Căderea comunismului şi instituţiile Potemkin

Dacă, răsfoind pagină după pagină, găsiţi aceste fraze, aceste explicaţii, aceste ipoteze, aceste citate: „Ne naştem unici, de ce murim ca nişte replici ale altora?”

„În reconstruirea propriilor societăţi, după 1989, est europenii au încercat să refacă stilurile de viaţă şi atitudinile morale pe care le-au observat în Occident.”

„În discuţie este genul de transformare politică atotcuprinzătoare care, în parte pentru că este orchestrată, nu neapărat la comanda occidentală dar sub ochii vestici, trezeşte sentimente de ruşine şi resentimente, stârneşte temeri de ştergere culturală.”

„Edificarea unei „democraţii imitate”, în Rusia anilor 1990, nu a implicat niciun efort consistent pentru o dezvoltare politică reală. A fost, în esenţă, doar o construcţie Potemkin, cu o asemănare superficială cu democraţia.”

„După simularea responsabilităţii politicienilor faţă de cetăţeni, în anii ’90, Kremlinul a pierdut astăzi tot interesul pentru şaradele democratice. În loc să mai pretindă că imită sistemul politic intern al Americii, Putin şi anturajul său preferă să imite modul în care America intervine în politica internă a altor ţări.”

„Trump a câştigat atât sprijinul popular şi al mediului de afaceri, declarând Statele Unite ca fiind cel mai mare perdant din americanizarea lumii.”

„Ceea ce sugerează ascensiunea uluitoare a  Chinei este că înfrângerea ideii comuniste din 1989 nu a fost, până la urmă, o victorie unilaterală pentru ideea liberală. Dimpotrivă, lumea unipolară a devenit o lume mult mai puţin ospitalieră pentru liberalism decât s-a prezis.”

„În primii ani de după 1989, liberalismul a fost asociat în general cu idealurile de oportunitate individuală, libertatea de a se deplasa şi de a călători, disidenţa nepedepsită, accesul la justiţie şi răspunderea guvernului la cerinţele publice. Până în 2010, însă, versiunile liberalismului central şi est-europen au fost marcate, în mod apăsat, de două decenii de creştere a inegalităţii sociale, corupţie omniprezentă şi redistribuirea arbitrară a proprietăţii publice în mâinile a puţini.”

„Cei mai nerăbdători să-şi vadă schimbate propriile ţări au fost, de asemenea, cei mai dornici să plonjeze în noua viaţă ca cetăţeni liberi şi au fost, prin urmare, primii care au mers să studieze, să muncească şi să trăiască în Vest.

Exodul oamenilor tineri, bine educaţi, a afectat grav, poate fatal, şansele partidelor liberale de a se descurca bine la alegeri.”

„Amploarea extraordinară a emigrării de după 1989 din Europa de Est şi Centrală, temerile de dispariţie naţională, contribuie la explicarea reacţiei profund ostile din toată regiunea la criza refugiaţilor din 2015-2016, chiar dacă aproape niciun refugiat nu s-a relocat în statele regiunii.”

„Migraţia pentru noi este capitulare ... noi vrem copii maghiari.”

„Teama de diversitate şi frica de schimbare, inflamate de proiectul utopic de refacere a societăţilor întregi în siajul modelelor occidentale, sunt contributori importanţi la populismul estic şi central-european.”

„O naţiune mică, potrivit lui Milan Kundera, este una a cărei existenţă poate fi pusă în discuţie în orice moment; o naţiune mică poate dispărea în orice moment şi ştie acest lucru.”

„În propaganda populistă, Europa de Vest nu mai reprezintă modelul unui Occident superior cultural pe care europenii din centrul şi estul continentului îl admirau şi aspirau să-l imite.”

„Populiştii din Varşovia şi Budapesta par să fi transformat criza refugiaţilor din Occident într-o oportunitate de branding pentru est. Cetăţenii nu vor mai pleca în Occident dacă acesta îşi va pierde atractivitatea”,

înseamnă că aţi parcurs deja câteva zeci de pagini ale cărţii / studiului „The Light that Failed. A Reckoning” / „Lumina care a eşuat. O notă de plată”, demers eseistic realizat de doi buni cercetători ai evoluţiilor din Centrul şi Estul Europei de după căderea Cortinei de Fier, Ivan Krastev şi Stephen Holmes. Un bulgar şi un american, primul - preşedinte al Centrului pentru Strategii Liberale din Sofia, al doilea – profesor de drept la NYU School of Law. Două generaţii diferite, o viziune aproape comună a modului în care liberalismul occidental încetează a mai fi o utopie unică şi universală, cel puţin pentru membrii comunităţilor din Centrul şi Estul Europei. O argumentaţie pasională pentru recâştigarea originalităţii umane, inclusiv în modul de raportare la modelele politice şi sociale de succes.

Şi vă invit să continuaţi până la finalul celor 200 de pagini ale cărţii.