Cărţi

articolul anterior articolul urmator

Aniversări

22
24 Apr 2015 17:19:37
Nicolae Manolescu

Datele de naştere ale marilor scriitori trec neobservate. În presa culturală, nu apare nimic despre aceste evenimente literare, nici măcar critica nu-şi reaminteşte de aceste personalităţi

Am scris, nu o dată, despre prezenteismul care caracterizează generaţiile din urmă, ostile ideii de istorie literară. Mai ales după 1989, un interes aproape exclusiv pentru literatura (şi, desigur, nu numai pentru literatura) prezentului aruncă în uitare scriitori şi opere de altădată. Aniversările trec neobservate. Şi e vorba uneori de mari scriitori, aflaţi  în manuale, dar de care critica nu-şi reaminteşte nici măcar la date rotunde.
Aţi citit un singur articol despre Mihail Sadoveanu (1880-1961), de la a cărui naştere se împlinesc 135 de ani? Dar despre Liviu Rebreanu (1895-1944), la 130 de ani de la naştere? Dar despre Tudor Arghezi (1880-1967), Mateiu I. Caragiale (1885-1936),  Lucian Blaga (1895-1961), Ion Barbu (1895-1961)? Ca să nu mai vorbim despre alţi scriitori, importanţi şi ei, deşi situaţi pe un raft mai jos al istoriei literare. Iată câteva nume pe care uitarea le închide-n scrin cu mâna ei cea rece.
 

Succesul lui Constantin Stere

Alexandru Philippide (1900-1979), a cărui poezie din interbelic i s-a părut lui George Călinescu a aparţine unui mare poet, nu mai e deloc pe gustul vremii noastre. Autorul „Monologului în Babilon“ e un clasicist, atât prin natură, cât şi prin cultură. Marile poeme postbelice sunt nişte magnifice alegorii, doldora de întrebări fără răspuns, în care metafizicul ascunde uneori sensuri politice.
 
Constantin Stere (1865-1936) a fost o personalitate politică însemnată în România de după 1918, după o tinereţe anarhistă, petrecută în Rusia ţaristă (era basarabean) şi într-un lagăr siberian, de la care a rămas un roman faimos, în opt volume, „În preajma revoluţiei“, pe jumătate autobiografic. Stere descrie o lume necunoscută prozatorilor români, cu excepţia tânărului Hasdeu. Scriitorul s-a bucurat de succes în epocă. Politicianul a fost contestat dincolo de marginile civilizaţiei. După Războiul Al Doilea, a avut şansa unei biografii obiective datorate lui Z. Ornea. Romanul a avut o ediţie în 1931-1936 şi o a doua în 1991-1993.
 
Ion Vinea (1895-1964) a făcut parte din prima avangardă literară, tipărind revista cu cea mai lungă viaţă a respectivei mişcări, „Contimporanul“ (1922-1932). Nu şi-a adunat niciodată în volum poeziile înainte de război. Abia în anul morţii i-a apărut volumul „Ora fântânilor“, în care teribilismele poetice au fost „corectate“. Generaţiei mele, Ion Vinea i-a apărut ca un poet cuminte şi nostalgic. Proza e, cu excepţia unor scurte povestiri, postumă.


Centenarul lui Gellu Naum

Gellu Naum (1915-2001), al cărui centenar cade pe 1 august, reprezintă un caz special: descoperit cu întârziere de critică, având parte de reeditări şi de monografii elogioase în anii 1990, pare dat uitării în anii din urmă. Protagonist al ultimei avangarde, la mijlocul anilor 1940, poetul s-a remarcat la debut prin două manifeste antiburgheze şi marxist-leniniste, pe care le-a semnat împreună cu Paul Păun şi Virgil Teodorescu (viitorul preşedinte al USR în anii 1970). Unele concesii ulterioare făcute realismului-socialist îi sunt iertate de poeţi şi de critici ai generaţiei ’80, după revoluţie, când Naum îşi are efemerul moment de glorie. Proza târzie este de factură suprarealistă.
 
Radu Stanca (1920-1962) a avut neşansa de a muri înainte ca generaţia lui, aceea a „Cercului literar“ de la Sibiu, din timpul războiului, să iasă din purgatoriu. Nici poeziile, nici piesele de teatru, deopotrivă de remarcabile, nu sunt îndeajuns de cunoscute, deşi o editoare devotată, Ioana Lipovan, s-a bătut contra tuturor şi a toate ca să-i editeze opera. Deşi el însuşi regizor, în anii 1950, la Teatrul din Sibiu care azi îi poartă numele, punând în scenă numeroase spectacole greu de uitat, nu şi-a văzut nicio piesă înscenată, deşi „Dona Juana“, „Ostatecul“ şi „Oedip salvat“ ar fi meritat-o cu prisosinţă.

Nicolae Balotă (1925-2014) a dispărut cu un an înainte de a fi nonagenar. Se stabilise de decenii bune în Franţa. Opera i-a fost publicată masiv, după ieşirea din închisoare, în 1964, şi după 1989: eseuri, monografii, memorii. Cel mai tânăr membru al „Cercului literar“ de la Sibiu, Balotă este un critic polimorf, om de carte, scriind în mai multe limbi, prozator incomparabil în „Caietul albastru“, amestec de jurnal şi de memorialistică, la fel ca şi în „Abisul luminat“, publicat fragmentar în reviste, o imensă carte de memorii care îşi aşteaptă editorul.
 
Rândurile de mai sus n-au alt scop decât acela de a atrage atenţia asupra nedreptăţii pe care opinia critică actuală o face unor scriitori de care ar trebui să fim mândri.

 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

22 Comentarii

Sârbul Vasile
24.04.2015, 18:14:49

Timpul validează ce-i bun, el dă peste nas criticilor, de cele mai multe ori lipsiți de simț artistic. Eu, cu excepția câtorva clasici, nu mai citesc lucruri românești. Bunăoară, acum citesc Tom Jones. Spune cuiva ceva Henry Fielding? Nu? I'm sorry.

