Arte

articolul anterior articolul urmator

Wynton Marsalis: Suntem „flămânzi“ să cântăm după mai bine de un an de restricţii. Ne bucurăm să concertăm pentru prima oară în România!

3
25 Jun 2021 08:58:42
Oltea Şerban-Pârâu

Wynton Marsalis & Jazz at Lincoln Center Orchestra vor concerta pe 1 şi 2 iulie la Bucureşti, pe 3 iulie la Sibiu şi pe 4 iulie la Timişoara.

Muzician de jazz, trompetist, lider de trupă, promotor al artelor şi profesor, Wynton Marsalis a contribuit la propulsarea jazz-ului în prim-planul culturii americane. În 1997 a devenit primul muzician de jazz care a primit Premiul Pulitzer în muzică pentru lucrarea sa, Blood on the Fields, comisionată de Jazz at Lincoln Center. În 2012 a fost numit Managing and Artistic Director al prestigioasei Jazz at Lincoln Center Orchestra (cunoscută anterior sub numele de Lincoln Center Jazz Orchestra), al cărei director artistic fusese încă de la înfiinţare.

Între 1 şi 4 iulie veţi cânta pentru prima dată în România, alături de Jazz at Lincoln Center Orchestra. Aş vrea să încep prin a vă întreba despre un eveniment care a avut loc acum doi ani, în ianuarie 2019, la Rose Theatre din New York. Mă aflam în sală, când Orchestra Naţională Simfonică a României, sub bagheta lui Cristian Măcelaru, alături de JLCO, a interpretat lucrarea  simfonică, The Jungle, compusă iniţial pentru New York Philharmonic Orchestra. Vă rugăm să ne spuneţi câteva cuvinte despre cum s-a născut această colaborare, care a făcut posibil, iată, ca doi ani mai târziu să vă avem oaspete la Bucureşti în turneul JLCO în România.

Vă mulţumesc şi mă bucur că aţi amintit acest concert, a fost un moment extraordinar pentru tinerii muzicieni din România care au venit să cânte la New York. Încă îmi este vie în memorie emoţia cu care au cântat şi îmi aduc aminte că după concert, la o petrecere, au interpretat şi câteva cântece tradiţionale româneşti. Totul a început de la prietenia care mă leagă de dirijorul Cristian Măcelaru. Îl apreciez foarte mult, este un muzician de excepţie, un mare prieten, iar când discutam despre ce piese să cântăm, el mi-a propus acel program. A fost o experienţă de care ne-am bucurat împreună. De aici am început să ne gândim cum am putea să cântăm mai departe împreună, să venim în România, să luăm parte la viaţa culturală de aici, să susţinem tinerii muzicieni şi să oferim oamenilor bucuria de a ne asculta. Pentru noi a fost ceva foarte familiar, vreau să spun aproape în sensul de familie, să cântăm alături de muzicienii din Orchestra Simfonică a României, pentru care am un mare respect.

Prietenia dumneavoastră cu Cristian Măcelaru este, de altfel, unul dintre secretele care se află în spatele interesului de a veni în România şi de a organiza un turneu pentru publicul de la noi. Ne puteţi spune mai multe despre prietenia muzicală cu Cristian Măcelaru?

Am realizat multe concerte împreună. Am înregistrat, între altele, Concertul pentru vioară cu Nicola Benedetti, dar şi Blues Symphony, compoziţia mea, alături de Philadelphia Orchestra. Suntem buni prieteni, discutăm foarte mult. Amândoi ne-am pierdut taţii în ultimul an, familiile noastre se cunosc bine şi suntem foarte apropiaţi. Cristian m-a sfătuit adesea cu privire la propriile mele partituri şi am învăţat multe de la el.

În România veţi susţine 3 concerte de jazz la Bucureşti, Sibiu şi Timişoara şi un alt concert cu un program de jazz şi muzică simfonică. Ce fel de repertoriu aţi ales pentru concertele exclusiv de jazz din acest turneu?

