Arte

articolul anterior articolul urmator

Valentin Şerban, câştigătorul secţiunii vioară la Concursul Enescu: „E greu să fii arogant într-o meserie în care nu prea există limite”

0
20 May 2021 15:11:09
Oltea Şerban-Pârâu
Valentin Şerban
Valentin Şerban

Valentin Şerban a câştigat marele premiu al secţiunii de vioară la Concursul Internaţional “George Enescu”, după o finală în care a interpretat Concertul în re minor pentru vioară şi orchestră op. 47 de Sibelius, miercuri, 19 mai 2021, la Ateneul Român, ridicând publicul în picioare.

Un interviu de Oltea Şerban-Pârâu şi Virgil Oprina

În artă, o poveste de viaţă se poate schimba într-o zi. Aţa pare să sune momentul câştigării Concursului „Enescu” pentru Valentin Şerban. Cum te simţi ajuns la finalul efortului făcut pentru a ajunge aici, un effort pe care puţini şi-l imaginează. Cu atât mai mult cu cât Enescu însuşi a fost Violonist!

I have big shoes to fill”

Toată această perioadă de pregătire intensă m-a încărcat şi stors în acelaşi timp. M-a umplut de emoţie cum nu am fost în toată viaţa mea şi am trăit nişte momente absolut copleşitoare. Dar a fost şi extrem de solicitant fizic şi psihic. Acum că am terminat totul. mă simt extenuate, dar cu siguranţă a meritat tot efortul. Am reuşit ceva ce sincer nu mi-aş fi imaginat vreodată. Am visat mereu să ajung aici, dar nu ştiu în ce măsură am crezut că pot asta. Nici acum nu îmi vine să cred. Este aşa o mare onoare să pot ocupa locul deţinut de atâtea legende violonistice ale trecutului, încât simt, cum s-ar spune, că… „I have big shoes to fill”.

Pe ce vioară cântă Valentin Şerban? Se vorbeşte mult în zilele acestea despre atu-ul de a cânta pe un Stradivarius sau Guarneri... Cât de mult contează instrumentul în sine pentru Valentin Şerban?

„Cânt pe o vioară modernă făcută de Phillipp Bonhoeffer în 2017. Din păcate, în România nu există fundaţii care să ofere instrumente de calitate muzicienilor”

Cânt pe o vioară modernă făcută de Phillipp Bonhoeffer în 2017. Este o vioară bună, cu care nu m-am înţeles mereu, dar am ajuns după câţiva ani la un fel de înţelegere….   Instrumentul şi arcuşul sunt extraordinar de importante şi o combinaţie bună este foarte greu de găsit. Din păcate, în România nu există fundaţii care să ofere (ca în mare parte din ţările europene) instrumente de calitate muzicienilor care au nevoie. Eu am avut norocul de a împrumuta această vioară, dar este ceva temporar. Sper, totuşi, să găsesc instrumentul potrivit, în viitorul apropiat. Atu-ul anumitor instrumente este că îţi oferă posibilitatea de a te exprima mai uşor. Cu alte cuvinte este ca şi cum ai merge la un raliu cu o Dacia sau un Ferrari. Tu eşti acelaşi, dar fără un instrument de înaltă calitate nu poţi valorifica adevăratul potenţial.

Modifică atitudinea faţă de modul în care abordezi cariera violonistică faptul că ai câştigat un premiu de o asemenea anvergură? Un român din România (născut, educat şi care trăieşte aici) care câştigă „Enescu”... S-a mai întâmplat o singură dată în ultimii 30 de ani.

