Avanpremieră din Seducătorul, bestseller în SUA. Ce se întâmplă când iubirea devine un joc calculat şi rece
0
Romanul "Seducătorul", scris de Claudia Moscovici, şi lansat în 2011 cu mare succes în Statele Unite ale Americii, este tradus în limba română şi publicat acum la Editura Vremea. Inspirat din experienţele personale ale autoarei, descrie în chip tulburător uşurinţa cu care femeile au tendinţa de a confunda un bărbat de coşmar cu bărbatul visurilor.
"Seducătorul" constituie o lectură actuală, necesară femeilor aflate în căutarea iubirii, femeilor care adesea cad în capcane sentimentale, cu preţul pierderii respectului şi încrederii în sine. De fapt, sub acest titlu se ascunde portretul psihopatului modern, capabil să trezească emoţii, incapabil să le trăiască. Aflat într-o goană nebună după senzaţii tari şi noi, acest bărbat are un singur ţel – propria fericire, indiferent de preţul cerut femeilor care-l iubesc.
Două femei fundamental diferite una de cealaltă şi cu experienţe de viaţă deloc asemănătoare ajung să iubească acelaşi bărbat. Karen este logodnica oficială a lui Michael, o tânără plinuţă, înaltă şi cu oarece reţineri legate de viaţa sexuală în afara căsătoriei. Câştigă un salariu considerabil mai mare decât logodnicul ei Michael. Ana este o artistă împlinită, e căsătorită şi are doi copii, dar monotonia relaţiei cu soţul o împinge în braţele unei relaţii cu Michael. De-a lungul romanului Michael jonglează fizic şi mai ales emoţional cu cele două femei, punându-le în situaţii dintre cele triste şi mai uşor de recunoscut în viaţa de zi cu zi.
Felul in care aceste două femei sunt seduse, apoi umilite, rănite, azvârlite şi refuzul lor de a înţelege că dragostea presupune întâi de toate respect de sine şi respect faţă de partener reprezintă şi in zilele noastre cauza suferinţei pentru foarte multe femei, indiferent de vârstă.
Asemeni celor mai bune, mai încântătoare romane, thrillerul psihologic al Claudiei Moscovici, Seducătorul, te atrage încă de la primele pagini şi te ţine captiv în mrejele-i dătătoare de dependenţă până la finalul dramatic, remarcabil. Romanul acesta este unul fascinant, cu fiecare pagină asupra căreia cunoaşterea aprofundată a psihologiei psihopaţilor şi a victimelor lor de către Moscovici luminează cu strălucirea unei raze laser concentrate.
Rezultatul este o naraţiune care se construieşte cu o forţă stăruitoare, dar şi de propulsie; o naraţiune a cărei intensitate şi suspans, în tandem, îl fac pe cititor curios să afle, la fiecare pas, ce urmează să se întâmple. Îl încurajez pe cititor să înceapă acest roman cu un set întreg de unghii pentru că te face să-ţi rozi unghiile în cel mai literal sens (Steve Becker, studii de masterat şi clinician licenţiat în asistenţă socială, editorialist pentru Lovefraud.com, expert/ consultant în domeniul narcisismului şi al psihopatiei).
Seducătorul oferă o perspectivă tulburătoare asupra celor mai periculoşi bărbaţi din societate, în legătură cu care fiecare femeie este avizată şi pe care multe îl întâlnesc: prădătorul psihopat. Am văzut aceşti bărbaţi prezentaţi la ştiri pentru crimele lor abominabile. Dar puţini se aşteaptă să fie seducătorii şarmanţi, voioşi, romantici pe care îi întâlnim în poveştile de dragoste.
Când eroina romanului, Ana, îl întâlneşte pe Michael, ea urmează să treacă prin aventura vieţii ei. În captivantul ei roman, Seducătorul, Claudia Moscovici portretizează cu talent şi acurateţe psihologică puterea fascinantă a 8 acestor fermecători, dar şi periculoşi, Don Juani. (D.R. Popa, autor al romanului Lady V şi alte povestiri, Spuyten Duyvil, 2007)
Ce este dragostea în acest nou roman seducător?
Atracţie hipnotică sau o capcană fatală? Un vis împlinit sau o lume plină cu obsesii în absenţa sentimentelor autentice? Seducătorul investighează profunzimile înfricoşătoare ale alienării şi egoismului în vreme ce eroina, Ana, este captivă în pânza de păianjen a iubitului ei narcisist, Michael.
Niciun pic de magie, doar cruzime.
Claudia Moscovici a scris un roman remarcabil despre o realitate tristă pe care multe femei ajung să o cunoască: destrămarea visurilor lor romantice odată ce iubirea se transformă într-un joc de şah rece şi calculat (Carmen Firan, autoarea cărţii Words and Flesh).
FRAGMENT
"– Pentru a-ţi dovedi dorinţa mea fermă de a face relaţia noastră să meargă, mi-am dat demisia. Sunt gata
să mă mut cu tine în Phoenix, aşa cum mi-ai cerut mai demult, continuă ea.
– Ţi-ai dat demisia? Pur şi simplu?
Karen dădu aprobator din cap.
– Le-am dat un preaviz de trei săptămâni. Începând de lunea asta va fi ultima mea săptămână de lucru.
Michael simţi că vestea l-a luat pe nepregătite.
– Dar familia ta? Le-ai spus că vrei să te muţi în Arizona?
– Încă nu. M-am gândit că ai vrea să fii primul care
află, răspunse Karen cu un zâmbet.
– Şi tot mai vrei să te măriţi cu mine? După tot ce ţi-am făcut? Michael păru sceptic.
În semn de răspuns, Karen se întinse să-l sărute pe gură: mici săruturi cu buzele strânse pe care, realiză el,
le confunda cu un abandon al simţurilor, punctat de afirmaţii plângăreţe, extatice:
– Da… da… da! Apoi, temându-se că Michael ar putea să nu fie la fel de entuziasmat ca şi ea, se retrase pentru a-i examina reacţia. Privirea lui perplexă nu spunea prea
multe.
– Nu vrei să te căsătoreşti cu mine? îl întrebă ea, copleşită dintr-odată de îndoială.
– Sunt doar puţin surprins, atâta tot, se strădui Michael să-şi recapete stăpânirea de sine. Acest răspuns ambiguu se dovedi suficient pentru a o mulţumi pe Karen. Şi el era la fel de impresionat ca şi ea de generozitatea ei, de disponibilitatea ei de a se schimba şi de sacrificiul de sine făcut de dragul relaţiei lor. Ceea ce mai rămăsese din barierele ei emoţionale se prăbuşi.
– Dacă ai şti cât de dor mi-a fost de tine! Aceste ultime săptămâni au fost, Karen ar fi vrut să spună „un adevărat iad”, dar se gândi că ar putea suna prea dramatic şi, oricum, prefera să evite folosirea unui limbaj profanator, „atât de 85 dificile”, spuse ea în schimb, îmbrăţişându-şi logodnicul. Michael o îmbrăţişă la rândul lui, cuprinzându-i spatele cu mâinile, încă uşor uluit de impactul neaşteptatei ei vizite.
Ana fugi spre maşina ei prin ploaia torenţială, punându-şi geanta deasupra capului ca o umbrelă. Se
pregăti să dea piept cu traficul cu care avea să se confrunte în drum spre Ann Arbor. Fugind spre parcare, avu ciudata senzaţie că mai degrabă fugea de ceva decât către ceva. Parcă o tot urmăreau ochii căprui afectuoşi ai lui Michael care o fixau pe furiş, cu reţinere. Îşi aminti că observase, la un moment anume al conversaţiei, că lobii inferiori ai urechilor i se făcuseră stacojii şi că îşi întorsese privirea.
Acel neînsemnat gest de atracţie nemărturisită o făcuse să simtă fiorii dorinţei străfulgerându-i în sus şi în jos şira spinării. „Slavă Domnului că mă întorc la copiii mei şi la viaţa mea liniştită”, îşi spuse Ana căutându-şi cheile maşinii în buzunarul paltonului.
Degetele ei atinseră uşor o bucăţică de hârtie. Era cea pe care Michael îşi trecuse numele şi numărul de telefon cu litere rotunde, aproape caligrafice. În mod reflex, o imagine a copiilor ei îi trecu prin faţa ochilor. Michelle era delicată şi foarte sensibilă. Deşi avea doar nouă ani, din anumite puncte de vedere era aproape la fel de matură şi independentă ca un adolescent. Prin contrast, Allen, care era cu un an mai mic decât sora lui, căuta constant căldura şi ocrotirea iubirii materne.
Ana apăsă pe buton pentru a-şi deschide maşina. Fără să stea pe gânduri, mototoli biletul pe care i-l dăduse
Michael şi îl azvârli în coşul de gunoi. Traficul era încetinit, dar gândurile ei o luară razna. Legănată de mişcarea regulată, stânga-dreapta, a ştergătoarelor de parbriz, Ana se gândi la soţul ei. Putea anticipa fiecare mişcare a ui Rob. Venea acasă de la muncă pe la 7:30 după-amiaza, obosit şi stresat. Între timp, Ana şi copiii mâncaseră deja de seară. Îşi dădea jos haina de la costum. Apoi, fără să-i zică nimic, îşi încălzea cina. La un moment dat, Michelle venea să-l salute. Îl potopea cu veşti despre ce făcuse în acea zi. Uneori, cu o voce dulce pe care o rezervase special pentru astfel de ocazii, îi cerea voie tatălui ei să iasă la joacă sau să doarmă la prietene. Din grabă şi din dragoste, el îi îndeplinea dorinţele fără să se gândească de două ori. Apoi se retrăgeau în camere diferite, într-o simetrică diviziune a muncii.
Rob o ajuta pe Michelle cu temele, iar Ana îl ajuta pe Allen cu ale lui. După ce copiii mergeau la culcare, Rob se încuia în birou. Citea bloguri pe teme politice pentru a se relaxa, în vreme ce Ana lua blocul de schiţe pentru a-şi schiţa unele dintre desenele ei. Puţine vorbe, altele decât cele referitoare la copii, schimbau între ei soţul şi soţia.(....) Puţin câte puţin, atât de încet încât aproape că nu observaseră, se dezbrăcaseră ca de o piele moartă de fiecare strat protector al iubirii lor. (Copyright Editura Vremea)
Noul thriller psihologic al Claudiei Moscovici, "Seducătorul", ne aminteşte de opere clasice precum Anna Karenina şi Madame Bovary, dar dintr-o perspectivă contemporană. Noul tip de seducător este un psihopat, un prădător periculos lipsit de emoţii autentice. Cu toate acestea, suntem fascinaţi fiindcă prinde în capcana luidouă femei; una dintre ele extrem de dependentă, cealaltă sedusă, dar autonomă. Furia cititorului faţă de culpabilul Michael ar putea fi estompată de studiile amănunţite ale autoarei despre psihopatul în acţiune şi de ceea ce numesc „ironie etică”, o perspectivă morală adesea ascunsă. Epopeea despre trădare şi autoamăgire a lui Moscovici atrage cititorul în mintea întortocheată a prădătorilor sexuali şi a victimelor lor. Naraţiunea este îndrăzneaţă, intensă şi lucidă (Edward K. Kaplan, Profesor în Ştiinţe Umaniste şi Preşedinte al Programului de Studii Religioase, Brandeis University)
Se încarcă comentariile...
