Arte

articolul anterior articolul urmator

Simona Tănăsescu, directorul ICR Budapesta: „Categoric, publicul maghiar este avid de formele tradiţionale de consum cultural”

2
3 Aug 2020 08:24:52
Oltea Şerban-Pârâu

Simona Tănăsescu coordonează activitatea ICR Budapesta din decembrie 2018. Este doctor în Arte Vizuale al Universităţii Naţionale de Arte, şi a urmat studii de management cultural şi afaceri externe  la Institutului Naţional de Administraţie – Şcoala Naţională de Administraţie din Paris.

A debutat ca artist vizual în 1983 expunând în ţară şi străinătate, a făcut parte din numeroase jurii, a curatoriat expoziţii în întreaga lume şi deţine numeroase premii naţionale şi internaţionale. După o carieră ca designer şi apoi profesor, în ultimele două decenii a lucrat în administraţia centrală.

Oltea Şerban-Pârâu: Cum arată Budapesta în Iulie 2020, se simte lipsa turiştilor? In ce mãsurã evenimentele culturale s-au reluat? Ce fel de spectacole sunt permise acum şi cu ce participare şi cât de îngheţată a fost viaţa culturală?

Simona Tănăsescu: Ca în întreaga lume, viaţa culturală, evenimentele sportive şi proiectele pluridisciplinare au fost îngheţate. Lipsa turiştilor în acest sezon, într-un oraş altădată cu o viaţa culturală frenetică chiar şi în perioada verii, se face resimţită. Izolarea noastră din acea perioadă nu ne plasează în postura de reporteri obiectivi ce ar putea detalia situaţia din timpul carantinei. Ungaria a relaxat mult măsurile impuse iniţial de pandemia declanşată de noul coronavirus. De relativ puţină vreme s-au reluat spectacole de teatru şi muzică, cinematografia, ce se desfăşoară mai ales în aer liber – cu respectarea distanţării sociale (şi limitarea la maximum 500 de persoane) şi cu menţinerea unor norme elementare, statuate global. Muzeele, primele instituţii închise iniţial, au fost redeschise de curând.

O.Ş.P. Sunt vreun fel de festivaluri sau evenimente organizate deja în această vară la Budapesta?

S.T. Strategia culturală în Ungaria a presupus şi aici anularea a numeroase festivaluri de tradiţie, cu mare impact şi public numeros şi înlocuirea acestor evenimente printr-o reorientare către prezenţa online. Festivalurile au fost anulate, dar instituţiile de cultură organizează evenimente în aer liber. Şi la Seghedin au fost anulate toate festivalurile, considerându-se că pentru această perioadă este de preferat varianta restricţionării numărului mare de participanţi.

O.Ş.P. Care sunt reglementările exacte privind viaţa de spectacol şi respectiv accesul la celelalte obiective culturale? Este necesară purtarea mãştii?

S.T. În spaţiile închise este recomandată purtarea măştii (în mijloacele de transport în comun, pieţe sau magazine fiind obligatorie), iar distanţarea socială este regula principală a condiţiilor de participare. Ca peste tot în lume, masca a devenit pretext şi simbol pentru industriile creative.

O.Ş.P. Şi în Ungaria, şcolile au fost închise aporoape complet în luna martie. Cum s-a revenit şi ce se preconizează pentru toamnă în privinţa lumii şcolare şi universitare?

