Viaţa la 17 ani

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

VÂRSTĂ Un bizar film despre splendoarea şi mizeria adolescenţei realizează regizorul francez François Ozon în „Tânără şi frumoasă“ / „Jeune & jolie“, cu revelaţia Marine Vacth în rolul principal.

Trebuie spus de la bun început că „Tânără şi frumoasă“ / „Jeune & jolie“, noul film al prolificului şi apreciatului regizor francez François Ozon, este departe de a fi un film pornografic, nici măcar unul sexy, aşa cum o prezentare grăbită şi comercială poate să susţină. Aceasta cu toate că secvenţele „interzise celor sub 18 ani“ nu lipsesc, ba chiar abundă (deşi, evident, ele nu ating cantitatea şi calitatea celor propriu-zis „pornografice“ din recenta „Nimfomană“ a lui Lars von Trier). Nu, este vorba despre un film de artă, psihologic, cu deschidere spre publicul larg, totodată cu o puternică ancorare în tradiţia cinematografică şi literară franceză.

Isabelle la plajă

Filmul o prezintă pe adolescenta Isabelle (semidebutanta Marine Vacth, într-un rol revelaţie), „tânăra şi frumoasa“ din titlu, aflată la vârsta de 17 ani, pe parcursul a aproximativ un an. Astfel, naraţiunea este structurată în patru secţiuni, fiecare corespunzătoare câte unui anotimp şi fiecare pusă sub semnul unei melodii interpretată de vocea serafică a cântăreţei Françoise Hardy.

La început, ceea ce se întâmplă pare a face parte dintr-un film al maestrului Éric Rohmer, de genul lui „Pauline la plajă“ sau „Prietenul prietenei mele“: vară, plajă, adolescenţi, un prieten german, eroina îşi pierde virginitatea etc. Imediat, însă, odată cu următorul anotimp, tonul se schimbă şi intrăm în adevărata poveste a filmului, specifică, de altfel, temperamentului artistic al lui François Ozon.

Un „act gratuit“

Ca orice francez care se respectă, Ozon îşi pune filmul sub semnul unei embleme culturale, literare în speţă, din bogata tradiţie galică (ne amintim cum proceda şi franco-tunisianul Abdellatif Kechiche, plasându-şi „Viaţa Adélei“ în descendenţa lui Marivaux şi a altor nume din canonul cultural francez). De data aceasta, este vorba despre cunoscutul poem al lui Arthur Rimbaud „Nu eşti serios, atunci când ai 17 ani“ / „On n’est pas sérieux, quand on a dix-sept ans“ (fără să mai vorbim de omniprezentul Laclos, ale cărui „Legături primejdioase“ eroina le citeşte în metrou), poem pe care elevii din clasa Isabellei îl citesc şi îl comentează într-o oră de curs, pe la începutul şcolii.

Scenaristul-regizor François Ozon are ideea de a duce acest dicton, pe cât posibil, până la ultimele consecinţe. După ce are prima experienţă sexuală, Isabelle decide, o dată cu venirea toamnei şi începerea şcolii, să devină prostituată profesionistă, care îşi oferă serviciile pe internet, sub pseudonimul „Léa“. Eroina practică cu diverşi bărbaţi, cu toţii destul de în vârstă, ceea ce s-ar putea numi cel mai vechi troc din lume. Nu are însă nevoie de bani, ci, aşa cum explică mai târziu, plata i se pare că face lucrurile „mai clare şi mai directe“. Nu e vorba nici de o mare satisfacţie sexuală sau de prezenţa profundă a viciului, cum crede altcineva, este pur şi simplu ceea ce se cheamă un „act gratuit“ (A. Gide).

Isabelle nu e Laura Palmer

Ca o altă „Belle de jour“ (Luis Buñuel, 1967), Isabelle începe să ducă o viaţă dublă, combinând şcoala, familia şi aceste aventuri de după-amiază sau seară; numai că unde personajul lui Catherine Deneuve avea de luptat cu prezenţa soţului şi a societăţii burgheze, Isabelle trebuie să facă faţă părinţilor şi educatorilor sociali.

S-ar putea specula că intruziunea forţei primare numită sex a pângărit şi distrus paradisul copilăriei în care trăia eroina. Nu suntem însă într-un film de David Lynch. Momentele sexuale par mai degrabă naturale şi fireşti, făcând parte dintr-un fel de iniţiere erotică, de descoperire a propriei sexualităţi de către Isabelle. Chiar şi moartea accidentală a unui client nu reuşeşte s-o distrugă pe Isabelle, în final ea reconciliindu-se într-un moment răscumpărător cu văduva acestuia (Charlotte Rampling, a doua interpretare de vârf a filmului).

Nu, François Ozon nu s-a întors, după mai olimpianul „În casă“ din 2012, la vâna dură şi sumbră din care au ieşit „Sitcom“ (1998), „Sub nisip“ (2000) sau „Piscina“ (2003), fără să mai vorbim de câteva scurtmetraje absolut demente. Până la urmă, nu este vorba decât despre ceea ce spunea Rimbaud: „nu poţi fi serios la 17 ani“, acest vers devenind astfel cheia filmului.


Info

Tânără şi frumoasă / Jeune & jolie (Franţa, 2013)

Regia: François Ozon

Cu: Marine Vacth, Géraldine Pailhas, Charlotte Rampling

Rulează la: Sala Elvire Popesco a Institutului Francez

3 stele

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite