articolul anterior articolul urmator

„Vara Magică“ a început cu Virtuozii din Bucureşti şi Horia Andreescu

1
15 Jul 2019 11:47:57
Oltea Şerban-Pârâu
FOTO Virgil Oprina
FOTO Virgil Oprina

1 Comentariu

Sorin Ionascu
15.07.2019, 16:26:24

Vad ca autoarea continua sa ii dea o limba mare si groasa lui Andreescu, acest pigmeu al muzicii, ridicat de fosta Securitate la nivel de star si mentinut acolo de nomenclatura subsecventa, in ciuda evidentei lipse de calitati. Consttm mai deunazi ca in ultima vreme a devenit mai suportabil, dar nu neaparat si interesant. Ca sa scrii despre el ca "este unul dintre cei mai rafinaţi interpreţi români ai capodoperelor beethoveniene" inseamna fie sa ai o totalal lipsa de cultura muzicala, fie sa fii de o ipocrizie imensa. Vine apoi fraza: "Aşa cum ne-am obişnuit, acompaniamentul condus de Horia Andreescu şi pus în undă de atenţii „virtuozi“, a fost unul care nu doar a însoţit solistul, dar a descoperit noi profunzimi ale muzicii, făcând din tot concertul o călătorie captivantă şi plină de culoare." Nu stiu ce a auzit cucona, dar sigur nu concertul de la Ateneu, care a fost plicticos de la un capat la celalalt, cand nu a fost enervant de-a binelea. "Virtuozii" au demostrat o lipsa majora de virtuozitate, avand un sunet impastat, cu multe fortari stridente si cu multe note putintel "sarite", plus destule nesincronizari. Asta in timp ce solistul "citea" cartea de telefon sau lista de cumparturi, iar in lipsa unei conceptii personale asupra concertului a apelat la un efect exterior - o vioara electrica prost amplificata, cu un sunet oribil, aflat in totala antiteza cu cel clar al viorii reci. Nu sunt un "purist" - referire la una din mentiunile solistului -, dar nici nu agreez experimente nereusite cu sonoritati barbare si de foarte proasta calitate. Nu m-a impresionat in vreun fel nici bisul, in care a dovedit aceeasi lipsa de intelegere a muzicii, prin care trece precum ratza prin lac, fara sa se "ude" vreun pic. Nici simfonia din partea a doua nu a fost mai reusita, acolo s-au simtit si mai pregnant lipsurile din orchestra si, mai ales, cele ale celui din fata ei. A fost insa un public special, care arata si se comporta exact la cei care, pe vremea comunistilor erau adusi l ordin la caminul cultural din comuna unde auzeau si vedeau si ei prima oara un concert simfonic. Telefoane mobile ramase deschise, in ciuda anunturilor preliminare, foit si vorbit in timpul muzicii, aplauze cand nu era cazul - tot tacamul. Dar a fost o combinatie buna, se meritau unii pe altii.

+1 (1 vot)