S.T. Situaţia şcolilor – şi respectiv a cursurilor universitare – nu a fost încă definită. Evoluţia pandemiei va determina măsurile următoare. În Ungaria, ca şi în România, s-a făcut apel la metoda învăţământului online, la toate nivelurile de învăţământ.  Nu numai activitatea şcolară în sine, ci şi proiectele culturale au avut în mediul online o platformă de promovare şi interacţiune poate chiar suprauzitată. Activitatea noastră a fost racordată la noile forme. În contextul actual, ce presupune continuarea activităţilor educative în condiţii de distanţare pentru prevenirea infectării cu COVID-19, ICR Budapesta şi filiala sa de la Seghedin au organizat începând de la 1 iunie a.c. două concursuri online care s-au bucurat de un mare succes: concursul de poezie destinat elevilor vorbitori de limbă română din Ungaria şi concursul de desene pentru copii – ambele, cu ocazia Zilei Internaţionale a Copilului. Concursul de poezie în limba română de la Seghedin, lansat pe pagina de Facebook a Filialei a fost destinat elevilor din patru instituţii de învăţământ cu predare şi în limba română din Ungaria, şi a condus la selectarea a 19 poezii. Concursul a fost diseminat în paginile revistei „Foaia Românească”, din Giula cu implicarea directorilor de la Şcoala generală „Nicolae Bălcescu”, din Giula, Şcoala generală românească, din Micherechi, Şcoala generală română din Aletea şi de la Şcoala românească „Lucian Magdu” din Bătania. Poezia cu cele mai multe like-uri a fost recompensată cu „Premiul de popularitate”. Juriul a fost compus din: Bogdan Geană - referent principal relaţii Filiala Seghedin a ICR Budapesta, Eva Iova – director „Foaia Românească”, Anna Ruzsa – director al Şcolii generale româneşti, cu clasele de predare I-VIII, din Micherechi, Petru Selejan – director al Şcolii generale cu predare în limba română din Aletea, şi Maria Gurzău – director al Liceului cu predare în limba română „Nicolae Bălcescu”, din Giula. Până la data de 23 iunie a.c. când au fost aleşi câştigătorii, site-ul oficial de Facebook al Filialei a fost vizitat intens, înregistrându-se până în prezent peste 250 de noi abonaţi. Institutul Cultural Român la Budapesta a organizat, în mediul online şi Concursul de desene pentru copii; au fost postate toate desenele înscrise în concurs, iar desenul cu cele mai multe like-uri a fost recompensat cu premiul „Simpatia publicului”. La concurs au putut participa copii cu vârsta cuprinsă între 4 şi 18 ani din Ungaria. Jurizarea a fost realizată în mediul online alături de mine de artista plastică Adela Kiss şi graficianul Paskucz-Szathmary Laszló. Lucrările selectate vor face obiectul unei expoziţii viitoare, la sediul ICR Budapesta. Activitatea pe pagina de Facebook a ICR a cunoscut o creştere cu peste 800%.

Această reinventare şi schimbare de paradigmă a reprezentat atât o provocare cât şi o experienţă benefică

O.Ş.P. Cum au fost susţinuţi artiştii din domeniul muzicii şi teatrului în Ungaria? Vorbim despre un domeniu care face parte dintre primele închise şi ultimele deschise… Cum funcţionează în Ungaria acest domeniu, mai mult pe baze private, sau din subvenţie publică?

S.T. Ungaria a atribuit aproximativ 3.000.000 de euro sectorului creativ, această sumă fiind împărţită în trei, între domenii specifice şi categorii socio-profesionale. O primă parte către scritorii, poeţi dramaturgi, compozitori de muzică uşoară şi artişti care activează în artele spectacolului, o altă parte s-a distribuit către actori şi alte meserii specifice scenei – celor din domeniul muzicii clasice atribuindu-li-se o altă treime. Cei văduviţi deocamdată de sprijin financiar sunt vocaliştii, artiştii vizuali şi graficienii – de presupus, cei liber-profesionişti.

O.Ş.P. Cum aţi parcurs această perioadă la nivel personal şi ca director al ICR Budapesta?

S.T.  Am asumat situaţia şi am căutat să suplinim un plan elaborat şi avizat de la finele anului trecut, cu o altă formă de prezenţă în spaţiul public. Această reinventare şi schimbare de paradigmă a reprezentat atât o provocare cât şi o experienţă benefică în plan pur instituţional; munca în echipă şi aportul fiecăruia dintre angajaţi a fost piatră de boltă în acestă situaţie. În fapt, managementul crizei şi disponibilitatea fac parte din profilul muncii noastre aici. Creativitatea şi solidaritatea au fost pârghiile ce au asigurat activitatea.

O.Ş.P. Ce impact asupra activităţii ICR Budapesta a avut anularea sau amânarea tuturor proiectelor din această primăvară şi vară?

S.T. Institutul Cultural Român la Budapesta şi Filiala Seghedin au avut iniţial o agendă dedicată anului 2020, cu specificităţile sale punctuale. Această agendă a ţinut cont de rezultatele unei analize obiective şi unei cercetări sistematice a mediului politic, social cultural, economic. Desigur, măsurile impuse de pandemie au fracturat dramatic planul nostru şi a fost necesară o readaptare. Reformularea şi upgradarea activităţii noastre a făcut dintr-un impas, o experienţă inedită şi rezultate neaşteptate, după cum spuneam mai sus. Strategia culturală în Ungaria a presupus anularea a numeroase festivaluri de tradiţie, cu mare impact şi public numeros şi înlocuirea acestor evenimente printr-o reorientare către prezenţa online.

