Un copil minune face minuni pe scena Operei bucureştene

La cei 15 ani ai săi, Mircea Dumitrescu ridică în picioare sala Operei. Entuziasm şi urale de-o parte şi de alta a rampei sălii teatrului. În public, printre membri orchestrei.

În concertul final al stagiunii tânărul violonist şi-a făcut debutul bucureştean în compania orchestrei primului teatru liric al ţării. Concertul în re major de Piotr Ilici Ceaikovki, acest colos al artei violonistice romantice, a răsunat în valorile fundamentale ale acestei creaţii. Sub arcuşul său, virtuozitatea instrumentală solistică dispune de stabilitate, de strălucire. Sunetul are căldura unei comunicări interioare pe care Mircea o dezvăluie cu generozitate, cu măsură. Nici nu este de mirare; l-a avut alături în calitate de preţios sfătuitor pe maestrul Horia Andreescu, artistul care de-a lungul carierei sale dirijorale a condus pe drumul muzicii multe dintre tinerele talentele muzicale ale ţării.

(FOTO: Dirijorul Horia Andreescu)

La capătul evoluţiei sale solistice, la cererea insistentă a publicului Mircea a găsit resurse pentru a ne oferi în supliment acea strălucitoare miniatură solistică, Perpetuum mobile de Ottokar Novacek.

Voi menţiona, Mircea Dumitrescu este olimpic cu distincţie supremă, este laureat a zeci de competiţii naţionale şi internaţionale. Este bursier al fundaţiei Principesa Margareta. A concertat în ţară, în străinătate. A participat şi participă la numeroase cursuri de măiestrie susţinute de mari maeştri ai artei violonistice actuale. Dispune de o sensibilitate emoţionantă, de un uimitor complex al reflexelor violonistice. Nici în ultima vreme, nici în secolul trecut, în viaţa noastră muzicală nu există precedente privind abordarea acestei importante creaţii violonistice înaintea vârstei de 19 sau 20 de ani! Este elev al Colegiului Naţional de Muzică George Enescu din Bucureşti, la clasa doamnei profesoare Olivia Papa, dascăl de la care a preluat cuviinţa, respectul, ştiinţa privind valorile de semnificaţie ale muzicii.

O imagine cu totul pozitivă a ansamblului orchestral al Operei a definit-o Horia Andreescu conducând realizarea acestui veritabil hit semnat de Carl Orff, anume Carmina Burana. Lucrarea se bucură de decenii de un succes internaţional uriaş. Texte literare şi muzicale medievale, o uimitoare ştiinţă privind îmbinarea timbrelor instrumentale, a celor vocale, un eficient simţ al proporţiilor ansamblului, sunt susţinute în baza unui antren contaminant. In plus dinamismul exploziv atinge corzile sensibile ale conştientului, ale subconştientului nostru. Iar meditaţia privind sensurile existenţei este şi aceasta marcată de aspecte dintre cele mai pragmatice ale existenţei cotidiene. Sunt date ce flatează gustul publicului la nivelul percepţiei imediate a acestuia.

Important este faptul că muzicienii ansamblului ies din fosa orchestrei. Urcă pe scenă. Intăresc sentimentul  responsabilităţii individuale şi de grup. Ca şi în cazul altor teatre lirice europene este firească permanentizarea prezenţei concertelor simfonice sau a celor vocal-simfonice. Este optimizată calitatea lucrului în ansamblu.

Maeştrii Horia Andreescu şi minunatul, octogenarul maestru de cor Stelian Olariu, soprana Irina Ionescu, contratenorul Vladimir Catană, bas-baritonul Andreas Jäpel, maestrul corului de copii Smaranda Morgovan, întregul ansamblu, au adus acel antren constructiv ce conferă strălucire, claritate timbrală, o emoţionantă dinamică a expresiei… şi bucurie; …în acest moment final, cu totul promiţător, al stagiunii primului nostru teatru liric.