Şi caloriferele sunt oameni!

Cel mai recent scandal care se leagă de numele Institutului Cultural Român (ICR) a luat proporţii. Iniţial, o serie de proiecte culturale importante nu au primit finanţare. Drept urmare, mai mulţi scriitori români au refuzat să mai ia parte la Salonul de Carte de la Paris. Scriitorul Filip Florian este o „victimă colaterală“ a acestui conflict.

Reprezentanţii ICR-ului, în frunte cu domnul Marga Andrei, au găsit de cuviinţă să apostrofeze scriitorii prin comunicate de presă în care se foloseşte un limbaj de mahala.

„Într-un interviu acordat revistei Observator Cultural, Filip Florian bate câmpii, refuzând vizibil să se informeze asupra a ceea ce ia în discuţie. Nu ne-a întâlnit vreodată. Sub pretenţia goală a omului de litere el probează incultura. Până şi simplul bun simţ ar trebui să-l oblige pe un om să se informeze minimal dacă vrea să trateze o problemă. Se vede bine că nu este cazul unor personaje vizibil de carton cum este Filip Florian. (...) Vehemenţa nu dispensează de obligaţia argumentelor. Filip Florian, cu nivelul lui jalnic de cultură, este doar vehement“, aşa sună un comunicat trimis de ICR revistei „Observator Cultural“, ca urmare a publicării unui interviu în care scriitorul îndrăzneşte să critice situaţia de la ICR.

În loc să enumerăm ţările în care este tradus scriitorul Filip Florian sau să vorbim despre vizibilitatea pe care o are peste graniţe, v-aş ruga ... să ne liniştim puţin. Vă propun trei întrebări la care nu ne va răspunde nimeni. Întrebarea numărul 1: era cumva o surpriză pentru dumneavoastră că trăim într-o ţară în care mulţi oameni merg pe stradă cu calorifere pe umeri, în loc de capete? Întrebarea numărul 2: cum îşi permite o instituţie care promovează cultura din România să folosească un limbaj golănesc într-un text oficial şi, mai ales, să „îl articuleze“ pe un român pentru că a îndrăznit să adreseze o critică? Întrebarea numărul 3: doamnelor şi domnilor de la ICR, dar dumneavoastră nu vă editează nimeni textele? Chiar staţi toţi acolo, în spatele unui singur computer, cineva tastează şi restul strigă: „Mai bagă şi aia, mai bagă şi ailaltă“? Şi una suplimentară: oare când o să începem şi noi, în ţara asta, să ne fie mai puţin frică şi mai mult ruşine?

În orice caz, instituţia condusă de domnul Marga Andrei (devenit celebru în această funcţie mai ales după scandalul caloriferului) ar trebui să formuleze o listă cu lucrurile pe care le putem scrie sau rosti în legătură cu ICR-ul. Acele lucruri permise şi care nu ar putea supăra. Ştiţi cum zic? Să ni se spună ce e bine şi ce e rău, când suntem cuminţi să fim felicitaţi cu o palmă prietenească pe ceafă, când întrecem măsura să fim certaţi cu două peste bot.

Gata, haideţi, că v-am păcălit, doamnelor şi domnilor! Voiam doar să vă spun, pe ocolite, să mergeţi acasă şi să vă îmbrăţişaţi caloriferele, să le mângâiaţi şi să le vorbiţi frumos, pentru că şi ele sunt fiinţe vii, care au nevoie de atenţie, de afecţiune. Prin ele circulă toată inteligenţa şi toată puterea care alimentează această lume strâmbă, pe cuvânt!