Se mai schimbă omul, chiar şi regizorul...

După ce ne-a îngrozit cu Henry, un prieten care-ţi vrea binele, de-mi amintesc că am ieşit de la proiecţie, de la Sala Elvira Popescu a Institutului Francez, cu porniri sinucigaşe, Dominik Moll a demonstrat că ştie proverbul că: numai proştii şi morţii nu-şi schimbă părerea şi a virat-o spre o comedie absurdă adorabilă, dulce-amară,

la care râzi cu lacrimi, la un loc cu o sală întreagă extrem de exigentă (probabil de asta nu e în competiţie!).

Des Nouvelle de la Planete Mars / Veşti de pe Planeta Marte, cu un titlu şi cu un joc de cuvinte, care funcţionează în franceză şi engleză, pentru că pe personajul principal, care e un infinit văzduhist, picat parcă din altă galaxie, îl cheamă Dl. Mars/ Marte, îl are în fruntea distribuţiei pe  Francois Damiens, belgianul cu şarm  - din Familia Beliers şi Testamentul nou nouţ - îl interpretează pe tatăl divorţat, fascinat de fraţii Marx, ignorat de copiii săi adolescenţi - dintre care puştiul e un vegetarian plin de principii, iar fata o tocilară - doar din dorinţa de a câştiga mai bine ca ratatul de părinte, fosta nevastă, corespondent de ştiri (Lea Drucker, nepoata de unchi a lui Michel, deci un pic româncă!), care e somată de fiu să strecoare în subiecte cuvântul castravete (cum fac uneori actorii, pe scenă, când pomenesc numele progeniturile . În plus, la job, lucrează în birou cu un dezaxat, care evadează de la nebuni, şi cu sprijinul unui vecin, fost şofer al preşedintelui Giscard D Estaing, dar care are carnetul suspendat, pe motiv că nu mai vede din prina vârstei, vrea să arunce un aer o crescătorie de pui chinuiţi! Şi asta încă nu e tot, dar sper să aducem cumva pelicula pe ecrane.

În schimb, Independenţa Film deja a achiziţionat: The Commune a lui Thomas Vinterberg, cu sprijin Media, pe care l-a laudat teribil la aniversare, că e singurul fond care l-a sprijinit cu The Hunt, când americanii auzind ca va fi vorba de un posibil pedofil, nu i-au dat niciun cent! Acum, după apăsătorul Das Fest, se întoarce în familie, dar nu într-una recompusă, cum e la modă, ci la trăitul hipiot în comun, din anii 70. Danezul a declarat că şi el a trăit aşa. Sigur că pentru noi e o utopie oribilă, mai ales pentru cei care ne-am trezit cu chiriaşi impuşi de regim în casă, dar la ei, pentru că vila era prea mare se adună, pun banii cap la cap şi muncă, fiecăruia venindu-i rândul să gătească sau să spele vasele. Ca în căminele studenţeşti, doar că e de bună voie. Scenariul este însă atât de bine condus, încât cred că are şasnse mari de un urs berlinez.

Apropo de animal, el apare de-adevăratelea, nu numai prin afişele acestei ediţii, ci şi într-un scurt german Berlin Metanoia, de la Generaţia 14+, unde e la concurenţă cu cel mai aplaudat din cele 8 prezentate într-un calup: O noapte la Tokoriki, ingeniosul scenariu, interpretat şi de Cristian Bota (premiatul de la Festivalul de Piatra) şi ajutat de câte o duşcă reală de ţuică Polar, după cum a povestit cu haz tânăra, şi frumoasa regizoare, Roxana Stroe (tot sugera Meryl Streep că trebuie să îndrăzneacă mai mult si femeile realizator, în cazul ei cred că e un început de bun augur).

A mai fost o mare surpriză plăcută Geniul, cu Jude Law şi Nicole Kidman (cuplul din Cold Mountain, turnat la Castel Film), şi mai ales Colin Firth, un redactor de carte aproape prea fără de cusur, ca să fie adevărat (dar chiar a existat) şi despre un autor american Thomas Wolfe, insuportabil, contemporan cu Hemingway Şi Scott Fitzgerald . Pasiunea mistuitoare pentru cărţi ar putea să-i molipsească pe mulţi, declara elegantul Firth (care în realitate arată exact ca în A Single Man) la conferinţa de presă. Cine ar îndrăzni să-l contrazică pe fermecător Mr.Darcy?