„Cred că marea schimbare este în imaginea percepută din exterior”

Nu ştiu în ce măsură s-a schimbat atitudinea mea. Mai am nevoie de timp să asimilez ce s-a întâmplat, dar eu sunt aceeaşi persoană şi acelaşi violonist ca şi înaintea câştigării concursului. Sigur că acum  vor exista multe oportunităţi de care voi încerca să mă bucur la maxim şi pe care voi încerca să le valorific, dar eu nu mă văd diferit. Cred că marea schimbare este în imaginea percepută din exterior. Aştept totuşi cu mare nerăbdare concertele din cadrul Festivalului „Enescu”. Concerte care vin ca urmare a cîştigării concursului. De mic copil am visat să ajung violonist şi să cânt pe scene cum făceau aceia pe care îi admiram în înregistrări. Mereu a părut un vis, iar acum este realitate.

Ne-am cunoscut în iarna acestui an, în pregătirea unui proiect online născut în timpul pandemiei, care va fi lansat în această vară,  proiect realizat cu sprijnul JTI, de susţinere a artiştilor prea puţin cunoscuţi şi prea puţin ajutaţi de autorităţile publice, în decizia luată la nivel internaţional privind la integrarea activităţilor artistice performative în categoria „neesenţiale”. Proiectul se numeşte COOLsound 2021 - online despre scena independentă românească şi propune susţinerea unor producţii artistice online realizate de muzicieni, actori şi dansatori aflaţi în plină afirmare, cu un repertoriu reprezentativ, deschizând primele pagini ale unui dicţionar online al noilor apariţii – new entries din domeniul muzicii clasice, actoriei şi dansului din România. Ai fost unul dintre primii artişti pe care i-am intervievat în acest context în ianuarie 2021, iar povestea începea atunci cu întrebarea cum ai ajuns să faci vioară?

Părinţii, dintr-un spirit pragmatic… de inginer, s-au gândit că într-o orchestră cei mai mulţi sunt violonişti”

Pot spune că a fost o întâmplare. Am avut norocul, probabil, de a avea talent, de a mă naşte cu talent şi, din fericire, educatoarea de la grădiniţă a observat asta. Prin urmare, le-a spus părinţilor mei, iar ei, părinţii dintr-un spirit pragmatic… de inginer, s-au gândit că într-o orchestră cei mai mulţi sunt violonişti. Deci, dacă fac vioară nu mor de foame, sunt multe şanse să prind un loc de muncă. Aşa am ajuns violonist. Nu pot să zic că am avut o dorinţă, aşa cum scrie în cărţile despre Enescu, că am aruncat vioara de plastic în foc şi am vrut una reală. Nu. A fost oarecum o întâmplare şi oricum a durat câţiva ani până să îmi dau seama că asta vreau să fac pentru tot restul vieţii. Am avut, cred, marele noroc şi marea şansă de a întâlni pe parcursul dezvoltării mele nişte oameni cheie, care m-au îndrumat. Primul a fost când aveam 12-13 ani, la început de şcoală primară şi este Valeriu Rogacev, profesor şi acum în Bucureşti, care mi-a dat un impuls foarte mare. M-a făcut să îmi dau seama că se poate mai mult şi m-a făcut să înţeleg că eu iubesc vioara şi că vreau să fac asta până la sfârşit. După care, au intervenit multe alte personaje importante în viaţa mea. Probabil cel mai important maestru a fost Ilarion Ionescu-Galaţi, cu care am început la 17 ani, în timpul liceului şi care, pot să zic că m-a format şi m-a îndrumat direct spre ce am ajuns, orice ar fi asta.

„Am avut norocul să ajung în Franţa să îl cunosc pe violonistul David Grimal care m-a invitat în orchestra Les Dissonances”

Cred că din afară poate fi văzut mai clar. Eu nu pot fi foarte obiectiv, dar am avut acest noroc şi am încercat să mă perfecţionez, am încercat să merg la cât mai mulţi oameni, la cursuri. Am avut norocul să ajung în Franţa să îl cunosc pe violonistul David Grimal care m-a invitat în orchestra Les Dissonances, un loc formidabil, de unde am învăţat şi învăţ în continuare enorm. Am studiat şi la Graz câţiva ani cu violonista Silvia Marcovici. Un altfel de mediu, în care am reuşit să asimilez unele lucruri şi să mă întorc cu un plus de cunoştinţe pe care pot să le folosesc şi pot să le dau şi mai departe.

