400 de ani de la moartea lui Miguel de Cervantes, aventurierul care a dat lumii unul dintre cele mai importante şi mai frumoase romane, „Don Quijote“

Pe data de 22 aprilie se împlinesc 400 de ani de la moartea scriitorului spaniol Miguel de Cervantes. Opera sa, „Don Quijote de la Mancha“, este considerată primul roman modern din literatură. Povestea a fost tradusă în 140 de limbi, ecranizată de peste 50 de ori, a inspirat un musical, „Man of La Mancha“, şi un balet şi a dat lumii expresia „Cerul e limita“.

Miguel de Cervantes este un scriitor spaniol ce a creat în Epoca Barocă, în Spania. Bâlbâit şi infirm, a ajuns cunoscut ca „el principe de los ingenios” (principele ingeniozităţii). Cervantes a dus o viaţă aventuroasă, fiind soldat şi funcţionar, iar la finalul vieţii scriitor. Şi-a petrecut mai mulţi ani din viaţă închis şi a scris mai multe nuvele, piese de teatru, poeme şi romane.

Începuturile modeste

Naşterea lui Cervantes este învăluită în mister, locul oficial de naştere fiind considerat oraşul Alcalá de Henares, un oraş castilian în apropiere de Madrid, iar data ar fi 29 septembrie 1547. A fost botezat în credinţa catolică la data de 9 octombrie 1547. Tatăl său a fost un chirurg şi bărbier, iar bunicul său a fost un avocat influent. Mama sa era fiica unui nobil scăpătat.

Nu se ştiu multe despre tinereţea lui, cert este că a părăsit Spania (se spune că din cauza unui duel sau a unui mandat de arestare emis pe numele său) şi a ajuns la Roma.  În 1570 s-a înrolat ca soldat în regimentul spaniol de infanterie  din Milano. Un an mai târziu a participat la Batalia de la Lepanto, unde Liga Sfântă (o coaliţie a statelor creştine) s-a luptat cu Imperiul Otoman.  

La momentul bătăliei Cervantes suferea de febră, însă a refuzat să rămână în urmă.  În timpul luptei a fost împuşcat de trei ori, de două ori în piept şi o dată în braţ. Rana din braţ îi va lăsa un handicap pentru toată viaţa. Batalia i-a dat şi o poreclă, „el manco de Lepanto” , beteagul din Lepanto. Mai târziu, Cervantes va spune despre rana sa că: „şi-a pierdut mâna stângă pentru gloria celei drepte.”

Captivitatea

Cervantes a rămas în armată până în 1575, când s-a îmbarcat pe nava Sol, cu destinaţia Barcelona. Nava a fost însă atacată de piraţi şi scriitorul a fost luat prizonier. A stat în captivitate până în 1580, când a fost răscumpărat de familia sa şi de Trinitarieni, un ordin religios, care se ocupa cu acţiuni de caritate.  Răscumpărarea a fost de 500 escudos, o sumă enormă la acel timp. Cervantes a încercat să evadeze de patru ori, de fiecare dată fără succes. „Los tratos de Argel” („Tratamentele algerienilor”) prima lui piesă, a fost inspirată de timpul petrecut în captivitate.

Cervantes civilul

După ce s-a întors în Spania a început să scrie şi să lucreze pentru marina spaniolă. Pentru că a fost acuzat de evaziune fiscală, a fost închis câteva luni la  Sevilia.mNu a fost singura data când s-a aflat în închisoare, autorul fiind acuzat de omor şi reţinut şi eliberat din lipsă de dovezi.  A lucrat apoi ca perceptor şi a încercat să emigreze în Lumea Nouă (America), fără succes însă. A refuzat o poziţie de secretar pentru Pedro Fernández de Castro y Andrade, chiar dacă primea de la el o pensie, sumă care i-a permis, în ultimi ani de viaţă, să se dedice scrisului.

A avut un singur copil, o fată dintr-o relaţie ilegitimă cu o actriţă. A fost căsătorit cu Catalina de Salazar y Palacios. Căsătoria nu a fost fericită, cei doi soţi, între care era o diferenţă mare de vârstă, certându-se adeseori . Nu au avut niciun copil.  

Cervantes a murit la 22 aprilie 1616 şi a fost înmormântat în cimitirul Trinitarienilor, din Madrid.  Moartea sa a fost cel mai probabil provocată de o ciroză hepatică. Rămăşiţele lui pământeşti au fost descoperite în 2015. În timpul vieţii, Cervantes nu avut niciun portret, cele existente azi fiind făcute după moartea lui, pe baza descrierilor existente.

Cavalerul şi morile de vânt

Don Quijote a fost publicat în două volume, primul în 1605 şi cel de al doilea în 1615. Romanul e emblematic pentru ceea ce va rămâne în istroia ca Epoca de Aur a Literaturii spaniole.  Titlul original este El ingenioso hidalgo don Quijote de la Mancha. Romanul s-a bucurat de un mare succes în epocă, având numeroase ediţii.

