Topul „Despre Opera”: Cele mai frumoase 10 momente ale anului 2015 din România

„Parsifal” în concert la Ateneul Român

A fost un an în care s-au întâmplat lucruri interesante: multe spectacole şi concerte bune, debuturi în opera pe scenele româneşti (Christian Badea, ca dirijor şi regizor, Graham Vick, Valentina Carrasco) dar şi o nouă ediţie a Festivalului Enescu.

Articol publicat pe blogul Despre Opera

Am văzut şi am scris despre 64 de concerte şi spectacole. Aşa că e timpul potrivit pentru a face un top al celor mai bune momente muzicale din România pe anul 2015, aşa cum am făcut şi în 2014. Pentru că anul acesta a avut loc şi Festivalul Enescu, formatul va fi puţin diferit. Vor fi două liste, una cu spectacole de operă, iar cealaltă cu concerte.

Top 5 spectacole de operă

Dacă, în 2014, Opera Naţională Iaşi m-a uimit cu Lucia di Lammermoor pusă în scenă de Andrei Şerban, anul acesta a fost unul al revenirii supremaţiei Bucureştiului. Chiar dacă pare inutilă precizarea, orice top este subiectiv şi tocmai în asta constă tentaţia de a-l alcătui. Dar să nu mai lungim vorba:

Locul 1: Richard Wagner – Parsifal, actul III

Maia Morgenstern (Kundry), Stefan Vinke (Parsifal), Eric Halfvarson (Gurnemanz), Levente Molnár Perencz Béla (Amfortas)
Orchestra simfonică şi Corul Filarmonicii „George Enescu”
Dirijor şi regizor: Christian Badea
Concert organizat în colaborare cu Fundaţia Română pentru Excelenţă în Muzică
Joi şi Vineri, 14-15 Mai 2015, la Ateneul Român

Corul care cânta din foaierul Ateneului, în timp ce sunetele orchestrei se stingeau încet în auditorium, a adăugat o emoţie incredibilă unei seri ieşite din comun. Muzica lui Wagner, atât de rar cântată în România (iar Parsifal şi mai rar), conceptul semi-staged în care Ateneul Român devenea Templul Cavalerilor Graalului, o distribuţie formidabilă şi un dirijor care debuta în operă în România sunt numai o parte dintre argumentele care elimină orice ezitări din alegerea făcută. Aceleaşi argumente care au convins şi Opera Magazine să îi aloce spaţiu, în condiţiile în care era vorba doar de un act din trei, o versiune în concert, într-o ţară care mai are multe de făcut până să ajungă pe harta muzicală a lumii.

Aproape totul despre acest spectacol-concert puteţi găsi aici: Wagner@Ateneul Român - Parsifal.

Locul 2: Giuseppe Verdi – Falstaff 

Regia: Graham Vick, Scenografia: Samal Blak, Lighting design: Giuseppe di Iorio, Asistent de regie: Jacopo Spinei
Dirijor: Guillermo Garcia Calvo
Ştefan Ignat (Falstaff – debut), Cătălin Ţoropoc (Ford – debut), Iulia Isaev (Alice), Ana Cebotari (Nanetta – debut), Sorana Negrea (Meg Page – debut), Andreea Iftimescu (Quickly – debut), Ştefan von Korch (Fenton – debut), Liviu Indricău (Caius – debut), Valentin Racoveanu (Bardolfo), Iustin Zetea (Pistola – debut)
Orchestra şi Corul Operei Naţionale Bucureşti
Maestru de cor: Stelian Olariu, asistent maestru de cor: Daniel Jinga
Joi, 19 Februarie 2015, la Opera Naţională Bucureşti

Pentru că venirea lui Graham Vick în România înseamnă mai mult decât o nouă producţie de operă. E un standard artistic pe care ONB nu l-a mai atins până acum, iar azi are orgoliul de a-l impune ca regulă. Am fost la aproape toate reprezentaţiile de anul acesta şi de fiecare dată m-am amuzat la fel de mult ca la premieră. Chiar dacă, din punct de vedere muzical, nu s-a atins absolutul, distribuţia omogenă şi efortul tuturor celor implicaţi de a se ridica la nivelul producţiei au făcut ca acest spectacol să devină unul dintre cele mai bune din repertoriul ONB.

Mai multe despre această producţie, într-un material inedit: Falstaff News.

