Anticariatele, o lume secretă şi periculoasă?

Biblioteca anticariat  FOTO Adevărul

Cine n-a avut, măcar ca student, nevoie de o carte de negăsit prin librării sau prea scumpă şi a găsit soluţia salvatoare – anticariatul! Dar cine ştie că lumea cărţilor vechi este una complexă, uneori chiar periculoasă?

Cum se fac bani din cărţi?

Cărţile vechi, dacă nu sunt ediţii rare (când putem vorbi şi despre licitaţii), sunt ieftine. Nu multora le plac cărţile ferfeniţite şi urât mirositoare… Totuşi, anticariatele există. De unde fac ele totuşi ele profit? Cu alte cuvinte, cum se pot face bani din cărţi vechi?

Iată câteva mijloace:

• Prima sursă: cărţile rare, cu valoare. Aici există un comision pentru cumpărător, în funcţie de valoare. Dacă ai cărţi rare şi le vinzi lui Codrin Ştefănescu sau lui Adrian Năstase, poţi spune că tragi tunuri livreşti.
• Sursa a doua: dublarea preţului la cărţile obişnuite: o carte achizionată cu 5 lei, va fi vândută mai departe cu 10 lei. 
• Sursa a treia: vânzarea la volum: cărţile pe care nu le va lua nimeni nici gratis, sunt depozitate o perioadă şi, la noroc, vor produce bani. Din 100 de cărţi de aruncat, dacă sunt vândute, de exemplu, 10 la 2 lei, poţi face din nimic 20 de lei.  

Ce-ţi trebuie ca anticar?

E nevoie să citeşti toate cărţile pe care le vinzi?

În nici un caz! Dar trebuie să ştii ce se vinde, care sunt cărţile bune sau cele mai puţin bune, dar căutate. Cu alte cuvinte, lucrezi cu nevoile cititorilor/clienţilor şi cu bibliografii, cu liste de autori şi titluri, dar nu cu conţinuturi. Dacă ştii, de pildă, că o carte proastă dar rară ca Mein Kampf de Hitler e căutată de ciudaţi, le-o poţi vinde cu 200 de lei lejer. Cine are asemenea gusturi sau obsesii, va da banul. Deşi tu, ca anticar, nu vei citi niciodată cartea.

Îţi face anticarul un preţ bun?

Aş! Ai nevoie de bani şi vrei să-ţi vinzi o carte? Te-ai ars! Vei fi păcălit, ţi se va da mult sub cât anume ceri. Altfel vei fi refuzat şi pleci cu buza umflată.

Ai moştenit o bibliotecă şi habar n-ai cât valorează fiecare carte-n parte? Vei sfârşi întotdeauna păcălit. Ţi se va da un preţ care va fi întotdeauna muuult sub preţul cărţilor, dacă ele sunt în stare bună.

Ai nevoie de o carte mai specială? Te-ai ars din nou! Ţi-o va rezerva numai pentru tine, dar ţi-o va vinde mult mai scump decât dacă ai găsi cartea întâmplător. Am văzut şi cazuri când nouă, cartea era mai ieftină în librărie.

Riscă ceva anticarii?

Să stai toată ziua în miros de cărţi vechi, în microorganisme, mucegaiuri sau pur şi simplu praf de cărţi nu e întotdeauna o plăcere. O răsfoire de carte veche aruncă în plămâni sute de riscuri de îmbolnăvire, câte pagini are cartea. La fel, perpetua nevoie de a tot aranja cărţile pe raft, te face să te urci pe pereţi, dacă n-ai răbdare.

Am văzut şi cazuri când nouă, cartea era mai ieftină în librărie decât în anticariat.

Însă

Una peste alta, fără anticariate, cărţile ar sfârşi în cimitire, uitate, ca în romanul lui Carlos Ruiz Zafón. Sau ar rămâne ascunse, în biblioteci private sau publice, la îndemâna unor norocoşi sau a unor cunoscători.  Anticarii însă le învie şi le rearuncă în lume, să-şi continue menirea. Ba chiar le însănătoşesc, ca nişte medici. Ştiam un vrăjitor de anticar, în faţă la Universitate, care făcea din orice carte veche una nouă: o ştergea cu gumă, o freca pe cotoare cu glaspapir. Doar era pâinea lui cea de toate zilele. Nu una spirituală, ci incredibil de materială. Dar pe care o pregătea pentru altul, pentru cititor, singurul care se poate bucura, cu adevărat, de suflul cărţilor.