Arte

articolul anterior articolul urmator

Vedere de pe lampă. Marginalii şi marginali la Gala Operelor Naţionale

1
19 Dec 2016 16:02:01
Doina Papp

Mi-am amânat toate celelalte activităţi, deplasări etc. pentru a da curs invitaţiei la această Gală a Operelor Naţionale, patentată la Iaşi şi organizată pentru prima dată la Bucureşti de iniţiatoarea ei, actualul manager interimar al ONB, Doamna Beatrice Rancea.

Mi s-a părut firesc să creditez un eveniment presupus de anvergură pentru a da samă în scris şi dincolo de viaţa curentă, de spectacol, a instituţiei. Din păcate, populismul şi temenelele la adresa politicienilor care s-au etalat (şi nu e întâmplător cuvântul) duminică seara la Operă şi un păgubos servilism managerial au aruncat fidelii şi jurnaliştii (câţi au fost) pe la balcoane, după o penibilă târguială în foaierul unde se distribuiau invitaţiile confectionate ad hoc. Mai rar mi-a fost dat să văd o asemenea proastă organizare pe care nu o poate scuza în nici un fel buna credinţă pe care o invocă cei interesaţi să apere actuala situaţie de la Operă. Am rămas, totuşi, la eveniment şi de acolo de pe... lampă am văzut cum lucrurile nu se legau deloc. Cum, stângaci, cei doi prezentatori, mai ales actriţa Rodica Lazăr, făceau gafe după gafe mergând până la a greşi nume şi a încurca plicurile (unele inexistente).

Am revăzut în debutul spectacolului un fragment din baletul Amorul vrăjitor cu Mihaela Soare - solistă, şi-am înţeles ceva din miza scandalurilor din vară. Am ascultat discursuri searbăde şi ne-am umplut de... patriotism văzând-o pe scenă de nu ştiu câte ori pe Dna. Daniela Vlădescu de la Teatrul Oleg Danovski din Constanţa, un bun manager, dar orişicât!, şi pe alţi directori de la puţinele teatre lirice care s-au înscris la Gală, precum şi evident pe colaboratorii de suflet din ţară şi din străinătate ai managerului obiectiv de la ONB (Vieni, vieni Carlos!). Senzaţia palmaresului e de mare sărăcie, de nume, de idei, de obiectivitate fiindcă oricine priveşte lista premianţilor poate observa parti-pris-uri clare care-au mers până la desemnarea spectacolului de la Iaşi - Carmen, drept cel mai bun al anului, când Bucureştiul a avut Fidelio, Oedipe, Manon (cu extraordinara Marina Minoiu) şi chiar Cosi fan tutte, titluri scoase de pe actualul afiş în mod samavolnic şi în dispreţ total faţă de public. Motivul: nu sunt proiectele actualei conduceri. Dar oameni buni, spectatorii cu ce v-au greşit? Când am întrebat cum justifică actuala conducere cheltuielile pentru un spectacol care a fost programat o singură dată deşi a fost socotit un succes de necontestat, mi s-a răspuns că acele cheltuieli nu le-a făcut actuala conducere. Ce gândire o fi asta? Personalizaţi, personalizaţi, dar pe banii dumneavoastră, nu ai statului, adică ai noştri. În mod cât se poate de ilar, Fidelio, o producţie competitivă la nivel internaţional, a primit o singură nominalizare, pentru un debut. E adevărat, regizorul Graham Vick, cel care-a semnat această montare de excepţie, nu e român şi a fost adus de directorul penal de dinainte, dar mezzosoprana Asineta Răducan, care în rolul Leonorei a fost o revelaţie recunoscută chiar şi de adversarii spectacolului? Ea cum de nu a fost băgată în seamă?

Revenind la spectacolul Galei, e limpede că el n-a satisfăcut pretenţiile minime prin platitudinea obositoare şi redundantă, sala golindu-se treptat şi nu doar din cauza orei.

Am plecat şi eu rezervându-mi plăcerea să urmăresc finalul la televizor, de unde am văzut oricum mai bine şi am auzit la fel, mai ales că celebrităţi precum ca Nely Miricioiu şi Roberto Alagna, invitaţi de onoare ai Galei, le sunt familiare melomanilor prin posturile specializate care-i programează punându-i mult mai bine în valoarea prin ce sunt şi ce-au reprezentat în lumea operei. În context, nu pot însă să nu-mi aduc aminte de Gala Mihnea Lamatic petrecută nu demult tot la ONB, la care a participat ca invitat de onoare Angela Gheorghiu, o adevărată divă care a făcut să strălucească întreaga seară printr-un spectacol întemeiat pe prietenie şi preţuire reciprocă (cel sărbătorit şi primadona fuseseră colegi). N-am găsit aceste sentimente la actuala Gală bântuită de orgoliul de a demonstra ceva ce nu se impune. Un pretins patriotism, searbăd fără argumentul valorii şi principiul să facem ca să facem nu duc nicăieri amărându-ne odată-n plus la gândul că tot mai multe lucruri în ţara asta se fac anapoda. „Să nu uităm!”, a spus de pe scenă în discursul ei de adio Dna Ministru al Culturii, Corina Şuteu. Aşa e! Zăngănitul armelor mai asurzitor decât vrem să-l percepem face muzele să tacă prin alte locuri. Să ne ferească Dumnezeu! Dar şi de ambâţul caragialesc să ne ferim, de ridicolul care ne paşte, cu sau fără paiete.

P.S. Sper ca organizatorii să strângă de grabă butaforia care a decorat ambiental seara, acele statui aurite oribile înfăţişând nişte satiri ca nişte draci de rău augur, taman la intrarea în Operă. Apropo, cine a creat capodoperele?

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

1 Comentariu

Sorin Ionascu
19.12.2016, 21:13:39

Desi destul de acid, mi se pare foarte bine scris acest comentariu. La care as adauga si cateva impresii personale. In primul rand, o alta gala facuta in graba, in cateva zile, anuntata subtil pe canale subterane, dar facuta publica doar cu cateva zile inainte. Biletele s-au dat doar la balcoane, la preturi destul de "piperate" pentru melomanii bucuresteni, veniti in mod esential sa vada, pentru prima data pe o scena romaneasca, pe cel ce inca este un tenor de top, Roberto Alagna, care nu a dezamagit, dar care (dupa un debut usor ezitant in aria din Lombarzii) nici nu a "sarit rampa"; e drept, se pare ca venea dupa o raceala si efortul lui pare cu atat mai meritoriu. Despre bilete, am ramas cu un gust putin amar - anuntate a se pune in vanzare marti la ora 10, pe site nu figurau ca disponibile, nici macar gala nu era, trebuia facut un artificiu ca sa ajungi la ele; dupa 5-10 minute randurile centrale din fata ale balconului figurau ca indisponibile, pentru ca in seara spectacolului sa vad ca erau mai mult goale, rezervate pentru nu se stie ce. In ziua galei nu se mai puteau cumpara bilete online, pareau epuizate, dar sala tot nu se umplea. Gala in sine - o plictiseala lunga si obositoare, care imi aduce aminte de sedintele de partid dinainte de 1990. O multime de premii cu si fara rost, date pe criterii numai de ei stiute (publicului nu i-a fost oferita nici macar o "mostra" din materialele premiate) si nicunul din premianti (macar cei ce puteau) nu a prezentat un moment artistic; singura exceptie - d-na Miricioiu, ale carei merite i le cunoastem de multa vreme, dar care ar fi fost mai inteleapta daca ar fi deschis gura doar sa multumeasca. Nu am inteles cum un spectacol dintr-un teatru de productie poate fi superior celor puse la ONB de regizori de renume international si cu eforturi considerabile. Nu stim cum s-au facut nominalizarile, dar am remarcat ca, desi a avut destule, Opera Maghiara din Cluj (care, nota bene, a reusit sa puna in scena o opera "atipica" precum "Das Lieberverbot" a lui Wagner si se pare ca a fost o reusita) nu a luat niciun premu, in afara celor de excelenta sau pentru intreaga cariera, pe care tot ea le-a subscris. Toata gala s-a remarcat printr-o constanta lipsa de precizie si de organizare, printr-o lunga serie de balbe si momente penibile, in care invitatii au reusit sa se faca de ras in diferite moduri (de remarcat, intre altele, tinuta bulevardiera colorata, la propriu si la figurat, asortata cu pantofi "somon", a d-nei Arvunescu, care era si membra a juriului si care a tinut un luuuuung speach radio-like inainde de a prezenta niste premii pe care nu le-a dat nimanui); o actrita-prezentatoare care nu are nici dictie, nici stil, nici prezenta scenica (exceptand rochiile spumoase si insipide). In 3 ore si jumatate de gala doar cateva succinte momente muzicale, intre care 2 de balet - un moment din foarte proaspata premiera, cu o executie ca pe vremurile de trista amintire dinainte de venirea lui Kobborg la ONB, si un excelent moment flamenco cu o prim-balerina spaniola, aratand, prin contrast, nivelul jalnic al baletului ONB; 4 momente solistice ale lui Alagna, bine sustinute si bine primite; o arie mult prescurtata si prezentata chinuit de d-na Miricioiu; eternul si nelipsitul Brindisi din Traviata si colindul "O, ce veste minunata" prezentat ca bonus de cor in final. Nelipsite tunurile cu confetti aurii, care au inceput deja sa ne agaseze. Si sustin si eu intrebarile autoarei articolului - oare de ce actuala conducere INTERIMARA considera necesar sa stearga cu buretele tot ce sa facut inainte, mai ales ca nu are ce oferi la schimb in afara acestor gale care au devenit de un penibil suprem prin repetare si redundanta? Un spectacol nou e greu de pregatit si necesita timp si bani, pe care d-na directoare nu le are. Mi se parea un lucru mult mai eficient sa fie invitate trupele din provincie cu spectacolele cele mai interesante (acelea multinominalizate si multipremiate), lucru comun in teatrele din intreaga lume. D-na (inca) ministru, intr-un discurs de bun simt si de frumos continut, ne-a aratat ca opera este un privilegiu de carear trebui sa profitam si ne-a invitat sa o facem - dar oferta ramane in continuare jalnica.

+1 (1 vot)
Modifică Setările