoastră, devine extrem de contemporan, un spectacol extrem de dificil,  care aduce în scenă aproape 70 de actori.

Alexandru Darie: Ne-am obişnuit, din păcate, cu o formulă care sigur că poate avea până la urmă rolul ei, în cantităţi mici, homeopatice. Există această idee că raţiunea de a face teatru este să aduci nişte actori cunoscuţi cu un text preferabil premiat anul trecut la Londra sau la New York pe care îl pui în scenă, durează o oră şi jumătate sau o oră şi un pic, şi cu asta am umplut o seară plăcută. Uneori, se întâmplă ca spectacolul să fie bun. Însă, după mine, această reţetă are de-a face mai puţin cu teatrul, pentru că eu cred în ce spunea Lev Dodin
şi anume că teatrul este serios, indiferent că este o comedie, tragedie sau dramă. Trebuie să fie serios, adică să încerce să desfacă nişte obiceiuri, nişte lucruri cu care aparent lumea e obişnuită, cum e cazul lui Shakespeare. Aparent, toată lumea ştie Shakespeare, dar când e să întrebi două nume de personaje, uneori, sunt oameni care nu le ştiu...

Mai este actuală piesa „Coriolanus“ astăzi?

Coriolanus scena spectacol

Se întâmplă ceva care este aproape unic. Noi ne-am apucat de repetiţii în urmă cu un an şi jumătate, am repetat prin tot felul de coclauri. Am început să punem în scenă o piesă importantă, mai puţin jucată, care la început era o poveste frumoasă, puternică despre un erou care, de fapt, nu este erou şi aşa mai departe. În acest an şi jumătate, din păcate, pentru ce trăim, piesa a devenit de o actualitate îngrozitoare. Pe măsură ce timpul trecea, foarte multe lucruri din acest text începeau să se împlinească. Practic, mai lipseşte un singur lucru ca această profeţie născută de Shakespeare acum 600 de ani, care face referire la o poveste de acum 2.000 şi ceva de ani, să se împlinească. Şi iată cum astăzi, în acest an şi jumătate, cu o repeziciune extraordinară lucrurile se repetă.

De altfel, ştim cu toţii afirmaţia lui Orwell că „Cine nu cunoaşte istoria riscă să o repete“. Mi se pare lucrul cel mai important.

Reînvăţarea meseriei

Imagine indisponibilă

Marchează acest spectacol revenirea regizorului Darie la teatrul politic?

Este necesar, în România, să se revină la teatrul politic, pentru că este o formă nu numai de protest, ci şi de conştientizare a ceea ce ni se întâmplă. E un adevăr aparent banal pe lângă care trecem – când vorbim de teatru şi de Shakespeare în general – că teatrul e oglinda vremurilor. Iată că teatrul e o oglindă destul de mare şi de precisă care se întinde pe sute de ani. Concepţia asta asupra textului am avut-o de la început, dar nu credeam că se va ajunge până acolo. Pleci cu două mere în desagă şi te trezeşti cu un vapor plin de mere, trebuie să faci ceva cu ele. Dintr-odată, eşti pus în faţa unor situaţii de „teatrul politic“... De ce spun teatru politic? Pentru că, în 1990, eu am fost unul dintre oamenii care au spus că trebuie să ne reînvăţăm meseria. Până atunci s-au făcut spectacole extraordinare, cu cât erau mai subtextuale, cu atât erau mai valoroase. Deodată, câţiva regizori au rămas fără obiectul muncii, ba chiar ştiu regizori care au dispărut din creaţie, nu au mai făcut nimic după ’90, pentru că nu au ştiut ce să mai facă. Am pus în scenă „Visul unei nopţi de vară“ în 1990, fiind vorba de o piesă extraordinar de frumoasă şi de bine scrisă, o piesă despre o poveste.

Cred că e necesar să reînvăţăm să spunem aceste poveşti. Au trecut 20 de ani între timp, ne reîntoarcem de unde am plecat.

Cât de mult aţi intervenit în textul lui Shakespeare?

În afară de faptul că am tăiat textul şi am încercat să-l organizez, nu am făcut altceva. Nu s-a băgat niciun cuvânt, nicio situaţie scenică, nu am zis „hai să facem băşcălie“.

