Top: Cele mai frumoase momente ale anului 2016

Am ajuns în al treilea an la sfârşitul căruia mă uit cu plăcere în urmă şi rememorez cele mai frumoase momente pe care le-am trăit într-o sală de spectacol.

Articol publicat pe blogul Despre Opera.

În 2014 am făcut un top cu zece locuri şi mi s-a părut prea mult, încă de atunci. În 2015, au fost cinci spectacole şi cinci concerte (pentru că în acel an fusese şi Festivalul Enescu). În plus, am făcut şi un top al Festivalului. Anul acesta mă restrâng la cinci locuri, pentru simplul motiv că diferenţa dintre aceste spectacole şi restul este pur şi simplu prea mare.

Aşadar, care au fost cele mai frumoase spectacole ale anului 2016? Iată-le:

1. Parsifal - Ateneul Român

Motivele ţin de evidenţă. Proiectul lui Christian Badea a demonstrat că în România se poate prezenta Wagner la acelaşi nivel ca oriunde în lume: cu orchestră, cor şi roluri secundare asigurate de forţe locale şi cu invitaţi de valoare pentru rolurile principale. Regia foarte inspirată şi o direcţie muzicală excelentă au produs un spectacol comparabil cu cele de la Bayreuth. Singurul regret este că sistemul cultural autohton nu a putut face posibilă decât prezentarea primului act. Reuşita acestui eveniment se poate cuantifica şi în numărul mare de spectatori convertiţi la muzica lui Wagner, peste noapte.

Tot ce am scris despre acest spectacol puteţi (re)citi pe pagina Dosar Parsifal@Ateneu.

2. Manon - balet, ONB

O capodoperă a coregrafiei mondiale, baletul lui Kenneth MacMillan a ajuns la Bucureşti, în interpretarea unui ansamblu local care îşi lua zborul spre nişte înălţimi greu de imaginat cu câţiva ani înainte. Johan Kobborg a făcut totul posibil. Singurul şi cel mai mare regret artistic a fost acela că Alina Cojocaru nu a mai apucat să danseze într-una dintre cele şase reprezentaţii. Tragedia este că acesta este cântecul de lebădă al unei trupe de balet desfiinţate brutal de gelozia mediocrităţilor de la Operă. Singurul vestigiu al acestei epoci este un triptic de balet, din care In The Middle, Somewhat Elevated merită văzut neapărat.

3. Fidelio - ONB

Dacă n-ar fi suferit atât de mult din punct de vedere orchestral, producţia lui Graham Vick ar fi meritat primul loc. Reuşind să se menţină în afara tezismelor şi a politizării, dar fiind foarte relevantă pentru publicul local prin traducerea în limba română a dialogurilor, Fidelio a atins performanţa de a propune un nume nou scenei lirice din Bucureşti, pe Asineta Răducan, o Leonora care a făcut senzaţie. Marele regret este că, după premieră, spectacolul nu s-a reluat.

4. Cosí fan tutte - ONB

Originala producţie a lui John Fulljames (director adjunct la Covent Garden) aduce la zi dezbaterea morală din libretul operei, într-o punere în scenă în care instituţia matrimonială este relativizată, în timp ce costumele şi coafurile ameţitoare leagă întreaga poveste de secolul XVIII. ONB a coprodus acest spectacol împreună cu Garsington Opera.

Ex-aequo: Œdipe - Royal Opera House of Covent Garden, Londra

Dacă acest spectacol ar fi putut fi produs în România, cu aceeaşi distribuţie, ar fi fost cu siguranţă evenimentul anului. În mod normal, n-ar fi cazul să includ un spectacol de la Londra într-un top naţional, dar sunt destul de multe conexiuni care merită amintite, dincolo de ideea că este vorba de opera lui George Enescu. Co-regizorul de la Londra, Valentina Carrasco, a montat Œdipe şi la ONB, păstrând unele idei din producţia de la Bruxelles din 2011 (reluată la Londra) şi dezvoltând altele noi din aceasta. Dirijorul Leo Hussain a dirijat opera şi la Bucureşti, din păcate cu o orchestră ONB care i-a făcut numai probleme.

Tot ce am scris despre acest spectacol puteţi (re)citi pe pagina Dosar Oedipe@ROH

Zmeura de aur: Văduva veselă - ONB/ONRI

Sigur, teatrele de operă din România au produs în 2016 destule spectacole mai slabe decât acesta, dar în cazul premierei lui Andrei Şerban aşteptările erau atât de mari, încât eşecul acestei producţii a fost unul cu adevărat monumental. O dovadă circumstanţială şi oarecum amuzantă este şi faptul că cel mai citit articol de pe blog anul acesta a fost critica pe care am făcut-o acestui spectacol.

Toate spectacolele de operă (deci nu şi Manon) au fost comentate în revista britanică Opera:

• Parsifal: Christian Badea şi al său „Parsifal@Ateneu” în revista „Opera” (UK)
• Fidelio / Cosí fan tutte: „Fidelio” şi „Così fan tutte” de la ONB în revista „Opera” (UK)
• Œdipe: Final: Opera Magazine despre Œdipe@ROH
• Văduva veselă: „Văduva veselă” de Andrei Şerban în Opera Magazine (UK)

Topul publicului

Pentru amuzamentul dumneavoastră, dar şi al meu, puteţi vota spectacolul care v-a plăcut cel mai mult din următoarea listă ce conţine toate spectacolele şi concertele comentate în 2016 pe blogul Despre Opera.

Votaţi aici: Topul spectatorilor