Zeităţi antice în stil Art Deco pe Dâmboviţa
0
Una din impunătoarele edificii de pe malul râului este “Casa de Pensii a CEC”-ului, din 1939, proiectată de arh. Nicolae Cucu în stil Art Deco clasicizat, deseori identificat eronat în articole din presa ca “neoclasic monumental”. Cel mai remarcabil element al acestei clădiri este friza cu basoreliefuri de zeităţi antice, plasată foarte mult deasupra nivelului străzii, un fapt care o face greu vizibilă trecătorilor şi celor care vor să o admire.
Clădirea este reprezentativă pentru acea tumultuoasa perioadă, impregnată de mode totalitare ce emanau din Italia mussoliniană şi Germania hitleristă, şi care au influenţat marcant arhitectura monumentală din România celei de-a doua jumătăţi a anilor 1930, dacă e să ne gândim la clădiri ca Academia Militară sau actualul sediu al guvernului.
Impozanţa construcţiei este dată de idea de templu greco-roman văzută în estetica sa generală, cu sensibilitate adaptată de arhitectul Cucu şi asistenţii săi modernităţii, pentru birouri şi locuit.
Pentru a putea transmite ceva din frumuseţea şi armonia frizei alcătuită din patru medalioane octagon, o figură geometrică des întâlină în Art Deco, flancate de trei bare orizontale în conformitate cu regula de trei a acestui stil, le-am fotografiat individual, ilustrate în imaginile de mai jos:
Redarea în stilul Art Deco a acestor figuri mitologice din panteonul greco-roman este magistrală, în opinia mea, fiind opere de artă expuse pentru beneficiul spiritual al comuntăţii bucureştene (contrastaţi aceasta cu urâţenia puzedriei de biserici de cartier sau megalomania primitvă a catedralei de lânga palatul lui Ceauşescu). Îmi place, de asemenea, ambiguitatea androgină a zeităţilor, nici bărbat, nici femeie, tipică celei mai fine arte figurative antice greceşti. De asemenea, aranjamentul acestora în cadrul frizei cu cele două zeităţi feminine, Demetra şi Pallas, juxtapuse celor masculine, Apollo şi Mercur, sunt o metaforă a armoniei şi echilibrului, caracteristici necesare unei case de pensii, cum a fost instituţia găzduită iniţial de acest edificiu.
Se poate observa în design-ul clădirii şi în elementele ei, talentul arhitectului şi sofisticarea şcolii care l-a format, lucruri care nu se mai întâmplă în zilele noastre dominate de lipsă de cultură şi terfelire a patrimoniului arhitectural. Nu este de mirare că aptitudinile lui Nicolae Cucu au fost folosite din nou cu succes, când un alt regim totalitar a acaparat România, în proiectarea Mausoleului Eroilor Comunişti din Parcul Carol din Bucureşti, probabil cea mai frumoasă structură arhitecturală monumentală ridicată în timpul epocii comuniste în România.
Articol publicat iniţial pe blogul Case de Epocă, iar în limba engleză pe blogul Historic Houses of Romania.
Se încarcă comentariile...
