SIMN – O izbândă a culturii muzicale naţionale!

Octavian Nemescu

Astfel am perceput momentele – multe şi însemnate – ale recentei ediţii a Săptămânii Internaţionale a Muzicii celei Noi, muzica nouă de astăzi... şi de ieri; sunt evenimente ale unui proiect de largă cuprindere, proiect ce adună idei şi muzică, creatori şi zone ale unei creativităţi – nu poţi să nu observi -  inepuizabile, tangente evenimentelor timpului, timpurilor!

Ne-am aflat, la sfârşit de mai, la cea de a XXXI-a ediţie a acestui proiect anual, înnoit de fiecare dată cu entuziasm şi pricepere. Proiectul a luat naştere imediat după 1989 şi a fost, pe atunci, îmbrăţişat de Uniunea Compozitorilor drept o eliberare faţă de normele aşa-zisei ”epoci de aur”.

Directorul fondator al acestui eveniment anual este regretatul maestru Ştefan Niculescu, personalitate de extinsă viziune în ce priveşte originalitatea şi locul creaţiei româneşti în concertul internaţional al valorilor. În mod firesc, dintru început s-a avut în vedere poziţionarea creaţiei actuale sau relativ actuale, româneşti, într-un larg context internaţional al valorilor componistice ale sfârşitului de secol XX, ale începutului de secol.

Muzica românească trebuia arătată lumii iar lumea muzicală internaţională, în valorile semnificative ale acesteia, trebuia să pătrundă în spaţiul vieţii noastre muzicale. Sunt direcţionări clare care au animat, an de an, viziunea creatorilor de proiecte ale Festivalului SIMN.

Compozitorul Dan Dediu a fost, de această dată, directorul artistic al recentei ediţii, una dintre cele mai extinse, mai cuprinzătoare şi mai variate din punct de vedere stilistic; iar aceasta de la muzica – aş numi-o - de consum cotidian şi până la creaţii pe care le pot numi fundamentale ale timpului nostru, de la muzica de parfum postromantic, de la neoclasicismul docil la experimente care pot înflori ulterior.

Aş spune-o deschis, recenta ediţie a SIMN – pe parcursul a peste douăzeci de momente ale acesteia – poate fi asemuită unei veritabile cărţi muzicale a timpului nostru, cumulând tendinţe şi orientări stilistice dintre cele mai diferite, chiar dintre cele mai neaşteptate.

O lucrare pe care, personal, o consider a fi genială, lucrare care în nici un caz nu poate fi o emanaţie a unei iluminări a momentului, este PostSimfonia a II-a a regretatului compozitor Octavian Nemescu. A fost prezentată în primă audiţie absolută de Orchestra Naţională Radio condusă de dirijorul moldovean Mihai Agafiţa. Pe deasupra stăpânirii autoritare a proporţiilor acestui colos simfonic, pe deasupra unui profesionalism ce asigură susţinerea marilor spaţii ale lucrării, aceasta se clădeşte pe veritabile lespezi de sunet. Se poate vorbi de o consistenţă spirituală pe care creaţia autorului a avut-o întotdeauna. Subzistă aici imaginea unui echilibru dobândit şi susţinut în baza unei uimitoare forţe interioare, o forţă care pare a fi captată de prin alte timpuri şi care – iată! – focalizează aici pe parcursul acestui traseu simfonic. Este reabilitat şi înnoit un concept vechi, est-european, care aduce aici echilibrul iluminat interior, întremător, orientat spre înalt, echilibru de care omul zilelor noastre are atâta nevoie.

Indiscutabil nu am putut urmări toate manifestările festivaliere. A putut-o, oare, face cineva în afara echipei inginerilor de sunet ai Radioului bucureştean? ...echipă de autentici profesionişti cărora le suntem recunoscători. Toate concertele au fost importante având semnificaţii şi motivaţii proprii. Mi-a atras atenţia, spre exemplu, Cvartetul de coarde Pasărea tânără I, semnat de Ulpiu Vlad, un artist pentru care demersul construcţiei profesionale este condiţionat de o implicare muzical-poetică de natură intelectuală cu totul rafinată. Implicaţia brâncuşiană este declarată iar rafinamentul construcţiei pare a porni cu consecvenţă de la dimensiunea ansamblului până la celula infinitezimală constitutivă. Sunt aspecte pe deplin asimilate şi realizate de minunatul cvartet de coarde  Gaudeamus, originar din Iaşi, actualmente parte a Filarmonicii braşovene. Au găzduit, în egală măsură, o experienţă componistică în parte inedită, realizată de Adrian Iorgulescu pe parcursul mişcării sale Gemini for 4. Sunt continuate demersuri, în acest caz extinse, ce reiau şi structurează practici întâlnite în muzicile tradiţionale iar aceasta privind interacţiunea sonorităţilor instrumentelor cu corzi şi arcuş.

