Un artist atât de bogat înzestrat

Abia ajuns la vârsta când se cuvnea să se bucure de locul meritat  în galeria nobilă a oamenilor cari mai sunt, regizorul de teatru, de film şi de televiziune şi scriitorul de teatru satiric şi gazetarul Nae Cosmescu a intrat în amintire într-o clipă, spre dureroasa surprindere a lumii artelor cărora li s-a consacrat cu atâta devotament şi cu masa de lucru plină de proiecte susţinute de o invidiabilă tinereţe spirituală.

L-am cunoscut acum o jumătate de veac, la începutul carierei sale prodigioase, într-un teatru de provincie unde se impusese cu autoritate şi l-am invitat la Bucureşti, la televiziune, şef al Secţiei de Teatru, unde la fel s-a dovedit inspirat şi mereu cheltuitor al unei inepuizabile dăruiri şi m-am bucurat să subliniez de atunci cultura şi verticalitatea intelectuală şi consecvenţa pledoariei pentru identitate, ilustrate convingător prin spectacole  încununate de premii naţionale şi internaţionale. În teatrul de televiziune a fost şi a rămas un nume strâns legat şi de ambiţia promovării dramaturgiei româneşti pe care a făcut-o cunoscută şi peste hotare, la concursuri importante în care el a strălucit, luminand regizoral scrisul lui Romulus Guga sau D.R.Popescu sau Radu Theodoru. S-a devotat, de asemenea, promovării la Televiziunea Naţională a tinerilor actori, iar Costel Constantin este unul dintre numele care s-au făcut unanim admirate şi sub bagheta regizorului Nae Cosmescu. A slujit în ipostaza de teleast serialul românesc şi a semnat în acest spaţiu remarcabile spectacole şi, astfel, cel mai seamă produs al genului, la noi, serialul „Mihai Viteazul”, după scenariul lui Radu Theodoru, clasică operă Tv, în care pentru prima dată în studiourile româneşti s-a experimentat imaginea color.

A fost, de asemenea, şi pentru operatorii tv un autentic profesor de imagine, după cum în montajul tv şi-a câştigat o frumoasă recunoaştere. A semnat lucrări de valoare în televiziunea privată, la Prima TV arhicunoscutul serial „Cuscrele”.

Dar Nae Cosmescu a fost şi un cronicar de teatru şi film, creator de reviste şi de rubrici foarte citite în publicaţii culturale, a scris satiră socială vitriolantă şi a strâns între coperte de cărţi pagini care l-au recomandat şi pentru talentul lui humoristic mustind  de culoare şi de metafore cu adevărat remarcabile.

Nu pot să închei însă aceste fugare prime rememorări ale personalităţii artistului, cum spuneam, atât de bogat înzestrat şi de împătimit de teatru, de film, de televiziune, de scris, fără să mă opresc cu o preţuire deosebită la ceea ce am şi numit verticalitatea omului, la intransigenţa atitudinii sale civice şi la ardenţa participării cu tot sufletul şi cu toată dăruirea şi cu o bogată informaţie şi lectură, la afirmarea identităţii româneşti în spaţiul culturii.

A fost un artist cetăţean şi un căuzaş al faptului de cultură responsabil pentru spiritualitatea societăţii.

A fost dăruit şi cu harul prieteniei care şi el, acest har, l-a distins ca fiind din stirpea oamenilor rari şi cu O mare.