Paradoxal, după o scurtă perioadă în care părea că „soluţia” este activismul online, s-a impus cu necesitate un palier de respiro

O.Ş.P. Ce proiecte online aţi realizat sau aveţi în plan la ICR Budapesta?

S.T. ICR la Budapesta şi Filiala din Seghedin desfăşoară, de la finele lunii martie 2020, o intensă activitate culturală online. Aceasta constă din materiale de sinteză respectând calendare culturale din România şi Ungaria, vizând în primul rând evidenţierea valorilor din cele două ţări. Aniversările Uniunii Europene sau promovarea patrimoniului cultural material sau imaterial, celebrarea zilelor de naştere ale personalităţilor culturale româneşti au constituit temele predilecte ale postărilor noastre, în acest răstimp. Am preluat linkuri oferite de instituţii de cultură din România, concerte şi filme. Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu a fost accesibil de pe adresa pusă la dispoziţie de către organizatori. De asemenea, la 30 aprilie a.c., cu prilejul Zilei Internaţionale a Jazzului, solista Luiza Zan a oferit ICR Budapesta exclusivitatea de a integra în materialul de fond al Filialei o piesă nouă, înregistrată în noile condiţii, alături de Jazzpar Trio.

Tot la categoria „exclusivităţi” se numără şi acordul oferit Filialei Seghedin de către scriitorul şi traducătorul Balázs Imre József, de a publica într-unul dintre viitoarele materiale traducerile sale din poemele lui Gellu Naum.  Impactul cuantificabil pe reţele de socializare a fost răsplata alegerilor noastre. Creşterea exponenţială a activităţii pe Facebook la cel mai recent dintre proiecte face dovada peremptorie a succesului înregistrat. Pe măsură ce evenimentele erau prezentate s-a făcut simţit un factor extrem de important, derivat din activitatea pe reţele de socializare mult solicitată. Toate institutele şi instituţiile de cultură, ONG-urile, asociaţiile de profil (din întreaga lume, nu numai din Ungaria) au făcut proiecte online. Concurenţa şi oferta în această perioadă a creat o supraproducţie de produse culturale imateriale, aruncate în eter. Activitatea online şi postările evenimenţiale, linkurile oferite şi activităţile interactive au devenit o capcană. Experienţa şi expertiza în ştiinţele comunicării fac diferenţa atunci când observi aceste probleme şi cauţi soluţii. Unul dintre pericolele cascadei de informaţii sistematice este redundanţa şi mai mult, căderea în deriziune şi descărcarea de valoare a conţinutului, a fondului turnat în forme noi. Se dovedeşte ineficientă risipa de informaţii previzibile ca ritmicitate; în schimb devine mai important către cine adresezi mesajul şi ce nişă de beneficiari vizezi. Teaser-ele din titluri şi imaginile ce însoţesc textele, şi acestea trebuie folosite cu parcimonie. A fost necesară crearea unui orizont de aşteptare şi identificarea unor subiecte anvelopate diferit şi ca fond şi ca formă. Ispita „hărniciei” duce la scăderea interesului, iar acest fapt se poate lesne controla în intervenţii, interacţiuni, distribuiri. Paradoxal, după o scurtă perioadă în care părea că „soluţia” este activismul online, s-a impus cu necesitate un palier de respiro şi a apărut nevoia unor instrumente comunicaţionale mai elaborate şi mai subtile. Ca în orice limbaj, pauzele, respiraţia, retorica şi cadenţa, pot atrage atenţia publicului în bruha-ha-ul general. Din această abordare, am nuanţat şi variat prezenţa noastră în mediul online, cu recompensa unor rezultate surprinzătoare.

