Arte

articolul anterior articolul urmator

„Sfârşitul“ dinozaurilor? VIDEO

1
15 Jun 2018 03:56:28
Doinel Tronaru
Owen Grady (Chris Pratt) şi „raptorul“ Blue, o
imposibilă utopie a convieţuirii om-dinozaur
Owen Grady (Chris Pratt) şi „raptorul“ Blue, o imposibilă utopie a convieţuirii om-dinozaur

LA SCARĂ MARE În noul „Jurassic World: Fallen Kingdom“, regizorul J.A. Bayona introduce numeroase teme filozofice şi politice, care fac ca precedentele filme să pară doar un „parc de distracţii“, reuşind cel mai bun „Jurassic“ făcut vreodată. Eroii din precedentul film, Bryce Dallas Howard şi Chris Pratt, îşi reiau aici rolurile.

Cu noul film „Jurassic World: Un regat în ruină“ / „Jurassic World: Fallen Kingdom“ – care continuă acţiunea din „Jurassic World“ (2015), care la rândul său o relua, „după 20 de ani“, pe cea din capul de serie, „Jurassic Park“ (1993) al lui Spielberg, aşadar vorbim practic doar de trei filme „Jurassic“ care contează –, ne confruntăm cu o situaţie inedită. Asta pentru că, pentru prima dată după multă vreme (adică după cea a lui Spielberg), la cârma francizei se află un autor de cinema real, în toată puterea cuvântului, respectiv spaniolul J.A. Bayona (catalan, mai exact), extrem de apreciat pentru filmele pe care le-a făcut până acuma.

„La poalele vulcanului“

Întrebarea în situaţii de genul acesta este dacă creativitatea unui astfel de „auteur“ (specific europeană, să-i spunem) se poate împăca cu rigorile americane ale producţiei de Hollywood (ceea ce, în general, nu prea se întâmplă), cu alte cuvinte câtă libertate artistică are cineastul odată transplantat peste Ocean. Rezultatul, în cazul acestui „Fallen Kingdom“, este peste aşteptări, o surpriză extraordinară, care transformă acest „Jurassic World“ în cel mai bun film al seriei. În plus, scenariul este scris de doi dintre coscenariştii de la „Jurassic“-ul din 2015: Colin Trevorrow (şi regizor al acelui volet) şi Derek Connolly (cu un necesar omagiu către Michael Crichton, creatorul personajelor originale, decedat în 2008).

Ştia el ce ştia Chris Pratt în filmul din 2015...

Faptul asigură o remarcabilă continuitate, tematică şi stilistică, întregii poveşti. Multe dintre temele care dau valoare lui „Fallen Kingdom“ fuseseră lansate încă din filmul din 2015, dar de data aceasta sunt duse la o realizare artistică superioară. Bayona îşi indică intenţiile, tonul filmului, încă din titlu: „Un regat în ruină“ / „Fallen Kingdom“. Insula fostului parc de distracţii care-a eşuat în 2015 (situată la scurtă distanţă de... Costa Rica, ceea ce privim, post-Udrea şi Bica, cu alţi ochi) este ameninţată acum de erupţia unui vulcan extrem de puternic, ceea ce ridică prima întrebare: trebuie salvaţi şi relocaţi dinozaurii de-acolo – cum cred activiştii, în frunte cu Claire Dearing (Bryce Dallas Howard), pe care-o cunoaştem din primul film – sau trebuie consideraţi o intervenţie abuzivă a omului în legile naturii şi abandonaţi, aşa cum avertizează „veteranul“ specialist Ian Malcolm (Jeff Goldblum)?

