Zilele culturale BNR: şapte poveşti cu Ştefan Câlţia

Seara dedicată la BNR lui Şefan Câlţia, pictorul nepereche dacă-mi este îngăduit să împrumut termenul atribuit unui alt mare artist, a gravitat în jurul volumului „Şapte poveşti (I,II,III,IV,V,VI,VII) cu Ştefan Câlţia“, tipărit la Editura UNARte, proiect editorial AFCN, ca cu sprijin BNR.

O carte unicat care are ea însăşi o poveste frumosă, născută fiind dintr-o experienţă curatorială aparte, aceea de la Galeria Posibilă din strada Popa Petre unde pe parcursul unui an (februarie 2012 – martie 2013) au avut loc cele şapte expoziţii dedicate maestrului la împlinrea celor şapte decenii de viaţă.

Ideea i-a aparţinut lui Matei Câlţia, fiul pictorului care a antrenat în acest proiect o echipă de studenţi ai Universităţii de Arte şi alţi câţiva intelectuali, oameni de artă şi litere precum Livius Ciocârlie, Horia Roman Patapievici, Ion Bogdan Lefter, Dan C. Mihăilescu, sociologul Tibor Hartel, filosoful Vasile Dem Zamfirescu, criticii Adrian Guţă, Gabriela Massaci.

Reconstituind evenimentul din poveştile artistului, fragmente de conferinţă, interviuri, (mai ales că expoziţiile au avut ele însele un caracter documentar) şi adăugându-i o grafică specială, cartea e o comoară, un produs grafic dar şi editorial de excepţie. Pe lângă aceea că ne restituie biografia artistică a unuia dintre cei mai minunanţi pictori contemporani pe care-i are România, e un obiect preţios demn de colecţiile bibliofile. E şi bilingvă (română-engleză) servind oportun şi util circulaţiei mondiale.

Caracterul monografic e dat mai întâi de nepreţuitele mărturisiri ale pictorului cu un har cuceritor de povestitor. De la el aflăm povestea fiecărui tablou, ivită, cum era de aşteptat din experienţa de viaţă a artistului, anii copilăriei în satul ardelean Şona, de lângă Făgăraş alte şi alte spaţii simbolice precum castelul Săvârşin, unde-şi au obârşia două dintre lucrările emblematice dăruite de Stefan Câlţea, monarhist convins, majestăţilor Lor Regele Mihai şi Regina Ana. Se confesează apoi, cu povestiri despre realizarea celor şapte expoziţii, tinerii studenţi sau masteranzi, în calitate de curatori: Patricia Bărbulescu, Andrei Teleagă, Alexandra Dăncescu, Carmen Oprea, Adrian Buga, Sandra Demetrescu, Ioan Mandeal, Alexandra Mihali. Şi depun mărturii cu valoare istoriografică sau de istorie a culturii, personalităţile mai devreme menţionate.

Cartea urmează cronologia expoziţiilor desfăşurându-se în şapte capitole pe urmele lucrărilor alese din perioda 1987 – 2013 de a căror exegeză s-a ocupat fiecare dintre curatori avansând cu prospecţia, pas cu pas, în intimitatea operei lui Stefan Câlţia.

Prima aventură critică poartă numele Loc, şi invocă, sub semnul unui genius loci generic, peisajul natal. E un triptic ce conţine câteva dintre temele şi motivele specifice artistului precum calea, drumul, crucea, zborul, plutirea, umblatul pe cer, născute din lumea copilăriei satului natal şi povestind despre un balans perpetuu între vis şi realitate, care-i caracterizează pictura.

Povestirea a doua e în jurul unui diptic intitulat Călătoria inorogului de piatră, două lucrări create cu gândul la castelul în ruină de la Kornis. A treia e intitulată pur şi simplu Călătorie şi omagiază în cinci tablori fantastice călătoria ca drum iniţiatic cu orizontul ei creştin care îl aşază între bine şi rău. (Călătoria e ca atunci când urci o scară: cu cât mai urci o treaptă, cu atât zona ta de cuprindere a imaginii din jur e mai mare,….drumul sfinţeniei e un drum în care tu te îmbunătăţeşti tot timpul). Cinci scene în care apar personaje familiare universului picturii lui Stefan Câlţea, clovni, prinţese triste, fiinţe bizare plutind spre ţinte misterioase, alcătuiesc o lume fantastică rece şi neliniştitoare în acelaşi timp.

Tabloul cu numărul patru e Ianus, cuvânt care are chiar înţelesul de călătorie şi legendara faţă dublă. La numărul cinci sunt tablourile pictate la Săvârşin, Stejar pentru Rege şi Flori pentru Regină, iar la şase ceva denumit Desen Mare, o lucrare pictată în perioda 1992-1993, pe un sul de hârtie expus vertical iniţial în holul hotelului Athenee Palace, exprimând o coloană a răului, monştrii, figuri groteşti, un bestiar înfricoşător pe care pictorul le asociază sistemului totalitar continuat şi după decembrie 1989.

Ultima compoziţie, alcătuită din trei lucrări de dimensiuni mari, expusă şi la BNR, în seara lansării cărţii, e Lumea ca teatru şi exprimă sintetic preocuparea artistului de a înfăţişa ca pe o punere în scenă, ca pe un spectacol, lumea trăită sau visată, dominată de ochii goi, miraţi ai unor personaje ce-şi au originea în circ sau mai bine zis în carnavalul universal. Acest triptic marcat de poezie şi reflexivitate e poate cel mai frumos şi valoros mesaj al artistului Stefan Câlţia, ale cărui personaje ne sunt de acum familiare şi dragi. Cine suntem pe această scenă? Rămâne să ne gândim fiecare pentru sine.

Dintre multele şi valoroasele seri culturale găzduite de BNR, aceasta dedicată lui Stefan Câlţia a avut un glamour aparte. Prezenţa artistului, cu chipul adâncit în gânduri şi barba lui ninsă, cuvântul omagial al Guvernatorului Mugur Isărescu care l-a asociat „locului istoric în care ne aflam“ ca pe o piesă preţioasă şi cartea minunată dăruită de Moş Nicolae au produs multă emoţie. Şi poate pe undeva regretul că expoziţiile de la Galeria posibilă n-au fost mediatizate pe cât ar fi meritat.