Unul din cele mai importante evenimente organizate în cadrul EUNIC Ungaria este Noaptea Literaturii, ce ar fi trebuit să aibă loc la sfârşitul lui martie. Evenimentul a fost mutat în mediul online; s-au realizat 23 de clipuri video profesioniste care au fost difuzate în perioada 24-26 iunie, dar ele pot fi văzute şi acum pe site-ul, pe canalul youtube al evenimentului, respectiv pe Fecebook. Autorul selectat pentru a reprezenta România la această ediţie a fost Ana Maria Sandu, cu un fragment din romanul Omoară-mă! în traducerea în limba maghiară a Gabriellei Koszta (Editura Vince, 2018). Fragmentul citit de către actriţa Józsa Bettina a fost lansat online în 26 iunie şi a fost preluat live de paginile de Facebook ale ICR Budapesta şi Seghedin. De la prima postare a evenimentului numărul de vizitatori a fost mult mai mare decât în ediţiile trecute, în condiţii de normalitate. O altă realizare fără precedent a fost parteneriatul cu televiziunea de Stat maghiară, urmarea unui proiect de mobilitate păstorit de către ICR Budapesta şi CNC. Televiziunea publică ungară a difuzat 6 filme româneşti în acest timp, pe care le-am promovat prin pagina noastră de Facebook. Filmele puteau fi vizionate încă 7 zile după difuzare pe platforma online a televiziunii publice maghiare.

O.Ş.P. Cum este publicul maghiar, dornic să revină în săli sau reţinut?

S.T. Publicul maghiar este întâi de toate disciplinat şi avizat – apoi sensibil activ, participativ, educat şi aş spune chiar specializat pe domenii. Apetenţa pentru nou dar şi valorizarea patrimoniului sunt „antrenate” de decenii. Categoric, publicul maghiar este avid de formele tradiţionale de consum cultural. Pe de altă parte, cunoaşterea şi întâlnirea nemijlocită cu publicul consumator de cultură românească reprezintă o realitate pe care managerii culturali români o primesc ca pe un dar nesperat. Cozile şi aglomerările la Noaptea Literaturii sau proiectele ca First Novel Festival, lansările de carte tradusă, noutăţile editoriale prezente în târguri, numărul de vizitatori şi participarea la evenimente muzicale sau teatrale, au înregistrat simţitoare curbe de creştere. Este de menţionat aici faptul că, după o mai lungă izolare, ne-am propus ca targhet prioritar redeschiderea şi consolidarea unor noi parteneriate cu instituţii prestigioase din spaţiul maghiar.

O.Ş.P. Care ar fi momentele reper din ceea ce s-a întâmplat la ICR Budapesta, în ultimele luni? Ce planuri au fost reevaluate şi cum? Ce planuri au şanse de concretizare în toamnă?

