Povestea trasului de şireturi

Mă simt liber să discut de la egal la egal şi nu prin intermediul şireturilor, oricât de multe mi-ar trebui să măsor distanţa dintre mine şi cei cu care ar trebui să mă tragă de ele.

Cam cu toţii avem şireturi şi pentru asta ne gândim de fiecare dată ca e bine şi util să ştim cui îi permitem să ne tragă de ele şi cu cine nu ne putem aşeza de o parte şi de alta a acestora. Am auzit de foarte multe ori spunându-se că ne putem trage de limbă, de mânecă, putem trage mâţa de coadă, dar niciodată nu ne putem trage cu cineva de şireturi fără să ai cel puţin un şiret în comun. Eu nu port şireturi pentru că nu mă hotărăsc niciodată ce model să aleg atunci când trebuie să le bag prin găuri, nici dacă să le las pe afară sau să le bag pe dedesubt, nici ce fel de nod să le fac, cât de strâns să-l leg şi nici cât de mare să fie funda. Alegerea unui şiret potrivit va fi întotdeauna pentru mine o mare bătaie de cap. Există cam tot atât de multe forme de şireturi câte texturi există. De exemplu, un şiret tubular simplu nu poate fi folosit pentru a te trage de el cu o cucuoană mică de statură şi purtând ochelari pentru că, având dioptriile mai mari şi centrul de greutate mai jos, nu poate aprecia circumferinţa şiretului de care urmează să vă trageţi şi mereu va apuca de partea mai puţin interesantă a conversaţiei. Puteţi folosi un şiret împletit în trei pentru a vă trage de el cu o fată despletită pe care aţi văzut-o pe stradă sau cu un domn trecut de orice tinereţe irelevantă pentru şiretul pe care urmează să-l folosiţi. Eu m-am tras odată, din greşeală, de un şiret împletit în patru, cu proprietara apartamentului în care locuiesc. Despre ea am aflat ulterior că i se întâmpla frecvent să uite că mi-l închiriase. Intra în toiul nopţii, purtând doar un furou, se strecura la mine în baie şi adormea stând pe toaletă până dimineaţă. De asemenea, am auzit că odată, un cititor a îndrăznit să se tragă de nişte şireturi SF cu traducătoarea cărţii prost traduse pe care o citea, adresându-i-se cu tot felul de apelative printre care şi tanti traducător, fără  oare, pentru că îi venea s-o pună la începutul cuvântului, nicidecum la sfârşit. Astfel, cititorul nepoliticos a luat un avans considerabil, situându-se primul în partea mai fermă a şiretului, tănticii oaretraducător revenindu-i partea mai moale şi uşor nesigură. Şiretul a fost strecurat cu grijă deaspra şi dedesubt, astfel încât de o parte şi de alta a lui s-au mai alăturat şi alţi iubitori ai trasului de şireturi care au tras de el până s-a rupt şi tanti oaretraducător şi-a luat cărţile şi a plecat acasă, hotărâtă să nu le mai traducă niciodată!

Surprinzător, trasul de şireturi este o activitate benefică în măsura în care nu ai unul şi bun de care să te tragi. Ar trebui să avem câte un şiret pentru fiecare om cu care vrem să ne tragem de el, dar este greu, mai ales că fabricarea unui şiret pe măsură nu este o treabă atât de uşoară precum pare. A-ţi alege şireturile potrivite de care să te tragi în orice situaţie, este ca şi cum ai purta mereu o umbrelă de ploaie în deşert. Cu toate acestea am cunoscut câţiva oameni cu şireturile la ei şi pot să vă mărturisesc că am fost copleşit de uimire. Dar numai un singur om mi-a rămas în minte. De fapt semăna mai mult cu un rinocer ; avea ambele mâini amputate, numai degetul mare îi era ataşat de frunte şi purta o miniservietă maro agăţată de el. Când ne-am întâlnit m-a rugat să-mi aleg o pereche de şireturi din miniservieta de pe deget şi să-mi măsor înălţimea cu ele. Apoi m-a rugat să i le înfăşor pe după deget şi să trag de celălalte capete. Ne-am tras de şireturi vreo câteva ore, timp în care mi-a povestit despre viaţa lui şi despre cum a devenit vânzător de şireturi.

Era extrem de revoltat cum şireturile au ajuns să folosească la cu totul altceva decât la a-ţi lega pantofii cu ele şi cum pe timpuri deţinea un magazin de şireturi, sfori şi alte aţe. Afacerea mergea foarte bine, clienţii reveneau mulţumiţi spunându-i că şireturile pe care le vindea nu se dezlegau niciodată şi că se rupeau doar atunci când deveneau prea vechi pentru a mai putea fi folosite. Nimeni nu auzise niciodată de o altă întrebuinţare a şireturilor şi toată lumea îl lăuda până într-o zi când, o doamnă între două vârste, cu înfăţişarea asemănătoare cu a unei scânduri din gardul care-i împrejmuia prăvălia, a intrat la el în atelier trăgând după ea un puşti care avea şireturile bascheţilor legate de şireturile pantofii ei lăcuiţi. Colegii de joacă le făcuseră amândurora o farsă şi le legaseră şireturile între ele, iar acum nu se mai puteau dezlega, puştiul fiind nevoit să se tragă de şireturi cu doamna scândură tot drumul până la prăvălia omului-rinocer. Atunci a fost pentru prima dată când şireturile au fost folosite în alt scop decât cel iniţial, omul fiind aspru pedepsit şi tăindu-i-se ambele mâini pentru faptul că nu i-a mai putut dezlega pe cei doi.

De atunci, în fiecare zi putem observa câte doi oameni care se trag de şireturi pe stradă de parcă sunt bezmetici, ţipând unul la altul şi gesticulând haotic, oportunişti care umblă cu şireturile dezlegate, doar-doar se vor împletici de şireturile altora şi vor avea ocazia să se tragă de ele gratuit, îndrăgostiţi care îşi leagă unul altuia şiretul de gât şi apoi încep să tragă, din dragoste, fiecare în direcţia opusă, vânzători ambulanţi de şireturi de toate mărimile şi culorile numai bune să te tragi de ele cu oricine îţi iese în cale, reclame la şireturi, prezentări de modă, filme, vernisaje, totul destinat trasului de şireturi unul câte unul, doi câte doi, mai mulţi deodată etc. Singurul lucru pe care îl vedem din ce în ce mai rar sunt oamenii fără şireturi. Pentru că nu se hotărăsc niciodată ce model să aleagă atunci când trebuie să le bage prin găuri, nici dacă să le lase pe afară sau să le bage pe dedesubt sau pe deasupra, nici ce fel de nod să le facă, cât de strâns să le lege şi nici cât de mare să fie funda. Dar asta şi pentru că se simt liberi să discute de la egal la egal şi nu prin intermediul şireturilor, oricât de multe le-ar trebui să măsoare distanţa dintre ei şi cei cu care ar trebui să se tragă de ele.

Mai multe poveşti şi desene pe 

http://soseta-cu-povesti.com/

Şoseta-cu-poveşti©Copyright
Toate textele şi desenele sunt protejate potrivit Legii nr. 8/1996, privind drepturile de autor.
Nici un text sau desen nu pot fi preluate fără acordul autorilor.