„Publicul nu este doar o persoană inactivă care urmăreşte. Este parte din actul artistic”

Dacă mi-am dat seama de un lucru în toţi anii ăştia în care am încercat să fac, să zicem, lucruri diferite –muzică de cameră, să cânt în orchestră, să cânt solo – un lucru mi-a devenit clar : publicul face parte din actul artistic şi cred că în vremurile astea – şi ajungem, bineînţeles, la pandemie, nu ai cum să nu ajungi la subiectul acesta – ne dăm seama mai bine ca oricând că publicul este parte dintr-un tot. Este un tot unitar care se numeşte act artistic, performance concert, cum se poate spune. Publicul face parte din asta. Publicul nu este doar o persoană inactivă care urmăreşte. Este parte din actul artistic. Am avut norocul de a împărţi momente unice. Am făcut proiecte diferite. Am avut un proiect foarte interesant în anii trecuţi cu artistul vizual Cristina Bobe – un proiect pe întuneric, în care eu cântam o oră muzică de vioară solo pe întuneric şi foarte solicitant şi pentru mine şi pentru public. Am auzit diferite lucruri – oameni care s-au speriat sau au avut o stare de anxietate sau de fericire, sau diferite alte stări pe care poate, într-un context normal, nu le au – dar, unde vreau să ajung, este că publicul simte o dată cu tine ce se întâmplă. E parte din actul acela. Marea tragedie este că acum am fost practic înjumătăţiţi şi eu sper să revenim cât mai curând la normal.

Există speranţe tot mai mari că lucrurile se vor reîndrepta spre normal. Cum ai vrea să se schimbe lucrurile acum, când putem vorbi despre un nou început?

Mi-aş dori să trăim într-o lume, într-o Românie în care artistul ajunge acolo pe scenă sau oriunde ar fi pentru că este bun şi apreciat, nu pentru alte motive”

Cred că cel mai mult mi-aş dori să se schimbe modul de promovare al  artiştilor în general, nu numai muzicienilor. Se spune, de multe ori, că le dăm oamenilor ce vor, dar eu cred că este invers. Oamenii primesc şi acceptă ceea ce le dăm noi şi cred că foarte important este contextul. Nu se pune destul accent pe calitate… Până la urmă noi suntem un produs. Asta e arta. Produce ceva, senzaţii pentru oameni, sau orice ar fi. Vinzi, să zicem, un produs, care să nu fie doar imagine. Mi-aş dori să trăim într-o lume, într-o Românie în care artistul ajunge acolo pe scenă sau oriunde ar fi pentru că este bun şi apreciat pentru asta şi face un lucru bun, nu pentru că are un nume sau un anumit statut, din varii motive sau din cauza unor cunoştinţe.

„Nu ştiu care este mai subiectiv dintre noi, cel care mă priveşte, sau eu”

Câteodată este foarte ciudat să văd cum mă privesc oamenii, pentru că de cele mai multe ori ei văd cu totul o altă imagine decât cea pe care o am eu. Nu ştiu care este mai subiectiv dintre noi, cel care mă priveşte, sau eu. Dar cred că, dat fiindcă muzica şi vioara – de fapt muzica în general –, fiind o meserie atât de dificilă, trebuie tot timpul să descoperi defecte, trebuie tot timpul să te autodepăşeşti şi cred că există riscul de a te subevalua, ori de a nu fi conştient dacă faci neapărat progres…Nici măcar nu ştiu cum exact cum să spun. Mai primesc tot felul de replici sau întrebări de la oameni care mă întreabă cum e să fii concertmaestru sau cum e să fii solist sau cum te simţi că ai cântat aşa de bine. Pe mine mă ia prin surprindere mereu, pentru că eu nu pot să văd toatea astea. Eu studiez pentru că iubesc ceea ce fac, încerc să cânt cât mai bine, mă bucur dacă am succes, dar parcă nu sunt în pielea mea, parcă se vorbeşte despre altă persoană. Este foarte ciudat sentimentul. Încerc să-l înţeleg cumva şi nu pot să pun cap la cap. Văd cumva altă persoană când se vorbeşte despre mine. Eu încerc să fac ce pot eu mai bine. Fiecare zi de studiu este, să zicem, o viziune pe termen lung, faci ceva azi ca să fie mai bine mâine, sau săptămâna viitoare, sau peste şase luni, sau peste doi ani. În permanenţă există o viziune pe termen lung şi asta este ceva care poate te îndreaptă spre modestie, în sensul că mereu ştii că există cineva care face mai bine ce faci tu. E greu să fii arogant într-o meserie în care nu prea există limite.


Valentin Şerban a câştigat marele premiu al secţiunii de vioară la Concursul Internaţional George Enescu, după o finală care a ridicat publicul în picioare şi în care a interpretat Concertul în re minor pentru vioară şi orchestră op. 47 de Sibelius, miercuri, 19 mai, la Ateneul Român. Pe locul al doilea s-a situat Jaewon Wee din Coreea de Sud, iar locul al treilea i-a revenit lui Tassilo Probst din Germania.

Violonistul român Valentin Şerban a câştigat Premiul I al Secţiunii de Vioară la sfârşitul unei finale în care a interpretat Concertul în re minor pentru vioară şi orchestră op. 47 de Sibelius, acompaniat de Orchestra Filarmonicii George Enescu, sub bagheta dirijorului Wilson Hermanto.

Valentin Şerban, în vârstă de 31 de ani, a obţinut diploma de licenţă la Universitatea Transilvania din Braşov şi a urmat cursuri de master la Universitatea de Muzică şi Artele Spectacolului din Graz, sub îndrumarea Silviei Marcovici. A concertat în România, Franţa, Germania, Austria şi Italia. Este membru al Orchestrei Les Dissonances din Paris din 2018 şi concertmaestru invitat al Orchestrei Române de Tineret.

Premiul I al Concursului Internaţional George Enescu 2021 este în valoare de 15.000 Euro. Câştigătorul primului loc are posibilitatea de a evolua pe scena Festivalului Enescu, alături de unele dintre cele mai importante orchestre ale lumii, şi beneficiază, de asemenea, de premii speciale şi oportunităţi de promovare internaţională. Premiul al doilea este de 10.000 Euro, iar premiul al treilea de 5.000 Euro.

Preşedintele Juriului de vioară, Dmitry Sitkovetsky, a anunţat rezultatele pe scena Ateneului Român. Alături de acesta, din juriul de specialitate au făcut Remus Azoiţei, Koichiro Harada, Silvia Marcovici, Mihaela Martin, Igor Petrushevski, Eduard Schmieder şi Krzysztof Wegrzyn. Jurizarea a fost făcută într-un sistem hibrid: 6 membri ai juriului sunt prezenţi la Bucureşti, urmărind recitalurile semifinaliştilor în direct, la Ateneul Român, iar 2 au vizionat prestaţiile tinerilor muzicieni prin transmisiune online. 

Concursul Internaţional George Enescu 2020 a derulat prima fază în cursul anului trecut, cu promisiunea de a aduce Frumuseţe în viaţă, în pofida pandemiei. Concursul s-a reinventat în online cu o premieră în lumea muzicii clasice internaţionale - primele două etape ale secţiunilor au fost organizate online, această măsură fiind luată pentru a putea derula competiţia în contextul pandemic. Astfel, 205 tineri artişti au putut să-şi urmeze visul şi să participe la Concurs, între 29 august şi 20 septembrie 2020. Ultimele două etape – Semifinalele şi Finalele – sunt organizate live, la Bucureşti, la Ateneul Român, între 12 şi 23 mai 2021, cu public în sală.

VALENTIN ŞERBAN – violonist (n. 1990, Braşov)

A început studiul viorii la vârsta de 7 ani, la Liceul de Muzică „Tudor  Ciortea„ din oraşul natal, Braşov. A studiat cu Valeriu Rogacev, Daniel Podlovschi, Ştefan Gheorghiu, Adam Han-Gorski (SUA), Ilarion Ionescu-Galaţi. După ce a absolvit Facultatea de Muzică din cadrul Universităţii Transilvania din Braşov, a urmat cursurile de Master la Kunstuniversität în Graz, Austria unde a studiat sub atenta îndrumare a violonistei Silvia Marcovici. A participat la numeroase cursuri de măiestrie cu renumiţi violonişti precum Leonidas Kavakos, Ivry Gitlis, David Grimal, Mihaela Martin, Silvia Marcovici, Adam Han-Gorski, Arlette Bonamy.

Pasionat de muzica de cameră, a sustinut concerte în prestigioase săli din Europa alături de Alina Pogotskina, Andrei Ioniţă, Erik Schumann, Alissa Margulis, Alexander Buzlov, Konstantin Heidrich, Claudio Bohorquez, Julia Hamos, Viviane Hagner, Diana Ketler, Răzvan Popovici, Aimo Pagin, Miki Aoki, Vladimir Mendelssohn, Philippe Graffin, Marius Ungureanu. A fost invitat să participe la festivaluri precum Festivalul Krzyzowa Music of Europe din Polonia (2018-2019), JazzUp Sea Festival (2018), Sonoro (2017-2019), Braşov Winter Classics (2017), Musica Barcensis, Musica Coronensis (2016).

În anul 2012, a înregistrat pentru Electrecord, alături de pianista Liliana Iacobescu, integrala sonatelor pentru vioară şi pian de J. Brahms. În anul 2018, Festivalul Krzyzowa Music of Europe din Polonia a lansat CD-ul cu înregistrarea live a trio-ului în Sol minor op. 15 de Smetana, interpretat de Valentin Şerban alături de violoncelistul Claudio Bohorquez (Germania) şi pianista Julia Hamos (SUA).

A susţinut un număr impresionant de concerte şi recitaluri în Romania dar şi în Franţa, Austria, Germania, Serbia, Macedonia, Bulgaria, Ungaria, Danemarca, Polonia, Spania, Belgia şi Ucraina astfel încât repertoriul său cuprinde lucrări diversificate stilistic, atât camerale (Bach, Telemann, Locatelli, Tartini, Haendel, Haydn, Mozart, Beethoven, Schubert, Schumann, Dvorak, Shostakovich, Smetana, Faure, Bruch, Debussy, Ceaikovski, Franck, Enescu, Prokofiev, Ravel) cât şi lucrări din repertoriul de virtuozitate (Paganini, Wieniawski, Sarasate, Ceaikovski, Ravel, Saint-Saens, Ysaye, Waxman, etc). De asemenea, marile concerte pentru vioară şi orchestră ocupă un loc important în repertoriul său, Valentin Şerban bucurându-se de succes cu multe dintre acestea pe scenele filarmonicilor din ţară şi străinatate 

Din anul 2012 este membru al Orchestrei Române de Tineret. Din poziţia de concertmaestru al orchestrei a susţinut concerte în contexte importante precum ediţia din 2017 a Festivalului Internaţional George Enescu, In sala Resit Rey din Istanbul (2017), Turneul Balcanic (2019).  În prezent este membru al orchestrei Les Dissonances din Paris, alături de care concertează frecvent în Paris (sala Pierre Boulez a Filarmonicii), Dijon (Opera), Le Havre (sala Le Volcan), Anvers (sala Regina Elisabeta), Bilbao (Festivalul Musika-Musica) etc.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

0 Comentarii

Modifică Setările