S.T. La finele anului 2019, în colaborare cu un centru cultural budapestan încărcat de tradiţie şi renume (Drei Raben), am organizat un proiect-semnal dedicat oraşului Timişoara, înaintea demarării programului Timişoara Capitală Culturală Europenă 2021, program de importanţă majoră naţională, prevăzut iniţial pentru anul viitor. Proiectul s-a centrat în jurul fenomenului muzical al anilor ’70-’80, a vieţii studenţeşti timişorene, prin experienţa grupului GARABONCIÁS (Magicienii, Solomonarii), ajuns printre cele mai bine cotate formaţii rock ungureşti din România. Acest proiect a coagulat un public neaşteptat de numeros şi s-a reuşit o performanţă impresionantă. Ecourile în presa centrală budapestană au fost intens prezente în două pagini în cotidianul Népszava, realizate de către jurnalista Mária Gáll, redactor de politică externă, în cotidianul Népújság, la principalul post public Radio Kossuth MR1. De asemenea, promovarea în presa din România s-a făcut prin portalul maszol.ro, TVR Timisoara şi prin Erdélyi Napló din Cluj etc. În data de 3 martie 2020, în parteneriat cu Institutul Cultural Român din Budapesta, a avut loc la Galeria Studio FKSE din Budapesta, vernisajul expoziţiei itinerante ”Transylvania Retouched. A Matter of Landscape and Representation”. Expoziţia a reunit lucrări de Anca Benera & Arnold Estefan, Zsolt Fekete, Károly Elekes, Lehel Kovács, Mircea Nicolae, Radu Băieş şi Szabolcs Kisspál, acest proiect fiind o colaborare între ICR Berlin şi ICR Budapesta. La finele lunii ianuarie, cea de a şasea ediţie Festivalul Internaţional de Film Documentar din Budapesta, a adus în faţa publicului budapestan o serie de filme documentare din toată lumea, selectate de un juriu internaţional; regizorul Andrei Rus a fost invitat să facă parte din acest juriu şi prezenţa sa a fost susţinută de către ICR la Budapesta. Vizibilitatea evenimentului a ajuns la căteva mii de iubitori ai genului. În luna martie 2020, la sediul Institutului Cultural Român la Budapesta s-a vernisat (în prezenţa curatorului Gavril Ţărmure), expoziţia internaţională de fotografie „Foto Magna”, ce cuprindea  selecţii din lucrările realizate în cadrul Taberei Internaţionale de Fotografie de la Bistriţa, parte dintr-un amplu proiect cultural al Fundaţiei Societatea de Concerte Bistriţa, parţial finanţat din Programul „Culture 2000", al Comisiei Europene. Au fost expuse lucrări ale unor importanţi artişti fotografi renumiţi din 15 ţări, majoritari din România şi Ungaria, printre care: Ábel Szalontai, Alexandru Jugaru, Amer Kapetanovic, Cristina Irian, Bogdan Dragomir, Ana Alexandrescu, Andreea Machidon, Anca Coller, Carmen Ioniţă, Francisc Mráz Ferkó,Zoltán Molnár, Anna Pál, Sári Ember, Ivan Blazhev, Matei Câlţia, Maria Pecsics, Jelena Vemic, Natalia Sitcai, Tudor Stănică, Ioana Cârlig, Ivan Adamka, Imre Szabó.  Un alt proiect important realizat cu aportul ICR Budapesta a fost cel legat de participarea ce a reprezentat România la aqb (Centrul Internaţional de Artă Contemporană din Budapesta), în cadrul expoziţiei itinerante WITTGENSTEIN 2020. Grupul NOIMA, format din Ciprian Bodea, Dan Gherman, Cosmin Frunteş, Sorin Scurtulescu, au realizat un performance numit Purificare, pornind de la studierea şi cercetarea Focului Purificator a lui Sumedru, cu trimitere la teoriile lui Wittgenstein (din lucrarea Cercetări filosofice publicată postum) la jocurile de limbaj, jocul-acţiune, translarea dintr-un limbaj într-altul. Proiectul pluridisciplinar s-a bucurat de o participare internaţională şi a fost susţinut pe lângă ICR Budapesta, de către BKA Kunst, ACF Budapesta, Ambasada Italiei la Budapesta, aqb, 12-14contemporary, Michaela Stock Galerie.

Cât priveşte activitatea la Filiala Seghedin a ICR Budapesta, un mare impact l-au avut două proiecte multidisciplinare, realizate la începutul acestui an. Expoziţia de fotografii „Lumea lui Purcărete”, itinerată la Seghedin în urma succesului de la Budapesta (cu prilejul premierei spectacolului de teatru „Livada de vişini” de A.P. Cehov, în regia lui Silviu Purcărete, de la Teatrul Naţional din Budapesta) a fost vernisată cu prilejul Zilei Culturii Române. Rezultat al unui parteneriat între artist, Institutul Cultural Român, Teatrul Naţional din Budapesta şi UNITER (Uniunea Teatrală din România), expoziţia a cuprins instantanee realizate în întreaga lume de către regizorul Silviu Purcărete. Proiectul a fost completat de vizionarea în premieră la Seghedin a filmului artistic „Undeva la Palilula” (subtitrat în limba maghiară), în regia lui Silviu Purcărete, produs de Libra Films, şi de un workshop moderat de Hajnal Király, doctor în filozofie, teoria filmului şi estetică.

În luna februarie 2020, sălile de expoziţie de la sediul Filialei au găzduit vernisajul de fotomontaje cu imagini de arhivă din fondul documentar al Muzeului Naţional Cotroceni şi întâlnirea cu scriitorii Filip Florian şi Dragomán György. Expoziţia, alcătuită din imagini cu valoare documentară, din arhiva Muzeului Naţional Cotroceni, a sintetizat momente memorabile şi a prezentat simboluri esenţiale ale României moderne şi a parcursului său european, caracteristic ultimului secol. La deschidere a fost prezent domnul Liviu Jicman, Director general al Muzeului Naţional Cotroceni. Despre fascinaţia construcţiei unui timp ideal, prin raportare la momente istorice de referinţă, au vorbit Filip Florian (RO) şi Dragomán György, (HU), doi maeştri ai naraţiunii, traduşi în ambele limbi, şi a căror abordare literară consumă nostalgia până la mitizarea şi creditarea ficţiunii ca sursă documentară primară. Un material de prezentare, conţinând interviuri cu cei prezenţi, realizat de redacţia emisiunii în limba română „Ecranul românesc” al Radiodifuziunii Maghiare şi preluat de Duna TV, a fost postat la data de 8 mai 2020 aici. Cu acest prilej, Filiala Seghedin a ICR Budapesta s-a bucurat şi de susţinerea unor noi operatori culturali din oraş, printre care, de perspectivă, este noua colaborare cu Biblioteca judeţeană „Somogyi Károly”, foarte interesată de invitaţii din domeniul literar, din România. În ceea ce priveşte şansele de concretizare a noilor proiecte culturale selectate de Filiala Seghedin a ICR Budapesta pentru ultimul trimestru al anului, ţinem cont atât de eficienţa unor manifestări cu invitaţi majoritari de pe plan local, cât şi de importanţa realizării unor proiecte majore de diplomaţie culturală. La acest nivel, colaborarea de succes a Filialei cu Consulatul General al României la Seghedin, reprezintă garanţia vizibilităţi sporite, mai ales în cadrul comunităţii româneşti din Seghedin, aşa cum s-a organizat şi celebrarea Zilei Naţionale a României la Seghedin, din 27 noiembrie 2019, prin programul susţinut de „Trio Zamfirescu” cu participarea actorului Adrian Nour, considerat de către audienţă ca fiind un mare succes de public.

O.Ş.P. Cum vedeţi reluarea activităţii cu public pentru ICR Budapesta?

S.T. ICR Budapesta nutreşte convingerea că setea de cultură a publicului local, dar şi interesul crescut în ultimele luni din partea operatorilor culturali vor reprezenta un impuls în ceea ce priveşte reluarea activităţii culturale viitoare. În contextul rigorilor recent ridicate de Ungaria referitor la intrarea cetăţenilor din România pe teritoriul Ungariei, cu obligativitatea de a rămâne 14 zile în carantină, prezenţa artiştilor români a trebuit să fie regândită, pentru realizarea imediată a unor proiecte culturale.

Parteneriatele noastre demarate de curând, cu Ludwig Múzeum, BMC - Budapest Music Center, Biblioteca Széchenyi, dar şi colaborări, contacte şi dialog cu alte instituţii cu notorietate, ca Terror Háza Museum, universităţi sau teatre de stat şi private, galerii şi edituri prestigioase - cu care avem deja proiecte comune - vor reprezenta punctul de pornire al unor evenimente viitoare. Vizibilitatea instituţională este subordonată vizibilităţii culturii naţionale – fie patrimoniale, fie contemporane, artelor spectacololului sau formelor noi din creaţia curentă. Un exemplu in progress este expoziţia „So Far So Good”, de la Galeria Budapesta (10 iulie - 6 septembrie).

ICR la Budapesta are câteva particularităţi demne de a fi menţionate: este singurul institut cultural român cu o filială – cea de la Seghedin.

Pentru lunile următoare, vor urma proiectele cuprinse în planul 2020 avizat iniţial, la sediul misiunii budapestane şi în spaţii dedicate, din oraş. Totodată, în speranţa că relaxarea traficului va permite, începând din luna septembrie, Filiala Seghedin a ICR Budapesta intenţionează să revină în planul cultural local cu proiecte precum: „Ritual şi cotidian în gastronomia românească”, concert de muzică clasică şi conferinţe pe teme de poezie şi etnologie românească, filme de cinematecă, conferinţe pe teme de etnografie şi folclor, precum şi două proiecte CENNAC: Vernisaj ilustraţii şi lansarea volumului „Lemnuci” şi Lansarea Dicţionarului de expresii maghiar-român vol. 1. Dicţionar de expresii român-maghiar vol. 2. (2020).