Tehnică şi emoţie

Imagine indisponibilă

Cum e Şerban Pavlu în rolul lui Coriolanus?

Ceea ce Şerban reuşeşte este să amestece tehnica cu o emoţie reală, actoricească. Niciodată nu le-am văzut aşa combinate. E un tip de dăruire pe care el o reuşeşte. Camelia Maxim, care o joacă pe mama lui Coriolanus, e un contrapunct fabulos în text. Pe lângă alte adevăruri, în spectacol, se arată că băieţii, bărbaţii sunt foarte dependenţi de mama lor, în cele mai multe dintre cazuri. Majoritatea marilor bărbaţi aflaţi la conducerea Romei aveau o legătură puternică cu mamele, cu nevestele, care conduceau Imperiul din alcov, de după perdele. Se dezvoltă relaţia personajului cu lumea armatei, a războiului, pe lângă viaţa intimă, legată de familie. Se poate discuta foarte mult metaforic, dacă este Coriolanus un îndrăgostit de război. Între război şi Coriolanus este o relaţie ca între un bărbat şi o femeie.

Este un bărbat care însumează totul războiului şi artei armelor, care are plăcerea şi bucuria de a lupta, de a ucide şi de a câştiga, nevăzând nimic în afară de lucrul acesta.

Alături de Şerban Pavlu, i-am ales în distribuţie pe Radu Amzulescu, Ana Ioana Macaria, Dan Bădărău, Camelia Maxim, Simona Pop, Ionel Mihăilescu, Gheorghe Ifrim, Romeo Pop, Antoaneta Cojocaru, Constantin Dogioiu, Elias Ferkin. Impresionantul decor este semnat de arhitectul Octavian Neculai, costumele – de Lia Manţoc, iar muzica originală şi sound design-ul, de Cristian Lolea. Piesa beneficiază de o traducere realizată de Horia Gârbea şi de George Volceanov.

alexandru darie

Corul e impresionant în spectacol...

Toată lumea e cu pedala apăsată. Inclusiv cei aproape 60 de oameni din cor, un personaj colectiv format din 60 de tineri absolvenţi extrem de talentaţi. Ideea mi-a venit exact de la ideea de cor antic, de la ideea de piesă de istorie veche. Eu am mai văzut nişte spectacole, unele importante, dar toată povestea asta cu războiul era aşa, un fel de fundal. Există în permanenţă această reprezentare a morţii, a războiului în spectacol. E o greşeală, textul te poate fura în partea asta, pentru că relaţiile sunt foarte puternice. ;

Director timp de cinci ani al teatrelor europene

Numele:
Alexandru Darie

Data şi locul naşterii: 15 iunie 1959, Bucureşti
Studiile şi cariera: 

 A absolvit în 1983 Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale“ Bucureşti.

 În 1984 a debutat ca asistent de regie la Teatrul de Stat din Oradea.

Consacrarea internaţională s-a produs odată cu spectacolul „Visul unei nopţi de vară“ (1991), pe care ziarul „The Guardian“ l-a considerat a fi cea mai bună montare de la producţia cu acelaşi nume semnată de Peter Brook. Spectacolul a fost distins cu premiile pentru cel mai bun regizor şi cele mai bune costume la prima ediţie a Festivalului Naţional de Teatru „I.L. Caragiale“.

 În anul următor, a fost invitat de Oxford Stage Company să regizeze „Mult zgomot pentru nimic“, de William Shakespeare, BBC apreciind montarea drept un „eveniment al stagiunii’“.

 A mai regizat în Statele Unite, la Performing Arts Centre, New-York „Mizantropul“, de Moliere şi  „Cabala bigoţilor“, de Mihail Bulgakov.

 Din 2002, Alexandru Darie conduce Teatrul Bulandra, conferindu-i acestuia un statut unic între teatrele din România, cu artişti de elită şi cu o dimensiune profund europeană.

 În 2006, este ales preşedinte al Uniunii Teatrelor din Europa, ducând la bun sfârşit în 2011, două mandate consecutive la conducerea acestei prestigioase instituţii.

Locuieşte în: Bucureşti.

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite