Singurătatea pianistei de cursă lungă

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Hélène Grimaud, una dintre cele mai importante pianiste din lume, n-a crezut niciodată în maeştri şi a jucat întotdeauna numai după propriile ei reguli. Artista, care va concerta la Festivalul Internaţional „George Enescu“ pe 21 septembrie, a descoperit muzica devreme şi s-a răzvrătit împotriva căilor bătute, alegându-şi singură drumul.

Hélène Grimaud s-a născut la Aix-en-Provence (Franţa), în 1969, din părinţi cu sânge sefard, cu strămoşi în Corsica şi Algeria. Îşi aminteşte că prima dată când a simţit puterea muzicii a fost atunci când a ascultat o lucrare de Schumann interpretată la pian. A început să studieze acest instrument la 6 ani şi de atunci a pornit, fără să ştie, pe calea autodescoperirii, „prin alţii către sine", cum ar fi spus Nicolae Steinhardt. Iar pasiunea pentru muzică a fost însoţită, încă din copilărie, de pasiunea pentru animale. Pentru micuţa Grimaud, la început a fost... biologia. Înainte să se lase sedusă pe viaţă de pian, a vrut să se facă biolog. „Mă interesau în primul rând primatele", şi-a amintit pianista mai târziu, după ce a început să îndrăgească lupii şi să ocupe constant de ocrotirea lor.

„Am fost un copil agitat, chiar de neîmblânzit", a povestit artista peste ani. Iată ce-şi aminteşte Hélène Grimaud: „Părinţii mei credeau că am prea multă energie fizică. Dar, de fapt, era vorba despre energia emoţională. În zilele noastre se vorbeşte mult despre copiii care suferă de un deficit de atenţie. Ei bine, eu eram la polul opus. Eram mult prea concentrată. Părinţii mei au încercat să-mi canalizeze puterea de concentrare în mai multe direcţii, dar muzica a fost cea care m-a cucerit. Îmi părea un vid nesfârşit, pe care nu-l voi putea explora până la capăt niciodată".

Hélène Grimaud are o carieră concertistică de excepţie încă din adolescenţă   Foto: Reuters



Într-un timp foarte scurt, micuţa pianistă a făcut progrese uluitoare. A avut mai mulţi profesori de pian, cu ajutorul cărora muzica a început s-o poarte „de la plăcere la fericire, de la descoperiri la revelaţii, de la bucurie la senzaţii fizice de libertate", cum a povestit chiar ea în volumul „Variations sauvages"/ „Variaţiuni sălbatice".

În absenţa maeştrilor

A fost admisă la Conservatorul de la Paris la 13 ani, fiind, la momentul respectiv, cel mai tânăr student. Aşa cum s-a întâmplat, cu decenii în urmă, şi cu George Enescu, Conservatorul parizian n-a fost deloc o plăcere pentru adolescenta neliniştită. Anchilozată în convenţii, celebra şcoală s-a dovedit a fi mai prejos de dorinţele şi de abilităţile unei pianiste mereu nemulţumite şi deloc amatoare de companie. La 15 ani, Hélène Grimaud a dat lovitura cu prima înregistrare: „Sonata nr. 2 op. 36", de Serghei Rahmaninov. Şi, plictisită de obsesia pentru tehnică a muzicienilor de la Conservator, a renunţat pur şi simplu la studii şi la diplomă pentru totdeauna.

Abilitatea cu care cântă de mulţi ani se datorează în primul rând lungilor ore de exerciţii solitare, căci pianista a fost întotdeauna reticentă la ideea de maestru. A participat, după ce a părăsit Conservatorul, la câteva serii de masterclass, susţinute de muzicieni pe care-i admira şi pe care şi-i alegea singură. Printre ei se numără pianistul american Leon Fleisher şi cubanezul Jorge Boulet, care i-au recunoscut imediat talentul şi sensibilitatea.

Hélène Grimaud are astăzi o discografie de invidiat, care i-a adus cele mai importante distincţii şi o viaţă concertistică asemenea. Ca şi în adolescenţă, pianista cântă numai ce lucrări vrea şi îşi face întotdeauna programul singură, fiind, spun colaboratorii, de neînduplecat în această privinţă.