Romanul spune povestea cavalerului Alonso Ouijano, supranumit Don Quijote de la Mancha, un spirit bun care vede un castel într-o cocioabă şi un armăsar într-o mârţoagă. Don Quijote este un gentilom de aproximativ 50 de ani din regiunea La Mancha din Spania. Se hotărâşte să pornească într-o călătorie în care să apere lumea şi să învingă răul, înarmat cu armura, lancea şi sabia sa. Îl ia ca scutier pe cinicul Sancho Panza. Aceştia pornesc într-o serie de aventuri, fabuloase în ochii lui Don Quijote şi banale în ochii lui Sancho. Cel mai celebru episod de acest fel este “lupta” dintre Don Quijote şi morile de vânt, pe care el le vedea ca pe uriaşi ameninţători.

Într-un sătuc din La Mancha, de-al cărui nume nu ţin să-mi aduc aminte, nu-i mult de când trăia un hidalgo, din cei cu lance în panoplie, scut vechi, cal ogârjit şi ogar de hăituit vânatul. Câte-un ghiveci, mai mult cu carne de vacă decât de berbec, şi seara cele mai adeseori tocană; jumări cu slănină sâmbăta, linte vinerea şi câte-un porumbel fript duminica, pe deasupra, îi mistuiau trei sferturi din venit.

Nebunia lui Don Quijote a contiuat să întărească motivul literar al nebunului ca o persoană extravagantă, dar a căror vorbe au un înţeles ascuns, plin de înţelepciune. Chiar dacă pentru un cititor modern opera lui Cervantes poate fi dificil de citit, ea rămâne plină de umor şi tâlc. Romanul tratează tema justiţiei şi a dragostei, fiind de fapt o critică acidă a societăţii. Unii critici l-au văzut şi ca pe o critică a naţionalismului sau a ortodoxiei. Este de asemenea şi o parodie a cavaleriei.

Cetitorule lipsit de alte treburi, şi fără să mă jur m-ai putea crede că tare-aş vrea să fie cartea asta, ca una ce-i odrasla minţii mele, cea mai desfătătoare şi mai înţeleaptă din câte s-ar putea închipui.

Influenţa lui este extrem de mare în literatura universală. Shakespeare a citit primul volum şi a recunoscut că l-a inspirat. Asemeni lui, mulţi scriitori au reinventat teme şi simboluri din „Don Quijote“ (spre exemplu, personajul lui Flaubert, Emma Bovary, citeşte atât de multe romane sentimentale încât acest lucru îi afectează percepţia asupra realităţii, la fel cum se întâmplă şi cu Don Quijote). Romanul poate fi citit şi în cheie filosofică, influenţând numeroşi filosofi, precum Steinhardt.  Povestea a fost ilustrată de numeroase ori, mulţi artişti prezentând lumii variantele lor de reprezentare a cavalerului.

Alte scrieri

Chiar dacă cel mai popular, romanul „Don Quijote“ nu e singura operă a romancierului spaniol.  Cervantes a scris şi piese de teatru. Dintre acestea cele mai importante două sunt:  „El Tratato de Argel” şi  “La Numancia”. Cervantes a considerat mereu că piesele lui nu au succesul meritat din cauza lui Lope de Vega (foto jos), un dramaturg şi scriitor spaniol de mare succes şi valoare. Cervantes a fost mereu mai pasionat de dramaturgie şi a crezut că adevarata lui moştenire vor fi piesele sale. A considerat că de Vega tratează subiectele într-un mod vulgar, prea facil şi i-a invidiat mereu succesul. De altfel, cei doi au fost chiar vecini (împreună cu un alt scriitor important al vremii, Francisco Quevedo), locuind în acelaşi cartier din Madrid, Barrio de las Letras.

Dacă poetul e neprihănit în deprinderile lui, tot aşa vor fi şi versurile lui; pana este limba sufletului: cum sunt ideile ce se înfăţişează în ea, la fel îi vor fi şi scrierile; când regii şi prinţii văd minunata ştiinţă a poeziei la cei prevăzători, virtuoşi şi serioşi, îi cinstesc, îi admiră şi-i prosferisesc şi chiar îi încununează cu frunzele copacului pe care trăsnetul nu-l loveşte, ca semn că nu pot fi atinşi de nimeni acei care cu astfel de cununi îşi văd cinstite şi împodobite tâmplele. (Don Quijote de la Mancha)

Autorul a scris şi poeme, pe care le găsim în volumul  “La Galatea”. Cel mai celebru poem al său este “Viaje del Parnaso” (Călătorie către Parnassus).  Nu s-a considerat niciodată un bun poet şi a suferit din această cauză.  “La Galatea”, un roman pastoral, este prima lui operă, publicată în 1585.

Influenţat de nuvelele lui Boccaccio, Cervantes a publicat “Nuvelele Exemplare” “Novelas ejemplares”, o colecţie de povestiri, unele cu caracter umoristic, anecdotic sau romantic.  Chiar dacă astazi unele nu mai reprezintă un interes foarte mare, multe dintre ele şi-au păstrat  farmecul: “Rinconete y Cortadillo” “El casamiento engañoso” “El licenciado Vidirera”.  
Alte opere sunt şi „Los trabajos de Persiles y Sigismunda”, publicat postum.