Arte

articolul anterior articolul urmator

Yuja Wang – al treilea raid

1
18 Sep 2021 00:42:19
Alexandru Pătraşcu
Yuja Wang la Ateneu
Yuja Wang la Ateneu

Concertul de la Ateneu promitea multe dincolo de prezenţa pe afiş a teribilei Yuja Wang. Mahler Chamber Orchestra la Bucureşti e un eveniment în sine, dar fără dirijor? Tocmai orchestra fondată de Claudio Abbado?

într-o miercuri, 15 Septembrie, la Ateneul Român
Haydn: Simfonia nr. 31 în Re Major
Janáček: Capriccio pentru mâna stângă şi ansamblu de suflători
Stravinski: Octet pentru suflători
Şostakovici: Concertul nr. 2 în Fa Major pentru pian şi orchestră op. 102
Orchestra de Cameră Mahler
Matthew Truscott – concertmaestru şi lider
Yuja Wang – pian

Simfonia Hornsignal, pastoral cinegetică, cu supradimensionata ei partidă de corni, a luat imediat în stăpânire Ateneul. Nici nu avea cum altfel, atâta vreme cât restul ansamblului păstra proporţii asemănătore cu cele pentru care a fost compusă de Haydn. Dar, dincolo de intervenţiile corniştilor şi de execuţia tehnică foarte bună, simfonia a suferit de monotonie în absenţa unui dirijor. E suficient să-l ascultaţi pe Ádám Fischer cu Austro-Hungarian Haydn Orchestra şi diferenţa e clară.

Yuja Wang a avut o primă apariţie în acest neobişnuit program cu Capriccio pentru mâna stângă compus de Leoš Janáček în 1926, pe care l-a şi dirijat discret. O altă piesă ciudată, pentru că pianul nu e proeminent, toate instrumentele de suflat de pe scenă având de cântat aproape la fel de mult. Alămurile au fost principalul punct de atracţie, la fel de interesante pe cât a fost şi performanţa pianistei. Adică sfidarea (titlul alternativ al acestui Capriccio este Vzdor, care asta înseamnă, sfidare) acolo a fost, la tromboni, trompetă şi eufoniu (tuba aceea mai mică), atunci când imitau temele pianului, cu un umor care-l evoca parcă pe bravul soldat Švejk. Mai ales că Janáček a compus acest Capriccio la solicitarea unui pianist ceh, Otakar Hollmann, al cărui braţ drept a paralizat în urma unei răni suferite pe front, în timpul Primului Război Mondial. Hollmann a şi înregistrat lucrarea pe un disc apărut în 1956 la Supraphon, alături de Sonata pentru mâna stângă de Jaroslav Tomášek, compusă tot pentru el.

Însă Capriccio, deşi o avea ca solistă pe Yuja Wang, a fost de fapt prilejul pentru a introduce Octetul pentru suflători al lui Stravinski, comemorat de Festivalul Enescu la 50 de ani de la dispariţie şi unul dintre compozitorii care l-au influenţat pe Janáček. Evident, nu este o lucrare care să fi schimbat muzica, aşa cum e Le Sacre du printemps, dar asta nu înseamnă că nu e o mică bijuterie. Pentru că absenţa corzilor îi anulează culoarea – suntem la antipozi de Octetul lui Enescu -, câştigând însă în claritatea cu care sunt expuse timbrele instrumentelor de suflat (flaut, clarinet, fagot, trompetă şi trombon). În ceva mai mult de un sfert de oră, muzicienii de la Mahler Chamber Orchestra au explorat multe dintre posibilităţile sonore ale instrumentelor lor, dar mai ales expresivitatea lor. Însă chiar şi aici mi-ar fi plăcut să existe un dirijor care să accentueze valsul din partea a doua la fel de mult pe cât au făcut-o instrumentiştii singuri în variaţiunea can-can a temei. A fost frumos şi aşa, urma aceea de jazz, uneori mai pregnantă, alteori mai sugerată, a imprimat o anumită veselie interpretării.

Citeşte continuarea articolului pe blogul Despre Opera.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

1 Comentariu

Camelian Propinatiu
18.09.2021, 03:28:57

Greu de înțeles, la un program atât de... suspect pentru publicul mai larg, de ce nu i s-a permis să admire starul 12 ore pe site-ul Festivalului.

+10 (10 voturi)
Modifică Setările