Un artist, un dascăl, o conştiinţă

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Aceasta este Viorica Rădoi, pe scenă, dar şi în sala de curs atunci când pregăteşte un concert, o audiţie, în compania tinerilor ei colaboratori. Pe scenă cât şi în afara acesteia.

Pare paradoxal. Şi totuşi nu e. Pianista Viorica Rădoi este artistul care trăieşte intens actul comunicării muzicale, îl trăieşte pe podium, în repetiţii, îl trăieşte inclusiv prin discipolii domniei sale, tineri muzicieni şi mai puţin tineri pentru care a fost şi rămâne - de aproape o jumătate de secol ! - un inspirat maestru. Este acel dascăl animat de dorinţa de a sădi în conştiinţa celor tineri dragostea şi respectul actului artistic, dorinţa de a descoperi, de a revela  adevărul la nivelul spaţiului atât de preţios al muzicii de cameră; iar aceasta cu implicarea nemijlocită a pianului drept instrument de bază al culturii muzicale europene moderne; pentru o perioadă extinsă – iată! - de mai bine de două secole şi jumătate.

O demonstrează şirul nesfîrşit al concertelor, al întâlnirilor profesionale cu cei tineri, cursurile de măiestrie susţinute în ţară şi peste hotare… ; o demonstrează recentul concert cameral găzduit sub marea cupolă a Ateneului bucureştean, un captivant concert aniversar pe parcursul căruia Viorica Rădoi a apărut în compania actualilor, a foştilor studenţi…; concert care a probat, o dată în plus, că pianul este un partener important – şi nu un simplu secundant ! – al actului muzical.

In mod cu totul inspirat, cu totul neaşteptat, concertul s-a desfăşurat sub genericul „Din dragoste pentru cenuşăreasa!”

Căci, cu totul nedrept, de o manieră neprofesionistă, generaţie după generaţie, în viaţa noastră de concert pianul integrat ansamblului cameral, eventual în compania unui protagonist, a fost considerat a fi un simplu însoţitor şi nu un partener. Este un act legitim pe care Viorica Rădoi, cu ani în urmă, de asemenea soţul domniei sale, regretatul pianist şi profesor Octavian Rădoi, l-au întreprins cu fiecare repetiţie, cu fiecare concert, pe parcursul fiecărei întâlniri pofesionale susţinute în compania tinerilor lor colaboratori.                

Fără putere de tăgadă se demonstrează că protagonistul, cântăreţ sau violonist, violoncelist sau flautist… sunt parte a întregului conceput de autor, de compozitor; …că fiecare parte a ansamblului deţine un rol funcţional în cadrul întregii structuri a operei de artă. Iar aceasta fie că este vorba de o arie de operă, de un duo-sonată cu pian, de un ansamblu mai mare. Acesta este motivul pentru care un veritabil far călăuzitor în activitatea domniei sale l-a constituit drumul artistic al minunatei muziciene, pianistă de ansamblu, un exemplar pedagog…  care a fost pianista Suzana Szörenyi, artist al elitei celei înalte a vieţii noastre muzicale.

Concertul la care mă refer a fost conceput de Viorica Rădoi drept o demonstraţie privind crezul artistic al domniei sale. Au însoţit-o pe scena Atheneului foşti şi actuali studenţi, câţiva dintre artiştii care, de ani buni dau conistenţă vieţii noastre muzicale, de asemenea pedagogiei pianului sau artei muzicale camerale. Au putut fi audiaţi, sopranele Felicia Filip şi Irina Iordăchescu, violonista Cristina Anghelescu. Au fost prezentate creaţii dintre cele mai diferite aparţinând unor stiluri diferite ale istoriei muzicii; lucrări pe parcursul cărora s-a demonstrat că evoluţia la nivelul palierului pianistic, indiferent de funcţia acestuia, se constituie într-o parte integrantă a întregului operei muzicale de artă.

Pagini semnate de Johannes Brahms, de Modest Mussorgski au cunoscut realizări cu totul notabile, în bună parte entuziasmante, datorate baritonului Alexandru Chiriac, violoncelistului Mircea Marian, tineri muzicieni care oferă promisiuni temeinice în spaţiul vieţii noastre de concert; aşteptări îndreptăţite sunt oferite în continuare de violonista Simina Croitoru.

Indiscutabil, momentele de mare antren, de savoare cuceritoare, le-a oferit Viorica Rădoi însăşi, în compania mai tinerei sale colege, pianista Steluţa Radu, parcurgând partituri îndrăgite de marele public, lucrări semnate de Darius Milhaud sau Dmitri Şostakovici.

O aniversare, un eveniment, un crez împlinit! A fost o seară închinată gândului potrivit căruia muzica se constituie într-un act artistic unitar ce poate fi împlinit în toate palierele structurii acestuia; cu dedicaţie, cu entuziasm, cu ştiinţă.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite