Cărţi

articolul anterior articolul urmator

Întâmplări cu scriitori: Eugen Negrici şi fazanii săi

2
14 Dec 2012 17:31:36
Alex Ştefănescu
Eugen Negrici
Eugen Negrici

În fiecare an, de ziua mea, Eugen Negrici îmi face cadou un fazan vânat de el însuşi. Îl aduce, frumos împachetat, oriunde m-aş afla. Dacă se întâmplă să fiu într-o redacţie, gestul lui provoacă animaţie şi, cred, şi puţină gelozie.

Eugen Negrici a explicat cândva, de mult, că m-a ales pe mine pentru că numai eu mă bucur cu adevărat de primirea unui fazan. Că numai eu ştiu să-l gătesc. Şi că numai eu simt şi apreciez gustul delicat-sălbatic al cărnii lui.

Şi poate că mai e ceva, nespus de Eugen Negrici: numai eu înţeleg farmecul bărbătesc al vânătorii, împotriva căreia tună şi fulgeră efeminaţii intelectuali de azi (care mai sunt şi ipocriţi, declarându-se oripilaţi de împuşcarea unui fazan, dar mâncând fără nici o tresărire de emoţie nevinovaţi pui de găină).

Aşadar, în fiecare an, de ziua mea, Eugen Negrici îmi face cadou un fazan. Se poate vorbi deja de o tradiţie, iar eu iubesc tradiţiile, mai ales atunci când mă avantajează. Totul a funcţionat perfect până în anul în care am scris despre cartea lui Eugen Negrici, Iluziile literaturii române, un articol sarcastic şi l-am publicat în România literară. Naiba m-a pus! Eugen Negrici nu a comentat gestul meu, dar, când a venit – vorba poetului proletcultist – ziua înscrisă cu roşu în calendar, nu mi-a mai adus niciun fazan. Ce trist!

Un timp, nu ne-am mai vorbit. Apoi timpul a vindecat rănile şi ne-am împăcat spontan, fără explicaţii. Am început să ne dăm din nou telefoane şi să râdem, de noi înşine şi de întreaga lume. S-a apropiat din nou ziua mea, iar eu mă rugam de Dumnezeu, în taină, ca Eugen Negrici să-şi reia obiceiul de a-mi dărui câte un fazan.

Ceea ce s-a şi întâmplat. În seara dinaintea zilei de 6 noiembrie, prietenul meu mai mare mi-a telefonat şi m-a anunţat că are un pachet pentru mine. Şi că vrea să mi-l aducă a doua zi, acasă. Îi venea uşor să facă asta, fiindcă trecea, în drum spre locul lui de vânat, chiar prin faţa casei mele de la ţară. I-am explicat că a doua zi nu voi fi acasă şi am convenit ca el să-mi arunce fazanul peste gard, bine împachetat, însă, ca să nu-l poată ataca pisicile.

A doua zi, după-amiaza, întorcându-mă acasă, am găsit pachetul în curtea mea, în iarbă, neatins de pisici. L-am dus înduioşat în casă şi l-am desfăcut.

În pachet erau doi fazani.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

2 Comentarii

Alex Dumitrescu
16.12.2012, 05:11:55

INTAMPLARI CU PORCI NU SCRIETI DOMNU ' ? AUTOBIOGRAFICE

-1 (3 voturi)
Dorin
16.12.2012, 13:06:48

Avem un numar mai mare de fazani pe metru patrat decat in UE.Asta se vede in rezultatul alegerilor parlamentare.Fazanul la pachet este un bun cadou de Mos Craciun pentru majoritatea alegatorilor.

Modifică Setările