Programul a fost ales special pentru a familiariza publicul cu muzica pe care o abordează JLCO. Repertoriul va îmbina mai mulţi compozitori şi va include şi muzicä originală compusă de noi – vom acoperi genuri diverse, de la blues la melodii mai ritmate, cu orchestraţie complexă, free music gen John Coltrane, A Love Supreme, sau Sunny Rollins, Freedom  Suite, pentru a dezvălui doar câteva piese, cu solisti foarte diferiţi, acoperind o gamă largă, de la trombon la trompetă – totul pentru a oferi publicului o incursiune cât mai cuprinzătoare în repertoriul JLCO.

Care sunt, din perspectiva dumneavoastră de director muzical, obiectivele şi strategiile în privinţa repertoriului actual şi viitor al JLCO?

Ideea mea este aceea de a conecta muzica pe care o facem la marele repertoriu de jazz şi de a fi, în acelaşi timp şi în avangarda acestui gen, în sensul de a consolida ceea ce facem şi de a ne integra în muzica contemporană, de a nu face opinie separatä si de a nu fi in conflict cu ceea ce s-a întâmplat sau se întâmplă azi în domeniu. Avem 10 sau 11 aranjori şi compozitori în orchestră şi interpretăm multă muzică originală din diverse genuri. Continuăm să ne extindem repertoriul şi să menţinem un dialog viu cu maeştrii trecutului, să interpretăm de asemenea lucrări noi şi, desigur, să improvizăm. Încercăm să aducem noi abordări, să găsim un echilibru între partitură şi improvizaţie.



Turneul european al JLCO va începe în Ucraina şi va continua cu concertele de la Bucureşti, Sibiu din cadrul Intalnirilor JTI şi de la Timişoara. Ce va urma după România?

De fapt vom merge mai întâi în Polonia, apoi Ucraina, România şi apoi Ungaria, iar ulterior la Paris.

După 16 luni de tăcere, dacă putem spune aşa, este acesta primul dumneavoastră turneu sau aţi avut şi alte concerte în Statele Unite înainte de a veni în Europa?

Am avut 3 sau 4 concerte ca Big Band, dar au fost doar 7 membri ai orchestrei. Asadar acest turneu va fi primul in care vom cânta în formaţie completă după toată această perioadă. Orchestra este atât de flămândă să cânte – când eşti înfometat şi ai atâtea bucate în faţa ta, trebuie să fii atent să nu înghiţi totul dintr-o dată!

Cum a fost, în viziunea dumneavoastră, ultimul an de restricţii pentru muzicienii care nu au mai putut interacţiona live cu publicul?

Suntem o instituţie care interacţionează cu întreg ecosistemul muzical, ne dorim să le dăm muzicienilor oportunitatea să se susţină financiar, dar şi să intre în contact cu fanii din întreaga lume. Facem tot ce ne stă în putinţă şi suntem foarte empatici, prin platforma noastră, astfel încât să-i putem ajuta să poată supravieţui.

În 2021, pentru a marca inaugurarea noului Preşedinte al Statelor Unite, Blue Engine Records a lansat albumul The Democracy!, o continuare a The Ever Funky Lockdown. Aţi compus suita The Democracy! în timpul crizei Covid-19 ca un răspuns la schimbările politice, sociale şi economice din Statele Unite. Povestiţi-ne un pic despre această lucrare. Într-un context mai larg, cât de importante credeţi că sunt reacţiile artiştilor la situaţia actuală?

Cred că artiştii sunt interpreţi ai unei anumite mitologii, dacă pot să spun aşa. Iar ca fiinţe aparţinătoare unei ţări sau umanităţii, lucrările lor pot fi infuzate cu un astfel de mesaj. Pe de altă parte, există artişti care lucrează în zona de divertisment. Există multe tipuri de artă şi ele pot fi exprimate în multe feluri – nu cred că este o singură cale pentru a fi relevant. În timpul mişcării pentru drepturile civile din Statele Unite, muzica Motown nu a fost deloc despre drepturile civile, oamenii voiau să audă despre my girl and my guy, erau cântece care  nu aveau deloc o conotaţie socială, însă aveau capacitatea să ridice moralul oamenilor. Cred că lucrurile merg mână în mână, arta este un domeniu atât de vast şi are atâtea funcţii diferite. Este important şi mesajul politic şi social – personal,  am scris din anii ‘80 încoace compoziţii cu conotaţie socială sau umană. Cred însă că arta are un rol puternic atunci când vine vorba de susţinerea morală a oamenilor – ea poate să ilumineze, să ofere o viziune mai largă. Artele au tendinţa de a înţelege istoria, pentru că arta pune povestea fiinţei umane într-un context personal.