Umor realmente scăpărător de mare fineţe imagistică, etalează Dan Dediu pe parcursul celor trei miniaturi scrise special pentru trombonistul Barrie Webb, un inegalabil virtuoz al instrumentului său. A evoluat în compania pianistului Mihai Măniceanu, în cadrul unui program pe parcursul căruia am putut observa că serialismul dodecafonic oferă în continuare resurse de imaginaţie, de construcţie; ...de această dată compozitorului clujean Cristian Bence-Muk pe parcursul lucrării sugestiv intitulate Sepulcralis Labyrinthus, prezentată de această dată în primă audiţie absolută. In acelaşi context, prin al său Red Time, Gabriel Mălăncioiu etalează beneficiile imaginaţiei sale componistice luxuriante; iar aceasta în datele unei construcţii atent conturate.

Indiscutabil, valorile muzicii actuale pot fi puse în evidenţă, pot ajunge mai aproape de publicul de concert, atunci când nivelul performanţei instrumentale poate atinge cotele înalte ale comunicării, ale inspiraţiei. Ma refer la flautistul Ion Bogdan Ştefănescu, un virtuoz al instrumentului său; pe parcursul unui veritabil tur de forţă a prezentat - în compania ansamblului de corzi - cunoscuta lucrare Exorcisme datorată regretatului maestru Remus Georgescu, şi, de asemenea, un extins opus, Concertul pentru flaut şi orchestră datorat lui Sabin Pautza. Pe parcursul aceluiaşi concert al Orchestrei de Cameră Radio, ansamblu condus de dirijorul german Luz Rademacher, l-am putut reaudia pe inspiratul maestru al instrumentului, pe clarinetistul Emil Vişenescu, pe parcursul unei prime audiţii absolute, anume Concertul pentru clarinet şi orchestră De simplici duplex II, datorat compozitoarei Diana Rotaru. In acelaşi concert, resurse ale instrumentelor tradiţionale poziţionate într-un context nou, au putut fi urmărite pe parcursul lucrării  Thèmes/Anthèmes pentru corzi şi ţambal – de asemenea o p.a.a. datorată lui Gabriel Almaşi.

Pe de altă parte... Inepuizabil se dovedeşte a fi în continuare percuţionistul Alexandru Matei, un maestru inspirat şi, în egală măsură, inspirator pentru coechipierii săi, membri ai renumitului ansamblu GAME. Ii datorăm reaudierea unui celebru opus, anume Incantations de Ştefan Niculescu, maestrul fondator – cu peste trei decenii în urmă - al Festivalului SIMN.

Impresionant lucru, ansamblul Archaeus revine şi de această dată  în mare formă aducând în atenţia noastră inclusiv creaţiile unui regretat maestru, anume Liviu Dănceanu, creatorul ansamblului. Din programul formaţiei am remarcat lucrarea compozitoarei Maia Ciobanu, Concert pentru percuţie şi mediu electronic.

O distincţie specială poate fi acordată ansamblului Profil! Le datorăm prima audiţie a lucrării Fatum a Doinei Rotaru, creaţie camerală marcată de un indicibil simţ poetic, de îngrijorările actuale, ale noastre, ale tuturora. Pe parcursul aceluiaşi recital mi-am întărit convingerea potrivit căreia un mare maestru poate fi recunoscut şi în creaţiile miniaturale ale acestuia; mă refer la suita de piese pentru trio de corzi, Mozart - Sound Introspections,  datorate regretatului maestru Aurel Stroe, lucrare scrisă cu aproape trei decenii în urmă.

Sunt de remarcat, cu titlu de interes aparte, cele două recitaluri voce-pian susţinute de maeştri ai genului, de soprana Bianca şi pianistul Remus Manoleanu, de mezzo-soprana Claudia Codreanu şi pianista Diana Dembinski-Vodă, ambele evenimente fiind dedicate în întregime compozitorilor români din trecut dar şi celor actuali; remarc cu bucurie, nu au fost uitaţi creatori ai genului, regretaţii compozitori Nicolae Coman sau Dan Voiculescu. DevotioModerna, ansamblu instrumental condus de compozitoarea Carmen Cârneci, se dovedeşte de ani buni a se distinge drept o voce de excelentă acreditare în contextul actual al fenomenului componistic, ansamblu cu orientare specială spre muzica românească a ultimelor decenii.

