Arte

articolul anterior articolul urmator

VIDEO. 21 martie – Ziua muzicii vechi

0
18 Mar 2016 14:47:19
Cristina Comandasu
Johann Sebastian Bach
Johann Sebastian Bach

Din 2013, 21 martie a fost declarată Ziua europeană a muzicii vechi; este chiar ziua când s-a născut în 1685 cel mai important reprezentant a ceea ce numim astăzi muzica veche: compozitorul Johann Sebastian Bach. Şi într-un timp când moştenirea fundamentală europeană este invocată din ce în ce mai des, o asemenea sărbătoare nu poate fi trecută cu vederea.

Graniţele temporale ale muzicii vechi sunt destul de laxe astăzi: se vorbeşte, evident, despre muzica compusă până la jumătatea secolului al XVIII – adică muzica Evului Mediu, a Renaşterii şi a Barocului. Mai nou însă, şi clasicismul timpuriu începe să fie asimilat muzicii vechi, e probabil firesc din ce moment ce şi noi ne îndepărtăm în timp de a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.

Am ales să vă aduc în prim-plan câteva pretexte de a sărbători pe 21 martie 2016 Ziua europeană a muzicii vechi: concerte şi CD-uri recent apărute.

Concerte

Două evenimente muzicale pot fi ascultate în transmisiune directă la Radio România Muzical, în strânsă legătură cu Ziua europeană a muzicii vechi.

Primul: duminică, 20 martie, de la ora 13.00, când în direct de la Amsterdam va răsuna una dintre lucrările emblematice semnate de Johann Sebastian Bach: oratoriul Matthaeus Passion. O capodoperă foarte ilustrativă pentru ce a însemnat în mare parte soarta muzicii baroce, o lucrare practic uitată timp de aproape 100 ani de la crearea ei, redescoperită în secolul al XIX-lea graţie unui alt mare compozitor, Felix Mendelssohn. Într-adevăr, muzica veche este subiect de permanente redescoperiri şi în prezent, iar unii s-au specializat în căutarea unor asemenea comori în arhivele şi bibliotecile Europei. Concertul este cu atât mai interesant, cu cât are în prim plan celebra Orchestră Regală Concertgebouw din Amsterdam, dirijată de Ivor Bolton, englezul specializat în interpretarea muzicii baroce şi clasice. Pe scenă vor urca şi Corul Radiodifuziunii Olandeze, Corul Naţional Olandez de Băieţi, iar solişti vor fi sopranele Carolyn Sampson şi Lydia Teuscher, contratenorii James Laing şi Lawrence Zazzo, tenorii James Gilchrist şi Jeremy Ovenden, basul Christopher Maltman şi bas-baritonul Thomas Oliemans. Concertul este inclus în cadrul proiectului Uniunii Europene de Radio “Săptămâna Mare”; pe 20 martie, credincioşii creştini catolici şi protestanţi sărbătoresc Duminica Floriilor.

Cum Uniunea Europeană de Radio este din 2013 partener în sărbătorirea Zilei europene a muzicii vechi, în această zi se derulează şi un proiect dedicat muzicii vechi, din care face parte şi concertul care poate fi ascultat în direct pe 21 martie, de la ora 21.00: la biserica Sf. Ioan din Brno va răsuna un oratoriu care nu a mai fost interpretat niciodată după premiera sa din anul 1748: "Coborârea de pe cruce a lui Isus Hristos, Salvatorul nostru" de Franz Xaver Richter, compozitor asociat cu Şcoala de la Mannheim, exponentă a clasicismului timpuriu în istoria muzicii.

Anul trecut, România era reprezentată în acest proiect dedicat Zilei europene a muzicii vechi de Ansamblul Imago Mundi, cu un concert de muzică veche românească organizat de Radio România Muzical. Anul acesta, Ansamblul Imago Mundi, unul dintre puţinele care valorifică repertoriul muzicii vechi româneşti, susţine pe 22 martie 2016 un concert la Sala Radio, cu un interesant concept: George Enescu - Rapsodiile Române vs. muzică tradiţională şi folclor urban. În cazul în care nu puteţi fi prezenţi în sală, puteţi asculta la Radio România Muzical acest concert în direct. Toate concertele pot fi, de altfel, reascultate pe site-ul www.romania-muzical.ro timp de 30 zile de la data transmisiunii directe.