„Cei 1%“

De-aceea Bayona filmează scenele de extincţie a dinozaurilor, surprinşi de lava vulcanică atotcotropitoare, pe un ton elegiac şi dezolant-poetic. Este sfârşitul dinozaurilor, „aşa cum îi ştim“, şi acest lucru nu poate decât să ne întristeze. Lucrurile nu se opresc însă aici, ar fi fost prea puţin. O (bună) parte dintre speciile de dinozauri sunt salvate – cu concursul dezinteresat al lui Claire şi-al partenerului ei, charismaticul Owen Grady (Chris Pratt), care (ca-ntotdeauna, prea) târziu îşi vor pune întrebări asupra consecinţelor cercetărilor lor – de către maleficul Eli Mills (Rafe Spall), administratorul averii bătrânului Benjamin Lockwood (James Cromwell), fostul partener al lui John Hammond, creatorul primului parc.

Dr. Ian Malcolm (Jeff Goldblum), un profet care vorbeşte în pustiu

Împreună cu savantul „nebun“ Dr. Henry Wu (BD Wong), pe care-l cunoaştem din precedentele serii, Mills doreşte crearea unei specii-mix cu totul noi, Indoraptorul, o „maşină de luptă“ perfectă, dar până una-alta aduce toate speciile recuperate la domeniul lui Lockwood, pentru a le vinde la licitaţie „la bucată“, una câte una. Defilează-astfel în faţa ochilor noştri tot „gunoiul“, putregaiul acestei lumi, adică oamenii cu (mulţi) bani, putrezi de bogaţi, şi cu intenţii rele, de la mafioţi ruşi şi traficanţi de arme până la CEO selecţi, „cei 1%“ care ne conduc, conform retoricii anarhiste.

„Ce ştia Maisie“

Spectacolul este dezgustător, astfel că aştepţi ca dinozaurii să scape, te bucuri când se întâmplă aceasta şi-ţi doreşti ca aceştia să ucidă şi să mănânce cât mai mulţi dintre ticăloşi. Mai mult (şi mai grav), atunci când „fiarele“ părăsesc incinta domeniului Lockwood – urmare şi a acţiunii micuţei Maisie Lockwood (Isabella Sermon, debut absolut), nepoata bătrânului, personaj complex, care introduce altă temă importantă a filmului –, îţi pare bine, deşi acest fapt poate constitui începutul sfârşitului speciei umane.

Activista Claire Dearing (Bryce Dallas Howard) nu-i „frumoasa în pericol“, ci ia de multe ori situaţia-n propriile-i mâini

„Now man’s reign is through“ (Zager and Evans), nicicând n-au fost, în ultima vreme, redate pe ecran mai bine cuvintele acestea (am putea spune chiar „ura de sine“ a omului, conştient că şi-a atins maximul şi de necesarul său sfârşit), iar cuvintele discursului avertizator al savantului Malcolm (Jeff Goldblum) se potrivesc mănuşă cu imaginile finale, ale dinozaurilor alergând în libertate, practic recucerind Pământul din nou.

Expresionismul german să trăiască!

„Jurassic World: Fallen Kingdom“ este perfect în genul său, dar nu este un film filozofic, care să dea bătăi de cap spectatorului: mesajul este transmis exact cât şi cum trebuie (aşadar, e şi un film bine scris). Dimpotrivă, este extraordinar de alert, tensiunea se menţine constant la nivelul cel mai înalt (sunt recreate şi se face trimitere la multe scene din primul „Jurassic Park“ al lui Spielberg), iar efectele speciale sunt impecabile, utilizate cu creativitate artistică. Bayona este un stilist, şi din acest motiv filmul său este cel mai stilizat, cel mai arty, dintre filmele-blockbuster din ultima vreme.

„Now man’s reign is through“

Este filmul care seamănă cel mai mult nu numai cu filmele-catastrofă (disaster movie) clasice din anii ’70 (chiar „Vulcanul“ se numea unul dintre ele), dar Bayona, urmare a cinefiliei sale, foloseşte la maxim şi retorica expresionismului german (şi, pe cale de consecinţă, a Universal-urilor din anii ’30). Chimia dintre Howard şi Pratt funcţionează, copilul (în pericol, ca la Spielberg) Isabella Sermon este minunată, dar Bayona-i dă o partitură consistentă şi marii actriţe Geraldine Chaplin (naturalizată-n Spania), pe care-a mai folosit-o şi-n „Orfelinatul“, excepţionalul său debut în lungmetraj.