Locul 3: George Enescu – Œdipe

Regia: Valentina Carrasco, Scenografie: Blanca Añon, Costume: Barbara del Piano, Design video: Esterina Zarrillo, Lighting design: Peter van Praet
Orchestra şi Corul Operei Naţionale Bucureşti
Dirijor: Adrian Morar, Maestru de cor: Stelian Olariu
Davide Damiani – Œdipe, Horia Sandu – Tiresias, Dan Indricău – Creon, Liviu Indricău – Păstorul, Marius Boloş – Marele Preot, Florin Simionca – Phorbas, Mihnea Lamatic – Străjerul, Vicenţiu Ţăranu – Teseu, Lucian Corchiş – Laios, Sidonia Nica – Iocasta, Sorana Negrea – Sfinxul (debut), Ala Cheptini – Antigona (debut), Antoaneta Bucur – Meropa (debut), Zoica Şohterus – O femeie tebană
Vineri, 20 Noiembrie 2015, la Opera Naţională Bucureşti

Un Œdipe pe cât de modern, pe atât de coerent dramatic, înlocuind hieraticul cu dimensiunea umană a personajelor strivite de destin. După ce Andrei Şerban şi Petrică Ionescu au suferit de sindromul Cassandrei în opera lui Enescu, Valentina Carrasco a adus speranţa că muzica lui Enescu poate fi înţeleasă aşa cum trebuie. Proiectul era ca această producţie să fie prezentată în timpul Festivalului Enescu şi să-l aibă dirijor pe Leo Hussain. Premiera a avut loc însă abia la începutul stagiunii, în faţa celui mai avizat public posibil, respectiv oameni din  domeniul operei din întreaga lume, participanţi la conferinţa Opera Europa.

O cronică pe larg, în articolul: Un „Œdipe” care-i face dreptate lui Enescu.

Locul 4: Alban Berg – Wozzeck

Corul şi Orchestra Filarmonicii „George Enescu”, Dirijor: Leo Hussain
Dirijorul corului: Iosif Ion Prunner
Solişti: Michael Volle – Wozzeck – bariton, Evelyn Herlitzius – Maria – soprană, Andrei Sebastian Bucur – fiul Mariei, Arnold Bezuyen – Căpitanul – tenor, Martin Winkler – Doctorul – bas, Marius Vlad Budoiu – Tambur major – tenor, Cosmin Ifrim – Andres – tenor, Maria Jinga – Margret – contra alto, Valentin Vasiliu – Primul ucenic – bas, Şerban Vasile – Al doilea ucenic – bariton, Cosmin Ifrim – Nebunul – tenor
Luni, 14 Septembrie 2015, la Sala Mare a Palatului

Premiera românească a lui Wozzeck a avut loc anul acesta, la 90 de ani după creaţia ei de la Berlin, în faţa unui public mult prea restrâns, deşi organizatorii Festivalului Enescu anunţau că biletele erau epuizate. O distribuţie extraordinară acompaniată de o orchestră românească reuşind să-şi depăşească din nou condiţia şi un cor de copii adăugând tuşa finală de emoţie au făcut din acest spectacol o amintire greu de uitat, sporind regretele că nu a fost decât o operă în concert.

Cronica de atunci: Superb „Wozzeck”, cu puţin public, la Enescu 2015

Locul 5: Leonardo Vinci – Catone in Utica

„Il Pomo D’Oro”, Dirijor: Maxim Emelyanychev
Solişti: Franco Fagioli – Cesare, Juan Sancho – Catone, Ray Chenez – Marzia, Martin Mitterrutzner – Fulvio, Vince Yi – Emilia, Max Emanuel Cenčić – Arbace
Duminică, 6-7 Septembrie 2015, la Ateneul Român

În ciuda orei foarte târzii la care a fost programat, în ciuda lungimii neobişnuite (patru ore), în ciuda prezentării în concert, ba chiar şi a înlocuirii în ultimul moment a dirijorului, Catone in Utica a fost un spectacol de ţinut minte. Pentru nebunia baroc, pentru vocalizele ameţitoare ale celor patru contratenori, pentru prospeţimea unei opere scrise în zorii acestui gen muzical.

Impresiile de atunci, pe larg, în articolul: „Catone in Utica” la Ateneu.

Top 5 concerte

Nu voi mai detalia, lista este oarecum previzibilă datorită concertelor din cadrul Enescu 2015. Aşadar, pe scurt:

• Concertul Berliner Philharmoniker (Enescu 2015): Argumentele sunt inutile şi superlative, dar ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost alegerea programului, cu Şostakovici şi Britten.
• Recital Piotr Anderszewski (Enescu 2015): Pentru al său Bach, cum rar se poate auzi.
• Richard Strauss: Vier letzte lieder - Lise Davidsen/Christian Badea/Filarmonica  Geroge Enescu şi  Anja Harteros/Christian Thieleman/ Staatskapelle Dreseden - Oricât de ciudată ar părea alăturarea, îmi este foarte greu să le despart. Între tinereţea şi impactul unei voci senzaţionale (Lise Davidsen) şi intelectualitatea unei Anja Harteros n-am reuşit să fac diferenţa.
• La Faenza: Il Giardino di Giulio Caccini - o alegere subiectivă; pentru simplitatea şi sinceritatea interpretării greu de regăsit într-un concert clasic.
• Pergolesi: Stabat mater la Biserica Anglicană - un concert caritabil în memoria #colectiv. Alte detalii sunt de prisos.