-2 (6 voturi)
Vanatorul/d.c.
24.04.2015, 18:32:21

D-le Manolescu, nu trebuie sa ne mire deloc faptul ca romanii nu-si mai aniverseasa scriitori mai..vechi. Dupa anul 1989., sub ..patronajul guvernarilor PSD si PNL (separat sau in alianta) Romania a cunoscut un..uluitor de rapid proces de modernizare, drept pentru care cititorii si-au indreptat atentia spre aniversarile unor scriitori contemporani, ale caror opere literare, prin insasi valoarea lor teoretica si mai ales..practica, garanteaza ca acest proces de modernizare a glorioasei noastre natiuni de cititori, va continua pana cand mareata patrie va atinge cele mai inalte culmi de cultura, bunastare generala si progres, atingand un nivel de civilizatie care va baga in depresie milenara, intregul Occident. Asa, de-un paregzampl, eu ma pregatesc intens sa aniversez pe data de 13 iunie, rotunda cifra de 56, care reprezinta anii scursi de la nasterea scriitorului roman de origine si expresie germana, Klovnis Iohannis, scriitor si totodata extraordinar orator, care doar intamplator si..circumstantial, face si figuratie, una mai mult decat onorabila avand in vedere morga Imperiala afisata, in functia de presedinte. Presedinte, deocamdata al tarii, dar n-ar suprinde pe nimeni daca ar deveni si presedinte al Uniunii Scriitorilor sau chiar al vreunei Asociatii de Locatari..! E omul Providentei si, se stie ca un astfel de om sfinteste fara doar si poate, locul..! Aleluia..! Recent, era cat pe ce sa lacrimez de mandrie si bucurie..Am aflat ca cei care se ocupa cu acordarea premiului Nobel pentru literatura s-au autosesizat (mai repede ca DNA cand vine vorba de mafioti), in legatura cu faptul ca Maretul nostru Literator National de expresie teutona, a mai scris o carte. A doua. Fara indoiala ca si jurnalistii nostri culturali si pendinte de cultul personalitatii dumnealui, vor constata (dupa ce-si vor da palme ca sa-si revina din uimirea produsa de minunea editoriala), ca scriitura respectiva e o adevarata opera literar- filozofica, una de o colosala valoare cultural-programatica, o capodopera de o inestimabila valoare teoretica si practica, o nemaipomenit de binecuvantata aparitie editoriala, evident una cu adevarat providentiala pentru intreaga natie. Va deveni mai mult decat o certitudine, faptul indubitabil ca invatamintele trase din ea ne vor conduce in cel mai surt timp pe cele mai inalte culmi de bunastare, progres si civilizatie. Sigur, Maretul Literator Klaus Ionannis Intaiul supranumit si „Germanicul”, caruia tara ii este profund recunascatoare si pentru faptul ca a acceptat..facultativa functie de presedinte a Romaniei, isi facuse deja intrarea grandioasa in patrimoniul cultural universal, publicand o prima carte taman cand sa ajunga in scaunul de la Cotroceni, opera la care, probabil, a lucrat intreaga perioada dintre alfabetizarea imperialei lui persoane si turul 2 al alegerilor prezidentiale, aceasta fiind de fapt si intaia carte scrisa cu mainile lui de luptator viguros si, cu certitudine, tot intaia carte citita cu ochii lui vulturesti. Pentru cea de-a doua carte (care poarta magnificul titlul „Primul pas”, carte cu care ii va baga in depresie pe toti aspirantii la Nobelul pentru Literatura gargaristico-bleableaistica), i-au trebui mai putin de patru luni, timp record dar deloc surprinzator, avand in vedere ca in ultima vreme, muza care l-a inspirat (in cadrul unor intalniri sensibile si discrete dar, dupa cu se vede, extrem de creative) nu-i altcineva decat Victor Ponta, si el la randul lui un creator, stiintific insa, a carui lucrare de doctorat a fost elogiata de catre mediul academic si presa din intreaga lume. Va marturisesc ca astept cu nerabdare sa citesc cartea si, desi titlul („Primul pas”) lasa sa se..banuiasaca tematica complexa abordata in ea, sunt curios daca acest volum cuprinde si dramaticul moment al intarcatului, al refuzului alaptarii, precum si marturisirile autorului referitoare la gandurile care i-au trecut prin tartacuta in acele momente dificile, momente care, fara doar si poate, l-au calit, l-au otelit pentru intreaga viata si cariera politica, punand inca de pe-atunci bazele caracterului sau maret si imperial, definit prin anduranta, vigoare si deosebita fermitate, atat in sesizarea problemelor cu care se confrunta natiunea, cat si, mai ales, in informarea prompta a poporului, pe Facebook. Oricum, voi astepta cu aceeasi nerabadare si urmatorul volum, care, probabil, urmeaza a purta incitantul titlul „Primul cuvant”. Apoi, „Prima usurare imperiala in spilhauseni”, „Prima cazatura teutona in bostanel”, „Goticul primei zilei in clasa I-a”, „Prima usurare germanica in spilhauseni in clasa a V-a”, si tot asa..

-1 (7 voturi)
. PARADOXUL ADEVĂRULUI
24.04.2015, 18:49:11

Tovarăşe FANATOR ! Ar fi timpul să te trezeşti, chiar dacă, este atît de clar, imposibil, Problema în RomâniaD’AZI nu este (doar) De 25 de ani nici K. Johannis, nici Ponta şi nici FSN-iliescu-PSD-ul & COMP. Obstinîndu-te obsedat obsedant NU FACI decît RĂU, jucînd Jocul LOR ! Dar poate şi de aia eşti AICI, primul cel mai Asurzitor Vorbitor FANAT „à mort” !

0 (6 voturi)
. PARADOXUL ADEVĂRULUI
24.04.2015, 19:12:45

Comentariu considerat abuziv.

. PARADOXUL ADEVĂRULUI
24.04.2015, 18:40:45

NEDREPTĂŢILE şi „nedreptăţile” Multe şi foarte multe pe care le FACEŢI (continuu ADES, de 25 de ani) Dumneavoastră, domnule „preşedinte” celebru, Nicolae Manolescu, Ar trebui înainte de toate A VĂ PUNE ÎNFIORĂTOR PE GÎNDURI, Dacă mai gîndiţi cu adevărat măcar un pic!

+2 (6 voturi)

Vezi toate comentariile (22)