AVANPREMIERĂ „Caragiale. Scrisoarea pierdută“, de Bogdan-Alexandru Stănescu, al doilea volum din colecţia „Biografii romanţate“

„Caragiale. Scrisoarea pierdută“, de Bogdan-Alexandru Stănescu, este unul dintre volumele cu care debutează colecţia „Biografii romanţate“ apărută la Editura Polirom. „Adevărul“ prezintă, în avanpremieră, un fragment din carte, căreia îi va urma biografia lui George Enescu, scrisă de Dan Coman.

În colecţia „Biografii romanţate”, un proiect editorial ce se adresează tuturor celor interesaţi de vieţile marilor personalităţi culturale române, se mai află în pregătire biografia Mariei Tănase, scrisă de Simona Antonescu, şi cea a lui Eugen Ionescu, de Liliana Corobca. 

-FRAGMENT-

„Chiar dacă totul îmi mergea din rău în mai rău, anul morţii lui Eminescu şi al căsătoriei mele cu Didina a însemnat trecerea unui prag. O iluminare sau un pas înainte în construirea unui Eu mai profund. Atunci am înţeles, Herr Doktor, că, după dispariţia nefericitului meu pretin, am rămas singurul scriitor adevărat într‑o ţară de idioţi. Mi‑a dispărut temerea şi am câştigat în încredere ce am pierdut în situaţiunea materială. M‑am angajat la Contimporanul, cu 500 de lei peşin, dar n‑am rezistat prea mult, căci îmi venea din ce în ce mai greu să‑mi stăpânesc furia şi gura. Apoi, cu ajutorul unui pretin, am predat istoria ca suplinitor la „Sf. Gheorghe“ şi mi‑a plăcut, numai că a trebuit să eliberez postul când s‑a întors cel titular. Atuncea poate am simţit pentru prima oară lipsa studiilor înalte şi‑a patalamalei. Mi‑amintesc un moment din vară, când le vorbeam loazelor de politica externă a lui Mihai Viteazu şi‑i vedeam cu ochii aţintiţi pe geam, la bucuriile de‑afară. Amu, parcă mai ţineam şi eu minte cum e la vârsta aceea, când îţi zburdă sângele prin vine şi numai de Mihai Viteazu nu ai chef, aşa că l‑am ridicat în picioare pe unu mai visător, ca să destind niţel atmosfera:

— Popescu Ion I (mai era un Popescu Ion, adică II)! Repetă ce‑am spus adineauri!

Ăsta se fâstâceşte, se‑nroşeşte şi e de‑a dreptul penibil, că‑i dăduseră şi tuleiele pe sub nas, aşa că mă gândesc să‑l eliberez din chin: 

— Popescule, dzic, dacă‑mi spui drept la ce te gândeai, te iert!

Îl văz că se luminează tot la chip şi, vorba defunctului meu pretin, „faţa‑i roşie ca mărul“, apoi rosteşte gângav:

— Ascultam mierloiul cela din pom, dom profesor!

Mă abţin să pufnesc în râs şi mă prefac foc şi pară:

— Păi, bine, măi loază, măi cornută! Eu vă port prin hăţişurile politicilor externe ale lui Mihai Viteazu şi tu asculţi mierloiu?

Aista, galben la faţă, ca ceara. N‑am văzut în vieaţa mea trecere mai rapidă de la roşu la culoarea cerii. Apoi adaug, cu glas schimbat:

— Hai, loazele! Încolonarea şi afară, în grădină, barem să auzim cu toţii mierloiu lui Popescu I.

Altădată, când ştiau că le dau lucrare de verificare, loazele au recurs la machiaverlâcuri şi au scris datele pe tablă cu litere greceşti. Mă fac foc şi pară, îi ridic în picioare şi le zic să spună cine e făptaşul, că acela ce va turna îl fac scăpat. Vitele, tăcute ca lacul în noapte. Văzând că nu spune unul pâs, am simţit aşa un fior, că poate mai e vreo şansă pentru naţia asta. Îl aduc pe director, după ce i‑am zis în prealabil că‑i iert, pe motiv de caracter. După ce pleacă ăsta şi închide uşa după el, le zic:

— Măi prostovanilor, măi cornutelor, păi, voi pe grec îl păcăliţi cu litere greceşti?

Au fost câteva luni frumoase, chiar dacă banii nu‑mi ajungeau şi de cârciumă, şi să ţin casa, şi biata Didina ajunsese să‑mi vândă surtucurile mai vechi şi să facă troc cu chivuţele. Nu‑ţi spui că odată a dat o haină ruptă pe la cheutori unei ţigănci şi am descoperit apoi că‑n ea pusesem două belete de loterie. Noroc că nu erau câştigătoare!“ (Copyright: Editura Polirom)

Bogdan-Alexandru Stănescu (n. 1979) este scriitor, eseist, traducător, editor. A debutat cu cronică literară în revista Luceafărul (1999), pe când era junior editor al Ziarului de Duminică. A publicat proză scurtă în majoritatea antologiilor „Prima mea…” de la Editura ART. În 2010 a publicat împreună cu Vasile Ernu volumul Ceea ce ne desparte. Epistolarul de la Hanul lui Manuc (Polirom), iar în 2012 a debutat ca poet, cu volumul Apoi, după bătălie, ne-am tras sufletul (Cartea Românească), nominalizat la premiile revistei Observator cultural şi la premiile Radio România Cultural pe anul 2012.                                              

(Foto dreapta: arhiva personală)

În 2013 a publicat la Editura ART volumul Enter Ghost. Scrisori imaginare către Osip Mandelştam, iar în 2014, cel de-al doilea volum de poeme, anaBASis (Cartea Românească), nominalizat la premiile Radio România Cultural. În 2017 a publicat romanul Copilăria lui Kaspar Hauser (Polirom), pentru care a primit Premiul pentru „Proză”, în cadrul Premiilor „Nepotu’ lui Thoreau”, ediţia 2017, Premiul Radio România Cultural la categoria „Literatură”, ediţia 2018, Premiul Festivalului primului roman de la Chambéry, Franţa, ediţia 2018, a fost nominalizat pe lista scurtă a Premiului European pentru Literatură, 2019, şi este în curs de traducere în Franţa (Phébus),  Ungaria (Jelenkor), Bulgaria (Janet 45), Croaţia (Fraktura) şi Macedonia (Antolog).  Din 2012 este doctor în filologie, cu teza Emil Botta: Ars moriendi. A tradus din Alberto Manguel, James Joyce, Tennessee Williams, William Faulkner, Sandra Newman, Edward Hirsch, Paul Auster şi Daniel Mendelsohn.