Info

Jurassic World: Un regat în ruină / Jurassic World: Fallen Kingdom (SUA-Spania, 2018)
Regia: J.A. Bayona
Cu: Bryce Dallas Howard, Chris Pratt, Jeff Goldblum, Geraldine Chaplin

5 stele

Citeşte şi:
„Adevărata fiară“ – cronica din 2015 la filmul lui Colin Trevorrow „Jurassic World“

PORTRET DE REGIZOR

J.A. Bayona – catalanul devenit un maestru al horror-ului contemporan


Regizorul spaniol J.A. Bayona, autorul, cu succes, al recentului „Jurassic World: Un regat în ruină“ / „Jurassic World: Fallen Kingdom“, s-a născut pe 9 mai 1975, în metropola Barcelona, capitala provinciei Catalonia, aşa că, după logica separatistă actuală, ar putea fi considerat mai degrabă... catalan. Îl chema Juan Antonio García Bayona, dar, din motive de marketing, şi-a scurtat „numele de scenă“ cât de mult a putut, la J.A. Bayona.

L-am numit în titlu maestru al horror-ului, dar, de fapt, cele patru lungmetraje pe care le-a realizat până acum Bayona, şi pentru care e atât de apreciat, nu sunt nici măcar filme de gen pure. Într-adevăr, debutul său, „Orfelinatul“, din 2007, este un horror extrem de reuşit şi stilizat, dar alt film, „The Impossible“ / „Paradisul spulberat“ (2012), este o reconstituire realistă a tsunami-ului devastator din 2004 din Thailanda, realizată cu o tehnică impecabilă.

Reprezentant de vârf al unei generaţii excepţionale

J.A. Bayona nu a apărut însă din senin, ci a beneficiat de un deceniu de aur al cinematografiei spaniole (anii 2000), care şi-a dat măsura mai ales în filme de gen: thriller-e, horror-uri, fantasy-uri etc. Îl putem alătura numelor altor regizori excepţionali, precum: în primul rând, cunoscutul acum Alejandro Amenábar („Thesis“, „Abre los ojos“, „The Others“), tot catalanul Jaume Balagueró („Fragile“, seria „[Rec]“), „canarezul“ Juan Carlos Fresnadillo („Intacto“, „28 Weeks Later“), Mateo Gil (şi scenaristul lui Amenábar) şi alţii, cu toţii sub semnul mai vârstnicilor Álex de la Iglesia (basc, de origine), Julio Medem (tot basc, „Lucia şi sexul“) sau Pablo Berger (tot... basc, „Torremolinos 73“, „Blancanieves“).

Autorul nu a „sărit“ direct la lungmetraj, ci şi-a făcut mâna în numeroase scurtmetraje „de gen“ (multe direct pentru video/DVD), continuând să lucreze astfel şi în TV şi după ce devenise celebru. Faptul s-a întâmplat în 2007, odată cu horror-ul „Orfelinatul“, un debut excepţional, remarcat ca atare de toată lumea. Surprinde, în 2012 (şi ca subiect, şi ca realizare uluitoare), cu acel „The Impossible“, de care vorbeam, iar în 2016 ecranizează best-seller-ul pentru young adults „A Monster Calls“, de Patrick Ness. Şi-acum iată-l peste Ocean, cu-acest excepţional „Jurassic World: Fallen Kingdom“.

Top 4 filme importante

1. Orfelinatul (Spania, 2007)
2. The Impossible / Paradisul spulberat (Spania-SUA, 2012)
3. Jurassic World: Fallen Kingdom (SUA-Spania, 2018)
4. A Monster Calls / Copacul cu poveşti (Marea Britanie-Spania-SUA, 2016)

Citeşte şi: o analiză a cinemaului spaniol de gen al anilor 2000-2010

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

1 Comentariu

ovidiu preda
16.06.2018, 20:38:37

Nu scapam de astia

Modifică Setările