Toţi muzicienii din JLCO s-au vaccinat. Acest lucru s-a întâmplat pentru că astfel vor putea călători şi merge în turneu, sau credeţi că vaccinul este singura noastră speranţă că lucrurile vor putea reveni la normal?

Înainte de a ne vaccina, eram cu toţii în casă, cu măşti – dar nu aş vrea să filozofez pe marginea vaccinării. Nu avem toate elementele despre vaccin, dar putem continua să rămânem închişi în casă, sau putem să rămânem cu acele valori ridicate ale mortalităţii din cauza acestei boli, sau putem finalmente să ieşim. Cu cât creşte numărul de persoane vaccinate, cu atât scade numărul îmbolnăvirilor. În America, aceasta a devenit o chestiune politică, dar pentru mine nu este politică.

Oamenii chiar îşi pot reveni, ne putem întoarce, suntem foarte creativi şi suntem mulţi. Va fi bine

Cât timp credeţi că ne va lua să revenim la viaţa culturală şi artistică aşa cum era înainte?

Cred că depinde de ce se va întâmpla cu pandemia şi cu evoluţia numărului de cazuri de Covid-19, dar oamenii chiar îşi pot reveni, ne putem întoarce, suntem foarte creativi şi suntem mulţi. Va fi bine.

În sala de concerte unde veţi cânta la Bucureşti, publicul a avut oportunitatea de a-i asculta pe Duke Ellington Orchestra în anii ‘60, Chick Corea şi alţi mari muzicieni de jazz în anii ’90, iar acum, în 2021, vor avea bucuria să îl asculte pe Wynton Marsalis. Care sunt numele din istoria jazz-ului care v-au influenţat?

M-au influenţat mulţi muzicieni pentru că iubesc muzica şi am studiat-o atâţia ani. Puteţi spicui din oricare perioadă din istoria muzicii şi vă pot spune că iubesc toţi muzicienii şi, desigur, pe cei din tradiţia repertoriului pentru trompetă. I-aş aminti pe Buddy Bolden, Louis Armstrong, Bob Johnson, Roy Eldridge, Miles Davis, Freddie Humbert, Woodie Shaw. Marele Clark Terry a fost mentorul meu, la fel ca Sweets Edison, i-am întâlnit când eram în liceu, a mai fost şi Roy Nance, dar şi mulţi alţii.

Aţi început să studiaţi trompeta la vârsta de 12 ani şi aţi căpătat experienţă cântând în orchestre locale de fanfară, jazz, funk şi în orchestre simfonice de tineret. În 1979 v-aţi înscris la The Juiliard School din New York la trompetă clasică. Ce v-a determinat să alegeţi să cântaţi jazz? Aţi recomanda acest parcurs artistic unui tânăr muzician?

Tatăl meu a fost muzician de jazz şi profesor, deci aş putea spune că am crescut cu jazzul. Muzica are multe să te înveţe, este dificil să îţi găseşti un job, dar dacă e să ne gândim la dezvoltarea sufletească şi spirituală, muzica de jazz este foarte puternică.

Avem un cult absolut al lăcomiei şi al banilor, iar partea spirituală riscă să fie dată la o parte

În egală măsură v-aţi dedicat şi compoziţiei. Aţi compus multă muzică de cameră, balet, muzică simfonică... Spuneţi-ne mai multe despre The Jungle, simfonia pe care o veţi prezenta şi publicului din România.