....şi câteva CD-uri

În lunile februarie şi martie, ca o anticipare probabilă a Zilei europene a muzicii vechi, s-au lansat mai multe discuri ce au în prim plan acest tip de repertoriu foarte gustat de altfel de o parte din publicul meloman. Da, şi în România, ca şi peste tot aiurea, sunt mulţi cei care iubesc sonorităţile muzicii vechi, cu o structură care deşi ascunde o adevărată filosofie în spate (mi-l amintesc pe academicianul Solomon Marcus, abia plecat dintre noi, vorbind despre legătura dintre matematică şi Bach), sună atât de prietenos pentru urechile noastre, aducând în plus ceea ce involuntar căutăm toţi atunci când alegem să evadăm: relaxare, visare, disponibilitate şi pentru altceva decât cotidianul mărunt.

Arminio de Händel cu Ruxandra Donose şi Max Cencic

Pe 11 martie 2016, o celebră casă de discuri londoneză, Decca, a lansat o operă semnată de Georg Friedrich Händel, compusă în 1736 şi pusă din nou în scenă abia în 1935 (iată cât de asemănătoare este soarta multora dintre lucrările baroce). Printre protagonişti o găsim pe mezzosoprana română Ruxandra Donose, într-o companie extrem de onorantă; de altfel, Ruxandra Donose este una dintre cântăreţele din România care desfăşoară o carieră internaţională de cel mai înalt nivel. Vedeta este însă contratenorul Max Emanuel Cencic, una dintre cele mai spectaculoase voci de acest tip care evoluează în prezent, un cântăreţ care mizează nu numai pe vocea, dar şi pe inteligenţa şi cultura sa, cu sorţi câştigători, pentru că Cencic este astăzi unul dintre cei mai căutaţi cântăreţi pentru repertoriul muzicii vechi. De curând, el a debutat şi în calitate de regizor, punând în scenă la Opera din Karlsruhe tocmai acest spectacol cu Arminio de Händel, a cărui premieră a avut loc pe 13 februarie 2016, cu Ruxandra Donose în distribuţie.

 

Pe discul lansat în 11 martie 2016 evoluează şi minunatul ansamblu condus de George Petrou, “Armonia Atenea”, specializat în interpretarea muzicii vechi, pe care l-am putut asculta şi la Bucureşti, în cadrul precedentelor ediţii ale Festivalului Enescu.

Haydn cu Accademia Bizantina, dirijată de Ottavio Dantone

Pe 5 februarie 2016 a apărut acest album care arată cât de laxe sunt de fapt graniţele temporale ale muzicii vechi. Pe cele două discuri regăsim patru simfoniile mai rar interpretate semnate de Joseph Haydn (numerele de la 78 la 81), dintre care două, adică Simfoniile 79 şi 81, nu au fost niciodată interpretate pe instrumente de epocă. Albumul face parte dintr-un proiect mai amplu al muzicienilor italieni care vor să înregistreze integrala simfoniilor de Haydn (în număr de 104).

Este un prilej aici de a aminti că începând din a doua jumătate a secolului XX a apărut acest curent al interpretării muzicii vechi pe instrumentele dacă nu datând din epoca când au fost compuse şi lucrările, măcar reconstruite în acelaşi stil. Pentru că cel puţin până în secolul al XVIII-lea, instrumentele cu coarde şi cele de suflat aveau caracteristici tehnice sensibil diferite faţă de cele din secolul XX.

Părerile sunt împărţite: este muzica veche pasibilă a fi interpretată optim doar pe instrumentele de epocă, cum cred unii, sau, de fapt, acest aspect nu este atât de important, ci mai curând, realizarea muzicală în sine a interpretului, care ar trebui să fie credibilă, fundamentată estetic, emoţionantă? Adică, să ni-l închipuim pe Bach interpretat doar la clavecin şi orgă, sau poate el însuşi ar fi optat în prezent să fie cântat la pian?

Eu recunosc valabilitatea ambelor opinii: am ascultat minunante interpretări în stilul autentic, aşa cum am ascultat şi experimente jalnice, aşa cum ar fi, de exemplu, interpretarea Concertului nr.5 pentru pian şi orchestră de Beethoven, pe un fortepiano. Cred că nu instrumentul în sine este important, ci ceea ce se exprimă cu ajutorul lui.