ICR la Budapesta are câteva particularităţi demne de a fi menţionate: este singurul institut cultural român cu o filială – cea de la Seghedin. Misiunea noastră (ca a celorlalte institute din reţeaua ICR) este diseminarea valorilor culturale naţionale, în spaţiul gazdă. Grupul ţintă şi beneficiarii vizaţi fac parte din mediul cultural local. Pe termen scurt, contextul actual provocat de pandemia recentă, cu perspectivele limitative şi derizorii ale spectrului eminamente online, a determinat o proiecţie către posibile trasformări şi reformulări.  Biblioteca, aflată la sediul principal din Budapesta este a doua ca importanţă din reţeaua ICR, după cea a Academiei di Romania din Roma. Aceasta cuprinde volume, publicaţii, albume, CD-uri şi DVD-uri ce conţin filme, conferinţe, concerte, recitaluri. Avem 17.000 de volume, iar fondul de carte este în creştere, prin oferte de donaţii importante. Numărul abonaţilor la bibliotecă este în creştere ca de altfel şi solicitările de învăţare a limbii române. Pe termen mediu, într-o posibilă proiecţie, acest valoros fond de carte poate fi dezvoltat şi promovat conform noilor tendinţe ce ţin de informatică şi biblioteconomie.

Este important de aminitit faptul că anul 2020 este denumit în Ungaria Anul Unităţii naţionale şi acest fapt ilustrează un context diferit de oricare dintre misiunile ICR. Datele istorice, politice, sociale şi culturale, ne plasează în opinia noastră, într-o poziţie specială.

Pe termen lung, există potenţial ca această misiune să se dezvolte şi să se afirme ca centru de rezidenţe, ca tribună a celor mai importante voci ale culturii române, loc ideal pentru promovarea studiilor academice, schimburi între şcoli doctorale, reeditarea unor volume, autori şi antologii iconice pentru cultura română.

Cucerirea spaţiului cultural maghiar se poate în continuare articula prin identificarea unor teme culturale majore, din sfera culturii înalte, cu focalizarea pe proiecte româno-maghiare, ce pot garanta o vizibilitate crescută şi un interes sporit. Practic, acesta a fost vectorul care a dinamizat temele planului anului în curs - plan pus în paranteze de criza declanşată de pandemie.

Biografie completă

Simona Tănăsescu este absolventă a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”; a urmat studii de management cultural şi afaceri externe  Institutului Naţional de Administraţie - Şcoala Naţională de Administraţie din Paris, un master in management cultural la SNSPA, a beneficiat de o bursă „Sejour Culture” pentru Administaţie Culturală, oferită de către  Ministerul Culturii şi Comunicaţiilor din Paris -  şi este Doctor în Arte Vizuale al Universităţii Naţionale de Arte, Bucureşti. Artist vizual - a debutat in 1983 expunând in numeroase expoziţii personale, de grup, trienale, quadrienale simpozioane şi work-shop-uri din ţară şi străinătate. A făcut parte din numeroase jurii, consilii, comitete de selecţie şi evaluare şi a fost expert pentru Europa de Est (CIJF - Organizatia Internationala a Francofoniei) şi comisar naţional pentru România, la European Ceramic/Glass Context - Bornholm, în Danemarca. A curatoriat expoziţii de artă în ţară şi străinătate şi a fost achiziţionată de către muzee şi colecţionari. A scris articole pentru „Ceramique et verre” şi „Ambient”. A primit mai multe premii şi distincţii ca premiul Mac Constantinescu, în 1994 - Premiul UAP pentru tineret,1997 - Menţiune de onoare Aveiro, Portugalia, 1998 - Premiul „Ambient” acordat de către UAP pentru Programul HAR,2001 şi în 2004 - Premiul III (împreună cu grupul MIRON) la Concursul pentru monumentul Revoluţiei Române; este membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România. Deţine Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler.

După o carieră ca designer şi apoi profesor, din 1998 a lucrat în administraţia centrală – la Ministerul Culturii, Ministerul Dezvoltării şi Guvernul României, ocupând posturi de director, consilier personal şi Consilier de Stat. Din 2018 până în prezent este directorul ICR la Budapesta.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

2 Comentarii

Adrian Foangǎ
3.08.2020, 08:57:01

Ce sinecuri, ce ciolanele grase si gustoase au astia din ICR-uri. Numai in petreceri si serate o tin. Toaca niste bani publici degeaba, pe "evenimente" la care participa 15 insi, unde cica "se reprezinta cultura Romaniei".

-1 (3 voturi)
Gadea Constantin
5.08.2020, 16:58:29

Foarte bine.

Modifică Setările