Arte

articolul anterior articolul urmator

Yannick Nezet Seguin, Mendelssohn şi Reforma protestantă

5
3 Jul 2017 15:54:17
Cristina Comandasu

500 ani de la momentul declanşării Reformei protestante sărbătoriţi în 2017, inclusiv cu muzică: casa Deutsche Grammophon dedică acestei sărbători albumul conţinând integrala simfoniilor de Felix Mendelssohn Bartholdy, înregistrate de Orchestra de Cameră a Europei, condusă de canadianul Yannick Nezet Seguin.

În 31 octombrie 1517, Martin Luther lipea pe uşa Bisericii Tuturor Sfinţilor din Wittenberg cele 95 de teze care stau la baza confesiunii creştine reformate care s-a răspândit rapid în rândul populaţiei germanice, ajungând, de exemplu, şi pe teritoriul României de astăzi: saşii au trecut la lutheranism şi bisericile fortificate deţinute de ei în Transilvania au devenit biserici reformate.

Trecerea unei jumătăţi de mileniu de la acest moment important din istoria bisericii creştine este marcată, iată, şi prin muzică, şi nu întâmplător, pentru că în cadrul Bisericii Reformate muzica ocupă un loc foarte important. „Una dintre trăsăturile esenţiale a spiritualităţii evanghelice lutherane este cultivarea muzicii, atât în înţelesul ei liturgic, strict bisericesc, cât şi în sensul larg al artei. Reforma a dat naştere fenomenului cântatului comunităţii în cadrul slujbelor religioase prin publicarea şi folosirea cărţilor de cântări, cât şi prin importanţa crescândă a orgii ca instrument liturgic. În cadrul teologiei evanghelice a secolului al XIX-lea muzica este definită drept "simţul eternităţii" (Fr. Schleiermacher), actul creaţiei muzical-artistice fiind o trăsătură divină, oglindire a esenţei dumnezeieşti care vibrează în oameni.” (Vlad Năstase, cantorul Bisericii Evanghelice CA din Bucureşti).

În 16 iunie, casa de discuri Deutsche Grammophon a lansat un album prin care şi-a propus celebrarea prin muzică sărbătorii Bisericii Reformate: integrala simfoniilor de Felix Mendelssohn Bartholdy, purtând semnătura Orchestrei de Cameră a Europei, dirijor Yannick Nezet Seguin.

O alegere nu întâmplătoare a repertoriului: Felix Mendelssohn Bartholdy a scris o simfonie care se intitulează chiar „Reforma”; este a cincea simfonie în ordinea publicării, însă a doua în ordinea cronologică a compunerii. A fost creată tot pentru o aniversare a Bisericii Reformate, în 1830, când se împlineau 300 ani de la declararea Confessio Augustana, o declaraţie importantă de credinţă a bisericii. Simfonia „Reforma” include în ultima parte şi un coral compus chiar de Martin Luther.

De altfel, şi Simfonia a II-a, Lobgesang – în traducere Imn de slavă, are o trimitere religioasă, chiar dacă ea a fost compusă pentru o sărbătoare laică: 400 ani de la invenţia tiparului, sărbătoriţi în 1840. În ordine cronologică, aceasta este ultima simfonie scrisă de compozitor, anticipând prin dimensiuni şi includerea corului şi a soliştilor de viitoarele simfonii ale lui Mahler.

În total, Mendelssohn a scris 5 simfonii de maturitate (mai are încă 12 de tinereţe, pentru orchestră de coarde): pe prima a compus-o pe când avea doar 15 ani; cele mai cunoscute rămân astăzi a treia, Scoţiana şi mai ales a patra, Italiana.

Există şi un alt aspect simbolic în alegerea acestor simfonii: Felix Mendelssohn Bartholdy a făcut parte dintr-o familie importantă cu origini evreieşti, însă părinţii săi nu i-au acordat niciun fel de educaţie religioasă când era copil şi nici nu l-au circumcis; a fost botezat la 7 ani drept creştin reformat, primind astfel şi numele Bartholdy.

Felix Mendelssohn Bartholdy a fost un talent asemănător cu Mozart: un copil-minune pe care însă părinţii nu l-au purtat ca pe un trofeu în turnee, aşa cum s-a întâmplat cu Mozart; au avut aceeaşi uşurinţă în a compune, aceeaşi strălucire şi inventivitate, care s-a manifestat, însă, în epoci diferite istorice, ceea ce a şi influenţat, desigur, creaţia lor. Ca şi Mozart, şi Mendelssohn s-a stins din viaţă tânăr: a trăit între 1809 şi 1847. Şi mai este ceva care îi leagă, aşa cum remarcă şi dirijorul Yannick Nezet Seguin: acea lumină eterică pe care o iradiază muzica lor.

Iar înregistrările realizate de Orchestra de Cameră a Europei, sub conducerea lui Yannick Nezet Seguin, tocmai acest din urmă aspect cred că îl pun foarte bine în prim plan, această lumină eterică al muzicii lui Mendelssohn, vivacitatea, căldura, umanitatea care transpar din muzica lui. Sigur, este de folos faptul că înregistrările au fost realizate în timpul unor concerte live (din 2016, în cadrul unui festival Mendelssohn de la Paris), şi într-o sală care deţine în prezent una dintre cele mai bune acustici din lume – Philharmonie din Paris.