The Jungle este o lucrare care a fost comisionată de The New York Philharmonic şi vorbeşte despre oraş, despre o metropolă modernă. Are 6 părţi şi este una dintre cele mai întunecate piese ale mele. În general piesele pe care le compun au finaluri optimiste, dar aceasta este diferită. Prima parte este despre rădăcinile populaţiei native americane, despre Drumul Lacrimilor (Trail of Tears), despre violenţă, despre memoria celor care au ajuns în casele mizere din New York, despre cartierul Five Points aşa cum era la început, despre aglomerarea atâtor oameni în spaţii restrânse, amestecând aspiraţiile, dorinţele, amintirile, speranţele şi visele lor, despre trenuri care continuă să meargă zi şi noapte. Prima parte este despre această complicată inter-relaţionare, şi fiecare din cele 6 părţi împrumută ceva din New York. Partea a 3-a este despre cei rămaşi fără casă, deposedaţi de tot ceea ce au, despre cum, deşi îi vedem pe stradă, în trafic, trecem mai departe, ca şi cum ceea ce defineşte umanitatea astăzi pare să fie viteza cu care ne mişcăm. Sunt în piesa mea ecouri din muzica afro-latină, din diaspora, de la Puerto Rico până în Cuba, până la diferitele tipuri de muzică din New York. Partea a 6-a se numeşte Struggle in the Digital Market şi vorbeşte despre cât este de dificil să supravieţuieşti în această lume cotropită de maşini, de criminalitate, despre lupta de zi cu zi, despre inexorabila grabă de a judeca. Avem un cult absolut al lăcomiei şi al banilor, iar partea spirituală riscă să fie dată la o parte.

Aţi fost director artistic şi director muzical al Jazz at the Lincoln Center Orchestra încă de la înfiinţare. Ce a însemnat pentru dumneavoastră să fiţi parte a acestei orchestre? Am observat că pe afişele concertelor vedem de fiecare dată JLCO cu Wynton Marsalis mai degrabă decât JLCO şi Wynton Marsalis...

Suntem o instituţie, eu sunt membru al acestei orchestre şi este onoarea vieţii mele să cânt cu muzicieni de un asemenea calibru. Pe durata pandemiei am învăţat să-i apreciez şi mai mult, ne-am implicat săptămânal în multe proiecte educaţionale, iar muzicienii au fost foarte deschişi la propunerile pe care le-am primit.

Eu cred că noi hotărâm cine suntem

Revenind la turneul din România din iulie, sunteţi implicat şi în multe activităţi educaţionale în Statele Unite. Orchestra Naţională Simfonică a României, dirijată de Cristian Măcelaru, a fost fondată pornind de la Orchestra Română de Tineret. Ca profesor recunoscut la nivel internaţional şi ca promotor al educaţiei muzicale, cu titluri onorifice acordate de peste 30 de prestigioase universităţi americane, între care Columbia, Brown, Princeton şi Yale, susţineţi şi numeroase proiecte dedicate educaţiei. Cum i-aţi încuraja pe tinerii muzicieni să reziste după acest an fără precedent, când ni s-a spus că... nu suntem esenţiali?

Eu cred că noi hotărâm cine suntem, fiecare dintre noi ca indivizi şi într-o familie. Oamenii pot să ne spună că suntem proşti sau urâţi, fiecare ne confruntăm cu momente în care nu primim întăriri pozitive. De aceea este important să ne întărim noi înşine. Tinerilor muzicieni, în special celor care s-au format în Orchestra Română de Tineret, aş vrea să le spun: faceţi la fel cum alţii au făcut pentru voi! Iar dacă veţi proceda aşa, totul va fi bine. 

În final, aş vrea să vă întreb dacă aveţi un mesaj pentru publicul din România, care aşteaptă să vă întâmpine călduros în sala de concert.

Suntem foarte nerăbdători să venim şi să cântăm în ţara dumneavoastră, vom interpreta muzică swing şi soul şi vom încerca să vă oferim ce avem mai bun din muzica noastră. Îl iubim pe Cristian Măcelaru şi abia aşteptăm să cântăm în România!

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

3 Comentarii

Dr. No
25.06.2021, 11:26:48

Iata ocazia sa vazi si sa auzi unul din cei mai mari trometisti de jazz de la Miles Davis incoace ( poate exceptandu-l pe Chet Baker personal ). Nu fotbalisti stand in genunchi, mari artisti ca Wynton.

-4 (4 voturi)
Lucifer
25.06.2021, 12:26:56

Sunt "flămânzi" după banii din concerte, nu după dorinţa de a cânta....

-4 (6 voturi)
Ezechiel Blumenfeld
25.06.2021, 15:26:57

jazz-ul e contactul negrilor cu instrumentele muzicale ale omului alb. adica unghii pe tabla.

-6 (8 voturi)
Modifică Setările