Arte

articolul anterior articolul urmator

Să mori de inimă la teatru

4
19 Apr 2013 09:07:39
Lacrima Andreica
Studenţii Grupei 1, An III ai Facultăţii de Teatru şi Televiziune, Cluj
Studenţii Grupei 1, An III ai Facultăţii de Teatru şi Televiziune, Cluj

Să mergi la teatru în zielele noastre este o experienţă! Ar trebui să te ţină şi inima, să nu crape din pricina senzaţiilor bulucite pe scenele imaginare, ori pe uşile sălilor de spectacol. Însă aşa uiţi de minimalismul vieţii cotidiene, evadezi. Ia-ţi doar un corset pentru inimă, în caz că ţi s-ar sparge de la emoţii.

Buuum! Usa s-a trântit la perete şi pe ea a ţâşnit o arătare colorată, răcnind de să-ţi spargă inima: "Fiiiibiiiiii!". Domnul în vârstă din faţa mea a tresărit violent cu aparatul de foto masiv, legat la gâtul lui cu tot. Nu mi-am putut reţine un zâmbet. Spaima lui era mai hazoasă decât a mea pentru că lui îi tremura barba lungă, căruntă şi preţ de o secundă aproape am putut jura că i-a sărit şi pălăria mare de fetru de pe cap, pe care o uitase acolo deşi intrase într-un spaţiu închis. 

Arătarea colorată a continuat să se agite răcnind printre oamenii care aşteptau cuminţi să intre în sala de spectacol. S-a aplecat peste geam periculos, încât o doamnă a sărit: "Să o ţină cineva că altfel pică în cap!". Toţi dimprejur au avut tendinţa să o prindă, dar nimeni n-a îndrăznit. Într-un târziu arătarea s-a răţoit la noi, viitorii ei spectatori: "Da' intraţi ce mai aşteptaţi?!!". Am intrat surprinşi, râzând. 

Preţ de o oră şi jumătate am trăit o Americă a extremelor închisă pe un podium mic, imaginar, căci se confunda cu publicul, fără nici o demarcaţie. O Americă a kitch-ului şi a suferinţei umane, care nu-şi găseşte liniştea nici profunzimea fiinţei în vacarmul unei societăţi care transformă totul în comerţ, până şi sufletul, în numele bunăstării. O parodie? Poate o parodie amară în fond, dar spusă cu zâmbetul pe buze, convingător, într-un spectacol de o mişcare şi energie aiuritoare. 

Tinerii actori? Nimeni alţii decât studenţii la Facultatea de Teatru şi Televiziune. O producţie a lor, cu intrare liberă pentru studenţi şi nu numai, în limita locurilor disponibile. Public? Cu casa închisă! Lumea de afară? A dispărut. N-am înţeles de mai era acolo când am ieşit din sală. Viitorul sună artistic la Cluj! (Ah, da! Piesa: "De veghe in lanul de secara", J.D.Salinger)

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

4 Comentarii

florin tomos
19.04.2013, 13:40:43

Perfect de acord cu autoarea, asemenea "caricaturi" de spectacole, din păcate, se pot vedea şi la Teatrul Naţional din Cluj, actorii sunt foşti şi viitori absolvenţi ai '' prestigioasei şcoli de teatru'' din Cluj Napoca. Puteţi anticipa viitorul singuri...

Lacrima Andreica
19.04.2013, 21:20:40

La cum se distrau tinerii din sala, am crezut sincer ca am nevoie sa ma adaptez. Generatia 40+ a fost rezervata. Copiii astia chiar nu sunt slabi. Sunt talentati. Ar avea o sansa. De ce nu printre noi?

Mihai Copăceanu
19.04.2013, 20:46:41

să merg la teatru pentru mine nu mai este nici macar o dorinta. Dupa zecile de spectacole vazute in Sibiu, uneori 2,3 pe saptamana....mi s-a luat...nu mai dau bani pentru vulgaritate, obscenitate, groază si nerusinare. As dori text si interpretare frumoasa. As dori clasi si talente....pacat.

Lacrima Andreica
19.04.2013, 21:22:24

Ei bine, n-a lipsit nici aceasta dezinhibitie a trupului... In clipa aia mi-am dat seama de ce n-as putea fi niciodata o actrita. :