„Un filosof al pianului"

În ultimul deceniu, interpreta a concertat împreună cu toate marile orchestre ale lumii şi sub bagheta dirijorilor de renume, susţinând recitaluri copleşitoare în sălile în care s-a scris, de-a lungul timpului, istoria muzicii.

Şi cei mai pretenţioşi critici i-au recunoscut întotdeauna unicitatea, unii punând-o pe seama unei combinaţii rareori prezente la pianişti: coabitarea dintre sensibilitate şi cerebralitate. Interpreta a fost întotdeauna apreciată la superlativ absolut. „În mâinile ei, minunata «Sonată Berg» a avut claritatea selenară a visului, cadenţele lui dureroase, arpegiile sunând şi mai pătimaş, parcă o ultimă suflare a romantismului târziu. După aceea s-a avântat în gigantica Sonată în re minor a lui Liszt, sărbătorit anul acesta, şi a fost limpede încă de la primele acorduri că interpretarea ei va fi altfel. (...) Rareori mi-a fost dat să aud o interpretare atât de sigură a întregii poezii din muzica lui Liszt, o combinaţie de exaltare, seninătate şi furie". Este comentariul criticului muzical Michael Church, inclus într-o cronică din cotidianul „The Independent", la un concert susţinut de Hélène Grimaud la Londra, la sfârşitul anului trecut.

Spirit independent şi neinfluenţabil, cum se descrie ea însăşi şi cum o consideră colaboratorii, Hélène Grimaud este astăzi una dintre cele mai importante pianiste din lume, statut pe care i-l datorează şi unei voinţe de fier, adeseori sinonimă cu încăpăţânarea. Se ştie că interpreta nu se lasă convinsă cu niciun preţ şi de nimeni să cânte ce nu vrea sau ce nu-i place. Delicatele acorduri schumanniene, prin care a aflat în copilărie ce este muzica, au rămas mereu cu ea, împreună cu lucrările din repertoriul romantic. Deşi pianista n-a ieşit niciodată din lumea lui Brahms şi din universul lui Beethoven, acest lucru n-a împiedicat-o să exploreze şi operele altor compozitori.

Criticii muzicali şi melomanii care au ascultat-o în concert susţin că frumoasa Hélène Grimaud cântă mereu „agitato con passione", atingând aproape senzual clapele, dar fiind, în acelaşi timp, „un filosof al pianului". În interpretările ei, sensibilitatea şi cerebralitatea devin compatibile.

Calităţile interpretative i-au fost recunoscute încă de la începutul spectaculoasei sale cariere. La 16 ani, în 1986, a câştigat Grand Prix du Disque, echivalentul Premiului Grammy în Franţa, pentru prima ei înregistrare. A fost cea dintâi distincţie importantă dintr-un şir nesfârşit. Pianista a primit din partea Ministerului Culturii din Franţa titlul de „Ofiţer al Ordinului Artelor şi Literelor".

Acasă, printre lupi

Între mai multe locuri de reşedinţă, între concerte şi recitaluri susţinute în toate colţurile lumii, pianista nu a descoperit un spaţiu fizic în care să se simtă acasă. Pentru ea, „acasă" înseamnă în faţa pianului sau printre lupi. Întruchipare a sălbăticiei, lupii sunt cea de-a doua mare pasiune a lui Hélène Grimaud.

Pentru ocrotirea lor se luptă singură de ani şi a înfiinţat, tot singură, o fundaţie în South Salem, lângă New York, oraş în care artista are o locuinţă. „The Wolf Conservation Center" („Centrul pentru Ocrotirea Lupilor") ocupă un loc important în viaţa ei. Singură în faţa pianului şi uneori singură printre lupi, pianista îşi petrece viaţa departe de societatea agitată şi departe de ochii presei.

"Părinţii mei au încercat să-mi canalizeze puterea de concentrare în mai multe direcţii, dar muzica a fost cea care m-a cucerit. Îmi părea un vid nesfârşit, pe care nu-l voi putea explora până la capăt niciodată."
Hélène Grimaud
pianistă

Sub semnul diversităţii

„Resonance", cel mai recent disc al pianistei, conţine înregistrări solo ale unor lucrări de Mozart, Liszt, Berg şi Bartók. Discografia artistei cuprinde peste 20 de CD-uri, unele realizate în studio, altele constând în concerte înregistrate. Toate dovedesc varietatea de compoziţii interpretate de Hélène Grimaud: Brahms, Beethoven, Bach, Mozart, Ceaikovski, Rahmaninov, Ravel, Chopin, Schumann, Gershwin, Corigliano, Pärt etc. CD-urile sunt produse de cele mai prestigioase case de discuri din lume, printre care Deutsche Grammophon.

