Cum au transformat noile tehnologii munca scriitorilor

Internetul a schimbat şi încă mai schimbă felul în care trăim, iubim, muncim, comunicăm unii cu alţii. O serie de scriitori arată care este aportul noilor tehnologii în storytelling, într-un material publicat de „New York Times“.

Întrebată în ce măsură transformă evoluţia tehnologică actul scriiturii, autoarea canadiană Margaret Atwood (73 de ani), ale cărei lucrări de succes „Ochi de pisică“ sau „Oryx şi Crake“ au fost traduse în limba română de Editura Corint, a vorbit despre gama largă de opţiuni pentru un scriitor atunci când vrea să deplaseze un personaj, să îl omoare sau să îl facă să dispară. 

Spre exemplu, posibilităţile de a deplasa un personaj dintr-o parte în cealaltă sunt nenumărate – călare, cu barca, cu trenul, cu tramvaiul, cu automobilul, cu avionul etc. La fel şi modalităţile în care comunică personajele – prin semnale cu fum, tobe, prin semne, telegrame, scrisori, email-uri, telefon modern. „Dacă un scriitor ar încerca să adapteze volumul «Scrisoarea furată» al lui Edgar Allan Poe la actualele tehnologii, hârtia, cerneala sigiliul unei scrisori ar lua o formă plană, vizibilă pe ecranul calculatorului“, a spus scriitoarea pentru New York Times. Margaret Atwood lansează această provocare în rândul autorilor, concluzionând că vor fi sute de variante ale poveştii scrise de Allan Poe. 

Tehnologia modernă nu este nimic mai mult decât un văl de zgomot care înstrăinează oamenii încă şi mai mult, iar scriitorul trebuie să-l îndepărteze pentru a ajunge la miezul lucrurilor, adică la ceea ce face ca o poveste să fie extraordinară. Marisha Pessl, scriitoare

Marisha Pessl (36 de ani), o scriitoare de origine americană, spune că noile tehnologii anulează posibilitatea unui personaj de a fi pierdut, fizic şi spiritual. „Cele mai frumoase poveşti scrise vreodată au pornit de la necunoaşterea personajului şi parcursul său spre iluminare, spre înţelegere“, explică Pessl. Smartphone-urile, care permit accesul la informaţie stând acasă, în fotoliul preferat, au schimbat datele unei poveşti de aventură. „Dacă personajul nu este forţat să caute răspunsuri pentru întrebările sale în viaţa reală, nu va lua naştere nicio călătorie, nicio transformare“, mai spune autoarea. Totodată, autoarea subliniază că firea omului este să ascundă lucruri faţă de semenii săi, să păstreze o aură de mister în jurul său. „Tehnologia modernă nu este nimic mai mult decât un văl de zgomot care îi înstrăinează încă şi mai mult şi pe care scriitorul trebuie să-l îndepărteze pentru a ajunge la miezul lucrurilor, adică la ceea ce face ca o poveste să fie extraordinară“, conchide Marisha Pessl. 

„Noile tehnologii schimbă totul şi nimic“

O altă autoare, Rainbow Rowell, din Nebraska, spune că nu există invenţie mai periculoassă pentru literatură decât telefoanele mobile. „Din moment ce personajele tale au un celular, nu mai e nicio şansă ca ele să se piardă sau să nu se găsească unul pe celălalt atunci când vizizează Empire State Building“, afirmă scriitoarea. În momentul în care a scris romanul pentru adolescenţi „Fangirl“, autoarea a dorit să spună o poveste romantică despre oameni care comunică prin email şi SMS-uri, care stau zilnic cu telefoanele mobile şi cu laptopurile în mâini. 

Dana Spiotta, scriitoare americană, argumentează că „noile tehnologii schimbă totul şi nimic“. „Ficţiunea cercetează felul în care oamenii interacţionează cu tehnologia şi cum aceasta schimbă indentitatea, limba şi conştiinţa personajelor“, mai spune autoarea, a cărei strategie este să se detaşeze de modernitatea actuală şi să se întoarcă la tehnologiile care au fost odată iubite, însă acum sunt depăşite. 

Frederick Forsyth, autorul englez care în urmă cu 40 de ani a scris romanul „The Day of the Jackal“, constată că schimbările tehnologice sunt revoluţionare. Vechiul spionaj, spre exemplu, este acum transformat datorită aplicaţiilor disponibile pe iPhone-urile. „Trei lucruri au rămas, totuşi la fel: oamenii, cu iubirile, plăcerile, punctele lor forte şi slăbiciunile, cu dovezile de curaj sau de lipsă a lui. Cititorii încă vor să vadă cum băiatul cel bun câştigă, iar cel rău are un sfârşit nefericit.