Un pianist român în Europa - Raluca Ştirbăţ

Sfidând eventuala tentaţie privind creşteri ale cotei de popularitate pe care le-ar aduce abordarea marelui repertoriu pianistic, la început de iunie Raluca Ştirbăţ a revinit pe scena Atheneului Român; ne-a prezentat de această dată o capodoperă a repertoriului –  l-aş numi clasic, românesc, anume „Concertul pentru pian şi orchestră” de Paul Constantinescu.

A făcut-o în compania colectivului simfonic al Filarmonicii bucureştene condus de Roland Zollman, un obişnuit al publicului bucureştean.

În premieră, în compania orchestrei Filarmonicii bucureştene

Muzician al unei maturităţi artistice consolidate, Ştirbăţ dispune de o natură muzicală ce nu se impune prin datele de forţă, de reliefată elocvenţă ale comunicării. Dezvoltă o imaginaţie timbrală eficient ataşată spiritului stenic, puternic afirmativ al acestei muzici. Strălucirea jocului pianistic, cuceritor în părţile extreme ale lucrării, este el însuşi un spectacol; este înbogăţit de datele unei sensibilităţi pianistice feminine de mare bun gust. Se poate vorbi de o fericită joncţiune între dinamismul tematic al lucrării şi natura vie a expresiei pe care o dezvoltă tânăra muziciană. Simplitate, firesc, vioiciune interioară şi, în plus, conştiinţa faptului că are de comunicat datele unei capodopere, anume primul concert cu totul important în literature genului, la noi.

Nu a avut parte de o colaborare atentă din partea dirijorului oaspete, din partea instrumentiştilor ansamblului; în destule momente a fost acoperită de dinamismul covârşitor al sonorităţilor orchestrei. Cu toate acestea, prima secţiune a părţii lente a lucrării a făcut loc unei iluminări timbrale pe care pianista o deduce firesc din însăşi intonaţia sobră, nesofisticată a cântecului tradiţional. (FOTO: pianista Raluca Ştirbăţ)

Comemorarea maestrului Paul Constantinescu

Nu pot să nu observ, implicată acestei comemorări pe care viaţa noastră muzicală o marchează în acest an, anume împlinirea unei jumătăţi de secol de la trecerea în eternitate a compozitorului, Raluca Ştirbăţ a ţinut a onora acest moment de o manieră proprie. La cererea insistentă a publicului a oferit două lucrări devenite celebre în literature pianului, la noi, Jocul dobrogean, Toccata, de Paul Constantinescu, şi, de asemenea, o creaţie emblematică pentru anume evoluţii în arta muzicală a secolului trecut, tabloul miniatural de copleşitoare sugestie, Clopote în noapte de George Enescu.

Indiscutabilă realitate, Concertul pentru pian şi orchestră de Paul Constantinescu este o capodoperă a genului; mă refer la marele spectacol pianistic ce pune în valoare o bogăţie termatică cu valoare de tezaur, o lucrare concertantă de impresionantă concizie, de uimitoare consistenţă spirituală. A fost compus şi a fost cântat în primă audiţie la începutul anilor ’50 de Valentin Gheorghiu, artist cu care compozitorul a colaborat în definirea anumitor detalii ale lucrării. Recent, în anii din urmă, lucrarea a fost prezentată de Dan Grigore, la Festivalul de la Montpellier, în Franţa, sub baghera dirijorului Lawrence Foster.

Sunt realizări emblematice care în zona performanţei ating nivelul capodoperei înseşi. Prin elocvenţa, prin autoritatea actului pianistic.

Muzician român în centrul Europei

Voi aminti faptul potrivit căruia de ani buni Raluca Ştirbăţ este stabilită la Viena; s-a format, însă, la Iaşi unde a absolvit studiile universitare. In capitala Austriei a înfiinţat Societatea Internaţională George Enescu, instituţie destinată a promova creaţia enesciană, personalitatea celui mai important musician roman, cel care – în anii de sfârşit ai secolului al XIX-lea – a studiiat la Viena, înainte de a-şi continua studiile în capitala Franţei.

Ultima imprimare discografică a Ralucăi include două importante cicluri de piese din literatura românească a pianului, Pièces Impromptues op.18 de George Enescu şi Jou-joux pour Ma Dame de Mihail Jora, de asemenea celebrul ciclu de Dansuri româneşti de Béla Bartók.

Preţioase recuperări patrimoniale

În ultima vreme strădaniile domniei sale s-au îndreptat în direcţia salvării casei în care - în comuna Mihaileni din Moldova natală, din judeţul Botoşani - George Enescu îşi petrecea vacanţele în anii copilăriei, ai adolescenţei, ai maturităţii, o modestă proprietate din partea familiei mamei sale. Cu totul recent, casa a fost inclusă pe lista caselor de patrimoniu naţional; va fi restaurată şi va deveni monument istoric. Eforturile tinerei pianiste nu au fost zadarnice. A izbândit! Pentru noi toţi!

Raluca este un muzican român în Europa zilelor noastre. Este un artist pentru care Europa se constituie într-un preţios florilegiu al naţiunilor, al valorilor naţionale. O demonstrează cântând, înregistrând, promovând muzica lui Paul Constantinescu, a lui Mihail Jora, a lui George Enescu.

E mult? E puţin? E mai mult decât o fac mulţi dintre noi.