Concert aşteptat la Festivalul „George Enescu"

image
image

Miercuri, 21 septembrie, la ora 19.30, Hélène Grimaud va concerta la Sala Palatului în cadrul Festivalului Internaţional „George Enescu", împreună cu celebra Orchestră a Academiei Santa Cecilia de la Roma, sub bagheta lui Antonio Pappano. Din program fac parte „Concertul nr. 1 pentru pian şi orchestră în re minor op. 15", de J. Brahms, şi „Simfonia nr. 6 în si minor «Patetica»" op. 74, de P.I. Ceaikovski.

Autoportret de muzician

Hélène Grimaud este autoarea a două cărţi, care au avut un succes răsunător. În 2003, a publicat „Variations sauvages"/ „Variaţiuni sălbatice", care s-a vândut în Franţa în 160.000 de exemplare şi a fost tradusă în opt limbi. Principalele teme abordate în stil confesiv sunt muzica şi cealaltă mare pasiune a artistei, lupii.

Al doilea volum se intitulează „Leçons particulières"/ „Lecţii particulare" (2005) şi se află la jumătatea drumului dintre autobiografie şi ficţiune, povestind o călătorie spre redescoperirea sinelui. O călătorie salvatoare, care invită cititorul în lumea lui Liszt, Brahms sau Wagner, pe străzile Veneţiei, ale Romei şi ale altor oraşe cu poveşti infinite, însoţind o călătoare cu apetenţă pentru meditaţie. Ambele cărţi reprezintă autoportretul unui spirit neliniştit, în care se întâlnesc artista rebelă şi femeia independentă.

Nu rataţi la festival!

Sâmbătă, 10 septembrie, ora 17.00, Ateneul Român - Saint Martin in the Fields. Solist şi dirijor: Murray Perahia. Din program: lucrări de G.F. Händel, W.A. Mozart şi J. Haydn.

Sâmbătă, 10 septembrie, ora 19.30, Sala Mare a Palatului - Corul şi Orchestra Filarmonicii „George Enescu". Dirijor: Gennady Rozhdestvensky. Dirijorul corului: Iosif Ion Prunner. Din program: lucrări de G. Enescu şi S. Prokofiev.

Sâmbătă, 10 septembrie, ora 22.30, Ateneul Român - Orchestra de Cameră din Lausanne. Interpret şi dirijor: Christian Zacharias. Program: lucrări de R. Schumann.

Duminică, 11 septembrie, ora 19.30, Sala Mare a Palatului - The Mariinsky Theatre Symphony Orchestra. Dirijor: Valery Gergiev. Solist: pianistul Alexander Toradze. Din program: lucrări de R. Wagner, A. Scriabin, R. Strauss.

Duminică, 11 septembrie, ora 22.30, Ateneul Român - Orchestra de Cameră din Lausanne. Interpret şi dirijor: Christian Zacharias. Program: lucrări de R. Schumann.

Luni, 12 septembrie, ora 19.30, Sale Mare a Palatului - The Mariinsky Theatre Symphony Orchestra. Dirijor: Valery Gergiev. Dirijorul corului: Dan Mihai Goia. Din program: lucrări de G. Enescu, M. Ravel, M. Mussorgsky.

Marţi, 13 septembrie, ora 19.30, Sala Mare a Palatului - Staatskapelle Berlin. Dirijor: Daniel Barenboim. Din program: lucrări de W.A. Mozart şi A. Bruckner.

Miercuri, 14 septembrie, ora 19.30, Sala Mare a Palatului - Staatskapelle Berlin. Dirijor: Daniel Barenboim. Din program: lucrări de W.A. Mozart şi F. Liszt.

Joi, 15 septembrie, ora 17.00, Ateneul Român -
„Virtuozii" din Bucureşti. Dirijor: Ton Koopman. Solist: pianistul Alexander Kobrin. Din program: J. Haydn şi W.A. Mozart.

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite