Cărţi

articolul anterior articolul urmator

Anticomunismul, terorism intelectual?

59
4 Oct 2013 18:59:05
Nicolae Manolescu
„Falsele valori cultivate sistematic de ideologia comunistă stau la baza unei şcoli care avea drept scop crearea «omului nou»”
„Falsele valori cultivate sistematic de ideologia comunistă stau la baza unei şcoli care avea drept scop crearea «omului nou»”

Pentru cei care nu ştiu cum stăteau lucrurile înainte de 1989, aversiunea faţă de comunism poate părea „lipsită de obiect“.

„Astăzi, la aproape un sfert de secol de la prăbuşirea regimului comunist, pentru cine nu vrea să fie oaia neagră a lumii intelectuale (a celei umaniste cu precădere), anticomunismul este un discurs obligatoriu (accentuez asupra cuvântului discurs), parte a unui terorism intelectual soft“, scrie Bianca Burţa-Cernat în „Observator cultural“ din 19-25 septembrie.

Şi, ca şi cum atâta n-ar fi destul, autoarea crede de cuviinţă să afirme că o sumedenie de opere literare, istorice, filosofice, cinematografice, fiction sau nonfiction, care ar „ieşi pe bandă rulantă“, ceas de ceas, zi de zi şi în proporţie de masă, la fel ca simpozioanele, granturile sau bursele care „se nutresc, de ani buni, din materia parcă inepuizabilă a indignării noastre anicomuniste post factum“.

O primă observaţie este că „alarma“ este cu desăvârşire falsă: numărul operelor de tot felul consacrate evocării regimului trecut dintr-o perspectivă anticomunistă este la noi incomparabil mai mic decât în Rusia sau alte ţări din fostul lagăr răsăritean.

În afara câtorva cărţi, fiction  sau nonfiction, datorate îndeosebi unor tineri autori, tentaţi mai cu seamă de reconsiderarea comunismului decât de critica ei din unghi anticomunist, există extrem de puţine opere inspirate de un anticomunism sănătos. Doar cinematograful face excepţie, cu binecunoscutele filme premiate la mari festivaluri din lume.

Încă nu ne-am despărţit de comunism

De unde, aşa dar, premisa articolului că anticomunismul ar fi o formă soft de „terorism intelectual“? Problema este, din contra, că nu ne-am despărţit cu adevărat de comunism, nici în comportamentul politic şi social, nici, cu atât mai puţin, în mentalitatea culturală. O dovadă este chiar raţionamentul Biancăi Burţa-Cernat: „…Mi-au trebuit cam douăzeci de ani pentru a ajunge să accept că în intervalul ’48-’89 s-a mai întâmplat şi altceva în afară de orori, că nu tot ce s-a realizat atunci se cade aruncat la gunoi“.

Chestiunea e rău pusă: sigur că, în jumătatea de secol de comunism, s-au clădit blocuri, s-au construit şosele, s-a născut o industrie, dar oare toate acestea sunt opera comunismului sau ar fi fost şi opera regimului democratic, dacă n-ar fi fost distrus cu brutalitate de  comunism şi, încă, la un „preţ“ economic, social şi uman mult mai mic?

E complet ilogic să afirmi că „dispreţul nostru faţă de ceea ce s-a clădit în vremurile de tristă amintire“ nu e „legitim“, fiindcă, vezi bine, circulăm astăzi pe aceleaşi şosele proaste ca înainte de 1989, pe care n-am fi făcut decât „să le cârpim periodic“. Lasă că e exagerată remarca (uită-te în jur, fetiţo, şi spune-ne, cu mâna pe inimă, dacă multe lucruri mai seamănă cu cele de dinainte de 1989!), dar, şi dacă ar fi adevărat că nu se face tot ce ar trebui să se facă, asta ar absolvi oare comunismul de dezastrul material în care a lăsat ţara?

tocmai falsele valori cultivate sistematic de ideologia comunistă stau la baza unei şcoli care avea drept scop crearea «omului nou». Ideal pe care îl vedem realizat astăzi, deşi ieri îl credeam utopic.

A doua observaţie este că prăbuşirea regimurilor comuniste a avut atât o cauză de natură economică şi socială, constând în acel „preţ“ prea mare de care vorbeam, cu alte cuvinte, în ineficacitatea lor, cât şi o cauză morală, mai exact, ideologică, aceea care constituie temeiul atitudinii anticomuniste pe care autoarea articolului o consideră terorism intelectual. „Să fie îndreptăţit dispreţul nostru faţă de şcoala românească de dinainte de 1989, când tentativele reformiste de după n-au reuşit decât să ducă această instituţie în faliment?“, se întreabă retoric Bianca Burţa-Cernat. Una e una, alta e alta. Nu e nicio legătură între cauzele dificultăţilor şcolii în trecut şi astăzi. Amestecul nu slujeşte la nimic. Autoarea nefericitei comparaţii ar trebui să ştie că tocmai Ideal pe care îl vedem realizat astăzi, deşi ieri îl credeam utopic.

„Retorica anticomunistă“ şi torţionarii

Cum poate fi justificată această orbire? Sunt şocat să citesc o mărturisire ca următoarea: „…Trebuie să mărturisesc că am un recul spontan faţă de lipsa de obiect a actualei retorici anticomuniste, ai cărei partizani se luptă cu (şi totodată cheamă la luptă împotriva unor) ina-mici imaginari“ (subl. mea – N.M.).

Reculul meu faţă de acest fel de a gândi nu e spontan, ci îndelung elaborat de experienţa acumulată într-o
viaţă – aveam cincizeci de ani în 1989 – trăită sub regim comunist. Nu cred că autoarea articolului vrea să ştie ce înseamnă cu adevărat terorismul intelectual.

Consideraţiile ideologice ale Biancăi Burţa-Cernat n-ar trebui luate în serios, dacă n-ar ridica o problemă serioasă: ce determină o parte a generaţiei tinere actuale să considere anticomunismul o probă de „discurs propagandistic având ca refren un enunţ deconcertant de simplu (sic!) – comunismul este rău – ca morală a fabulei“? Şi de ce atât de repede după colapsul regimului şi înaintea unui examen temeinic sau măcar a colectării tuturor mărturiilor?

Să aduc aminte că nici unul din cei 55 de torţionari, comandanţi de lagăre (din care trăiesc încă mai puţin de jumătate), n-a fost condamnat? Că nici măcar nu le-au fost reduse pensiile exorbitante de care se bucură după atâţia ani de „muncă“. Articole precum acela al Biancăi Burţa-Cernat pot fi interpretate, la rigoare, ca un apel la clemenţă. Nu de alta, dar nu cumva să devenim terorişti intelectual, pradă retoricii anticomuniste şi a unui discurs propagandistic!

 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

59 Comentarii

Vanatorul/d.c.
4.10.2013, 19:22:45

Intr-un avion ce transporta o delegatie PSD spre azilul politic din Cuba, se aude deodata-n difuzoare, vocea lui Ponta ."Dragi toarasi si tovaresele, aici copy-lotul Victorel. Unu, doi trei. Testing...Roger..Atentiune..! Jur pe onoarea partidului ca habar n-am de ce s-au oprit motoarele. Ori le-am oprit eu din greseala, butonand pe aici tot incercand sa vorbesc prin statie cu Daciada mea de la Bruxelles, ori i-am mintit pe aia la decolare, cand m-au intrebat daca am kerosen destul si eu le-am spus ca "da". Asa ca pregatiti-va sa merliti in cateva minute. Over". Imediat Oana Mizil se scoala brusc in picioare de langa Vanghelie Marean care dormea pe scaun cu fata-n jos, din cateva miscari ramane goala si spune : " Daca in PSD-lu meu drag mai exista macar un barbat-barbat, am nevoie de el pentru ca macar in aceste ultime clipe de viata, sa ma faca sa ma simt o femeie adevarata..!" La care Iliescu, sculandu-se in piciore, isi da jos camasa de pe el si-i zice; " Draguto, calca-mi mai repede, te rog, camasa asta...!"

+1 (9 voturi)
IonIon Codreanu
4.10.2013, 20:43:39

Atât ai priceput după ce ai citit articolul?! Comunismul a fost (pentru unii încă mai este) îngrozitor... Activiștii PCR făceau bășcălie. Ca tine... Victimele nu erau frumoase. Nici nu puteau fi!

+1 (7 voturi)
Mandy
4.10.2013, 21:24:00

"Asuprirea il transforma pe intelept intr-un prost, iar mita corupe inima". Acest lucru s-a intamplat in Romania in anii comunismului. Indobitocirea continua, sub comanda catorva securisti. Iar acum premierul comunist pana in maduva oaselor tocmai a comis un grav act de tradare de tara, calcand in picioare separatia puterilor in stat. Considerand dumnealui ca integrarea in Shengen si statul de drept au prea putina importanta fata de a apara tovaraseste un baron local infractor... Este momentul ca romanii din strada sa nu mai accepte loviturile cu ranga ale acestui premier imberb impreuna cu guvernul lui de infractori, si sa strige "Jos Guvernul Ponta!"

+5 (9 voturi)
MelosNegros
4.10.2013, 20:51:01

Dacă autoarea criticată aici greşeşte desigur în apărarea comunismului, asta nu înseamnă că greşeşte şi în critica anticomunismului: se ştie prea bine că cei care scuipă azi pe comunism, sunt aceiaşi oameni care aduceau omagii mai 'nainte lui...Ceauşescu.

+6 (14 voturi)
Sertorius
4.10.2013, 21:30:46

În principiu, simpatizez opinia dlui Manolescu. Văd însă şi unele nuanţe discrepante, pe care le consider importante. Mai întâi, trebuie să înţelegem atitudinea dnei Burţa-Cernat plecând de la o realitate. Orice epocă "post" a adoptat o modă intelectuală, un fel de corectness intelectual, care, unora, le poate deveni nesuferită şi pe care o pot acuza, cu oarecare temei, de terorism. În post-nazism, refrenul era condamnarea obligatorie a ideologiei respective. Mai soft, post-modernismul a forţat discursul public la ridiculizarea necesară a corifeilor europocentrismului nesuferit. Apoi, reacţia dnei în cauză merită înţelegere tocmai din pricina argumentului invocat de dl Manolescu. Dacă anticomunismul nostru, terorist ca discurs public, nu a dus nici măcar la condamnarea torţionarilor notorii, cu victime multiple la activ, cum să nu vezi totul în cheia unei "retorici lipsite de obiect"? În fine, în condiţiile în care libertatea ne-a adus atâtea frustrări societale - România a devenit o ţară extrem de coruptă, condusă incompetent, în care carieră fac analfabeţii şi penalii -, este explicabil de ce generaţiile tinere nu mai văd obiectul unei retorici anticomuniste agresive. Nu vi se pare? Înţelese fiind aceste lucruri, găsesc că soluţia sănătoasă a contracarării atitudinii dnei Burţa-Cernat - pe care o găsesc şi eu, asemenea dlui Manolescu, ca fiind greşită şi dăunătoare - nu este replica acră sau discursul public cu un spor de agresivitate, ci dovada unei guvernări democratice mai bune - aprecierea sporului incomparabil pe care democraţia îl aduce în planul demnităţii umane şi proba palpabilă a beneficiilor unei societăţi compuse din cetăţeni (educaţi şi instruiţi, a căror opinie, rezonabilă şi benefică progresului general, se face auzită până la cel mai înalt nivel de conducere).

+9 (9 voturi)

Vezi toate comentariile (59)