SRR - vacă de muls

Un comunicat al Ministerului Culturii ne informează despre demiterea conducerii ONB (Opera Naţională Bucureşti), aflată în proces pentru fraude descrise pe larg chiar în acest document, de la abuz de putere la fals în acte şi conflict de interese.

Printre persoanele vizate  se află şi numele unui fost PDG, preşedinte –director general al SRR (Societatea Română de Radio), al cărui nume mă jenez să-l transcriu, mai ales fiindcă persoana credeam a fi una onorabilă.

În postura de mare şef acesta nu s-a sfiit cum se vede să-şi împartă după plac avantajele funcţiei cu prieteni, în acest caz de la ONB, pe care i-a numit nici mai mult nici mai puţin decât consilieri. Chiar dacă respectivele persoane/personalităţi n-avuseseră niciodată de-a face cu activitatea din SRR şi deci nu-mi închipui că-l puteau sfătui în vreun fel pe noul venit în jilţul prezidenţial, novice şi el, cum nici acesta chemat să presteze la ONB nu era chiar de-acolo, trocul s-a făcut după o practică recunoscută în multe instituţii din Românica noastră. Principiul, cu ghilimelele de rigoare, îmi dai-îţi dau a trecut toate barierele de bun-simţ, adeseori sub acoperişul frăţietăţii de partid sau de orice altă natură. (E absolut ilar cum sumele care şi le dădeau reciproc împricinaţii erau corespunzător aceleaşi. Câtă onestitate!)

SRR pe care-l cunosc bine s-a pretat aşa, dar şi el la astfel de cârdăşii murdare, în detrimentul calităţii muncii în instituţie şi a privării de drepturi a salariaţilor proprii, căci această risipă face adesea să se diminueze costurile de producţie sau producţia însăşi. Unii au venit, alţii au plecat prin birourile PDG-ului, după culorile stindardelor la modă, fluturate cu indiferenţă lăsându-şi moştenire cohorta de fideli angajaţi în răstimp. Când e la o adică evident nu aceştia vor pleca. Consiliile de administraţie, locuri călduţe , bune de satisfăcut camarilele de partid, cu tot rolul lor de decor, mănâncă şi ele din buget. Unii pedegisti, poate chiar persoana în chestie, le-au dublat cu aşa-numite comitete - director, prin care se plimbă la nesfârşit hârtiile chiar şi  pentru cea mai amărâtă de solicitare. 

Acestei cândva onorabile Societăţi Naţionale de Radiodifuziune în care au fost mentori cărturari vestiţi precum Vasile Voiculescu, Victor Ion Popa, Nicolae Iorga, instituţie care are în titlu numele ţării i-a venit de multe ori să roşească în faţa propriei sale istorii. Bătută de vânturi de-a lungul lungii sale vieţi instituţia de presă şi cultură din str. Berthlot a suportat cu stoicism vicisitudinile vremurilor datorită slujbaşilor ei pricepuţi şi devotaţi, profesionişti de elită care au umplut rafurile Arhivei cu emisiuni de colecţie, dar al căror curaj de a-şi înfrunta soarta n-a fost decât unul de tranşee.

Am mâncat şi eu pâinea asta a regimentelor de infanterie pe spinarea cărora şi-au pus mulţi neaveniţi trase de generali. Când se întâmplă să se ridice doar un colţ din perdeaua de fum şi fumuri a locului ies la iveală fapte precum cele la ordinea zilei  care mi-au provocat acest comentariu de indignare.  Dar câte altele or fi fost, sunt şi vor mai fi, mai ales pentru că o lege care ar putea să reglementeze cât de cât situaţia, cea privind depolitizarea instituţiilor de presă din serviciul public, se tot plimbă prin birourile Parlamentului şi prin discursurile demagogice ale unor aleşi. Păi cum să treacă neicuşorule? Dacă rămâne vreunul dintre ei fără loc la cameră? Pac la SRR. Cât priveşte joaca de-a bugetul şi fondurile de care unii au crezut că dispun ad libitum, poate că a venit momentul să se înţeleagă că dacă omul nu sfinţeşte locul, măcar să nu-l murdărească.