Arte

articolul anterior articolul urmator

Verbier - un festival la înălţime

1
22 Jul 2019 12:02:58
Oltea Şerban-Pârâu

1 Comentariu

Sorin Ionascu
22.07.2019, 20:06:03

A compara viata culturala si nivelul general al publicului din Romania cu cele din Elvetia e cam ca si cum ai compara pietre de rau cu bijuteriile coroanei. Daca in tarile occidentale, dezvoltate, cultura are o traditie si o continuitate care o fac sa mearga mai departe la nivel foarte inalt si sa fie sprijinita financiar generos de catre cei cu disponibilitati financiare imense si de catre firme, in Romania cultura a fost marginalizata si desconsiderata incepand cu perioada comunista, care a dus si la o ruptura in relatioanrea cu restul lumii si a traditiei; fenomenul a continuat cu multa intensitate in anii de dupa caderea regimului comunist, cand au ajuns la putere criptocomunistii, mult mai rai decat cei declarati. Mass media si in special televiziunile au promovat subcultura si non-valorile, oferind tot mai putin spatiu culturii si educatiei. Publicul de azi e in mare parte complet indobitocit prin manelizare constanta si continua si nu mai e capabil sa inteleaga arta si cultura, pe care le mai percepe uneori doar in mod organic. Lipsa educatiei artistice la toate nivelurile face ca si politicul sa vrea sa se iimplice tot mai putin, iar mediul de afaceri sa fie aproape total neinteresat de fenomen; cand se implic, cei din urma, dar uneori si cei dintai, isi revendica cu nerusinare partea leului in materie de invitatii gratuite, astfel incat publicul platitor de bilete mai are loc doar simbolic la diferite evenimente. Cel mai tipic exemplu e chiar Festivalul Enescu, la care s-au pus in vanzare mai putin de jumatate din locurile salilor de concerte, celelalte fiind rezervate pentru sponsori, demnitari, presa si alte "persoane importante", diferiti blatisti cu (sau fara) acte in regula, care intra pe gratis la evenimente unde po/pulimea plateste preturi consistente pe bilete sau abonamente pentru locuri proaste in sala. Acest fenomen nu l-am intalnit nicaieri in lume, la toate celelalte festivaluri invitatii mai numeroase se dau doar la galele de deschidere si chiar si acolo numarul e foarte limitat si strict controlat. Eu am gasit fara probleme bilete foarte bune la festivaluri de prestigiu: Bayreuth, Salzburg, Aix, Baden-Baden, Pesaro, Proms, Festivalul Wagner de la Budapesta (unde biletele nu sunt mult mai scumpe ca la Festivalul Enescu), dar am obtinut foarte greu si cu mari eforturi abonamente la Festivalul Enescu, unde au costat un sac de bani si nu sunt grozave. La Vara Magica s-au gasit intr-adevar bilete si abonamente foarte bune, dar programele nu sunt foarte apetisante si nici macar nu sunt prezentate detaliat dinainte. Primul festival privat din Romania, Sonoro, s-a zbatut mult ca sa se impuna, se adreseaza mai ales unui public de nisa, iar acolo cel putin jumatate din sala e data sponsorilor, care nici macar nu se deranjeaza sa vina si nici nu cedeaza biletele disponibile. In concluzie, avem un articol care fie te umple de nervi, fie te face sa razi in hohote. Si oricum sa te uiti cu oarece rezerva la autoare, care, desi se invarteste de multi ani in lumea radioului si a muzicii denota o lipsa de realism completa si absoluta.