Pentru cei care nu au mai auzit până acum de Yannick Nezet Seguin, e important de menţionat că el este astăzi unul dintre cei mai căutaţi dirijori la nivel mondial. Are 42 ani, este director muzical al Orchestrei Simfonice din Philadelphia (una dintre cele mai bune din America) şi a fost desemnat să preia şi conducerea celebrului Teatru Metropolitan din New York, începând de anul viitor. Este un dirijor foarte carismatic, cu mare priză la public, care respectând partitura, reuşeşte să aducă mereu o viziune proaspătă.

Alături de Orchestra de Cameră a Europei, Yannick Nezet Seguin a înregistrat pentru Deutsche Grammophon, în 2014, integrala simfoniilor de Robert Schumann, dar şi mai multe opere de Mozart – „Nunta lui Figaro” a fost nominalizată la premiile Grammy. Iată acum o nouă integrală – această luminoasă integrală a simfoniilor de Mendelssohn, care aduce strălucirea, ordinea şi claritatea de gândire a spiritului germanic. De care avem cu toţii nevoie...

Albumul Mendelssohn a fost difuzat în trei episoade de Radio România Muzical – ultimul este programat luni, 3 iulie, de la ora 19.00, însă poate fi reascultat oricând pe site-ul proiectului Discurile anului 2017. Albumul poate fi comandat în format fizic aici.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

5 Comentarii

Octavian Remus Mocanu
4.07.2017, 08:07:02

Ce poate fi mai potrivit decat sa sarbatoresti - de fapt ar trebuie comemorata... - Reforma cu un album muzical? Ce e mai potrivit decat sa marchezi momentul in care un debil a reusit sa invrajbeasca o lume germanofona intreaga, golindu-i teritoriul de populatie gratie razboaielor religioase aduse, si mai apoi un continent intreg, decat ascultand niste muzica buna? Eliade definea in cartile lui de istoria religiei Reforma drept un "fundamentalism". Si ce a adus fundamentalismul a fost ca intotdeauna fluvii de sange in numeroase razboaie religioase, printre care razboiul de 30 de ani ramane memorabil gratie faptului ca a golit teritoriile germanofone de populatie si bunastare. Asa a devenit Franta cea mai populata si bogata regiune a Europei. Asa a devenit Rusia mai tarziu cea mai populata regiune a Europei. Ptr ca nemtii au gasit bun sa se macelareasca intre ei cu temeinicie nemtzeasca pe motivele cele mai putin respectabile din lume, cele care tin de fantezii.

-1 (1 vot)
Octavian Remus Mocanu
4.07.2017, 08:31:10

From 1618 to 1648, the Thirty Years War between Protestants and Catholics produced a proportionally higher loss of population than World War Two. (Richard Sugg, MCV-HCM) Until 1939, the Thirty Years’ War remained by far the most traumatic period in the history of Germany. The loss of people was proportionally greater than in World War II; the displacement of people and the material devastation caused were almost as great; the cultural and economic dislocation persisted for substantially longer. These social consequences attracted the attention of nineteenth-century men of letters, such as Gustav Freytag. (Geoffrey Parker, TYW)

-1 (1 vot)
Grigore Becea
4.07.2017, 15:36:40

Și să mai adăugăm Op 64, concertul pentru vioară și orchestră. Și dacă Roma ar fi acceptat fericită reforma, și după aceea iute și răsăritul ortodox ar fi făcut la fel?

+1 (1 vot)
Octavian Remus Mocanu
4.07.2017, 16:37:31

Aaaa ce frumos ar fi fost... Era o lume plina de sectanti, paradisul terestru, oraselul pe colina spre toate azimuturile, chit ca si o lume a rugurilor de carti si oameni, precum in Geneva de alta data, sau ca in Germania devenita nazista prin votul masiv al scelaratilor protestanti.

-1 (1 vot)
Sorin Ionascu
26.07.2017, 00:55:19

Poate ca Reforma a fost inceputa de un debil si apoi a devenit o forma de fundamentalism, dar la origine ea a vrut sa apropie Biserica de oameni, de popor, indepartandu-se de fastul excesiv, ipocrizia si decadenta Bisericii Catolice (suna cunoscut?). Razboaiele au fost cauzate si de rezistenta feroce a acesteia din urma, care a decalnsat o serie de persecutii feroce timp de peste 3 secole; evident, nici ceilalti nu s-au lasat mai prejos. Pana la urma insa miscarea reformista s-a impus, iar Biserica catolica a fost nevoita sa se regrupeze in jurul putinilor ramasi si sa faca serii succesive de concesii, care o fac azi sa fie printre bisericile considerate "moderne" si actuale. Dar indiferent de substratul religios si politic, consider ca e bine sa ne amintim in primul rand faptul ca Mendelssohn era un tip cu o credinta sincera si luminoasa, pe care a adus-o in toata muzica sa. La fel ca si (o mare parte din) muzica lui Mozart, este de o luminozitate si de un optimism exceptional, care ne poate bucura sufletele indiferent de relatia noastra cu divinitatea sau cu institutiile care spun ca o reprezinta. E salutara aparitia acestui album, unul din putinele continand aceasta integrala (mai e unul superb scos de Claudio Abbado acum vreo 30 de ani) si sub bagheta unuia din dirijorii tineri si plini de energie, capabil sa rezoneze cu aceasta muzica. Concertele au fost si filmate si difuzate pe Mezzo nu cu mult timp in urma. Si chiar daca nu atinge nici subtitlitatea sau nuantarea lui Abbado, energia si optimismul lui sunt evidente si fac auditia albumului o placere speciala. Muzica lui Mendelssohn nu ar trebui sa lipseasca din colectia niciunui meloman si orice noua versiune, mai ales daca e si reusita, e intotdeauna binevenita.

Modifică Setările