Aşa că nu neapărat faptul că aceste simfonii haydniene sunt interpretate pe instrumente de epocă mi se pare esenţial; însă recomand audiţia acestor simfonii înregistrate de italienii din Accademia bizantina, conduşi de Ottavio Dantone, pentru limpezimea construcţiei, pentru sunetul excelent dozat, pentru reflectarea spiritului lui Haydn, unul dintre cei mai echilibraţi din compozitorii ilustrativi pentru clasicismul muzical.

Albumul poate fi ascultat pe site-ul campaniei Votează discul de muzică clasică al anului 2016

Bach cu pianistul Nelson Freire

Pentru cei care cred că muzica veche nu poate fi interpretată decât pe instrumente de epocă, albumul Bach semnat de Nelson Freire, lansat pe 4 martie 2016, poate fi neinteresant. Totuşi, să-ţi închipui că toată muzica scrisă de Bach pentru clavecin ar putea fi astăzi interpretată doar la clavecin, ar fi o utopie şi o mare pierdere, pentru că însuşi Bach a încercat să depăşească limitările clavecinului din epoca sa în cele două caiete ale ciclului sugestiv intitulat “Clavecinul bine temperat”. Şi am considera mai puţin valide interpretări care au făcut istorie, de la Richter, la Glenn Gould sau Murray Perahia, în timpurile noastre.

Am constatat însă cu surprindere că muzica lui Bach a fost destul de rar abordată pe disc de marii pianişti în ultimii ani: e mai greu vandabilă, e greu de cântat? Probabil, o combinaţie a celor două.

Pentru că chiar şi pentru un celebru pianist al timpurilor noastre, Nelson Freire, Bach este o piatră de încercare. Partita a IV-a, Suita engleză nr.3, două toccate şi fugi – uneori planurile sonore nu sunt clare, ritmul pare scăpat din hăţuri în anumite pasaje. Nelson Freire, ajuns astăzi la 72 ani, este recunoscut ca un mare interpret al muzicii romantice şi moderne, cu totul deosebită de muzica barocă. Ceea ce se simte în preludiile de coral prelucrate de Ferruccio Busoni după originalul bachian, unde în mod clar, Freire este în elementul său.

Pe de altă parte, Nelson Freire, pianistul pe care l-am admirat şi la Festivalul Enescu, avea 70 ani când a înregistrat acest disc. Mi se pare elocvent că spre finalul unei cariere pline de împliniri, Nelson Freire a ales să înregistreze Bach, chiar dacă nu este declarat un expert al muzicii lui Bach: pentru că cei mai mulţi dintre marii interpreţi repetă zilnic din Bach ca o formă de a-şi întreţine spiritul. Este ceea ce putem încerca şi noi, ascultând Bach, dacă nu zilnic, măcar din când în când....

Albumul lui Nelson Freire poate fi ascultat la Radio România Muzical luni, 21 martie, de la ora 19.00, în reluare duminică, 27 martie, de la ora 13.05. Sau oricând, pe site-ul campaniei Votează discul de muzică clasică al anului 2016

Toate discurile sunt disponibile în România în magazinele de specialitate sau pe site-urile www.emag.ro şi www.getmusic.ro.

Bach şi “Ascultă 5 minute de muzică clasică

Muzica lui Bach va ajunge pe 21 martie către mulţi români şi graţie proiectului Radio România Muzical “Ascultă 5 minute de muzică clasică” derulat în această perioadă. Dacă vă aflaţi într-un magazin Mega Image, Carrefour, Cora, Dedeman, Mobexpert,  Metro, la mall-urile Băneasa Shopping City, Iulius Mall din Iaşi, Timişoara, Cluj, Suceava, Palas Mall Iaşi, Piteşti Mall, Hello Shopping Park şi Arena Mall din Bacău, Gold Plaza Baia Mare, Librăriile Humanitas, Castelul Bran, Centrul Cultural Palatele Brâncoveneşti, PWC România şi CRH România, puteţi asculta celebra Arie din Suita a III-a pentru orchestră de Bach.

Iar elevii au posibilitatea de a asculta la şcoală o altă celebră lucrare bachiană: Coralul din Cantata 147, în interpretarea pianistului Dinu Lipatti. Şi să răspundă la întrebarea concursului derulat online dedicat lor tot sub auspiciile proiectului “Ascultă 5 minute de muzică clasică

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

0 Comentarii

Modifică Setările