Nu poţi să nu remarci, Festivalul SIMN a continuat şi prin anume evenimente susţinute în ţară, cu concursul Filarmonicii sibiene spre exemplu, ansamblu simfonic care a prezentat în p.a.a. Simfonia a VII-a de Sorin Lerescu, sub conducerea dirijorului luxemburghez Carlo Jans. Li s-a alăturat Corala Academică Oltenia din Craiova, ansamblu condus de Eugen Petre Sandu.

Momente amuzante? Au existat! Căci sunete aparte poţi întâlni peste tot în jurul nostru. Important este să ştii să le fructifici! Inepuizabilul maestru Alexandru Matei ştie să pună în valoare inclusiv sonorităţile pe care le poate genera în trafic sau în afara acesteia, un popular mijloc de transport, în acest caz o elegantă bicicletă! O face cu imaginaţie, cu talent. Induce uimire şi chiar o anume seducţie artistică.

Pe de altă parte, nu pot să nu amintesc un amănunt personal. Se întâmpla cu aproape şase decenii în urmă; primisem prima mea obligaţie profesională faţă de reputata revistă  Muzica, aceea de a realiza o analiză a unei lucrări aparţinând regretatului maestru Adalbert Winkler. I-am făcut o vizită pentru anume lămuriri. A fost extrem de parcimonios în detalierile domniei sale. L-am recunoscut de această dată pe parcursul  Trio-ului cu pian al domniei sale, atât în Elegie cât şi în Burlesca; o muzică de impecabilă construcţie definind neoclasicismul deceniilor de mijloc ale secolului trecut, o muzică sosită din alte timpuri, cu întreaga încărcătură de nostalgie, de aduceri aminte; întregul concert – inclusiv Sonata pentru violă şi pian, a fost realizat cu concursul unui entuziast grup de muzicieni, violonista Adriana Winkler, pianistul Viniciu Moroianu, violista Margit Kardos şi Eugen Bogdan Popa la violoncel.

Momentul care mi-a apărut a dispune de semnificaţii cu totul speciale, a fost, însă, concertul de deschidere al Festivalului. Mă refer la seara pe care Orchestra Concerto a Universităţii bucureştene de muzică, ansamblu condus de maestrul Bogdan Vodă, a dedicat-o marilor personalităţi ale sfârşitului de secol XX. Sunt personalităţi marcante ale muzicii noastre, anume maestrul Tiberiu Olah – Simfonia Concertantă pentru flaut, clarinet şi ansamblu de corzi, şi maestrul Anatol Vieru – Muzeu muzical pentru clavecin şi coarde, lucrare susţinută cu participarea solistică a Veronei Maier. Li s-a alăturat lucrarea Molto vibrato pentru vibrafon şi percuţie a tânărului compozitor Andrei Petrache, o lucrare ce promovează cu evidentă pricepere un polistilism intens practicat în zilele noastre. Spectaculoasă s-a dovedit a fi fost evoluţia percuţionistului Răzvan Florescu, un tânăr muzician care are de urmărit în continuare nu numai spectaculozitatea ci şi culoarea, diversitatea timbrală a prestaţiei sale.

Cum era de aşteptat, în cadrul actualei ediţii SIMN a fost comemorat un creator de uimitoare originalitate, americanul George Crumb, uimitor polistilist, plecat dintre noi cu câteva luni în urmă; cu emoţionantă devoţiune a fost marcat centenarul naşterii genialului creator al secolului trecut, care a fost brăileanul Iannis Xenakis; am în vedere recitalul grupului munchenez de percuţie condus de un minunat comunicator, virtuoz instrumentist, care este Christian Benning.

Nu pot să nu constat, şi de această dată am constatat veridicitatea unui trist adagiu conform căruia ”ochii care nu se văd se uită!” Căci sunt ediţii succesive din care – ca şi de această dată – au lipsit creaţii ale unor maeştri cum sunt regretaţii Miriam Marbe, Dan Constantinescu, Horaţiu Rădulescu sau creatori cu excelent renume cum sunt Lucian Meţianu, Costin Miereanu; ...sau Sever Tipei şi Maya Badian, originari din România, activând actualmente în universităţi de profil artistic de pe continentul nord-american.

Recenta ediţie festivalieră SIMN a urmat, cum ştim, unei dureroase întreruperi. Este motivul pentru care reluarea a fost susţinută de un entuziasm firesc; ...din partea muzicienilor performeri, din partea unui public restrâns dar avizat, din partea compozitorilor înşişi. Căci îndrăzneala creatoare, cea care vizează parcursul de anume semnificaţie, câştigă înţelegere în timp, aduce confirmare.

Materialul a apărut anterior în publicaţia  România Literară.