„Carte frumoasă, cinste cui te-a scris”. Scurtă cronică de întâmpinare

A ieşit de curând de sub teascuri, cum se spunea odinioară, tipărită în regie proprie – cum se spune astăzi – alcătuită şi scrisă de Alexandra Orban, o carte fermecătoare intitulată romantic „Primăverii, o, tu Primăverii - carte de fericiri şi nefericiri”.

Este vorba de o istorie a celebrului cartier redat Bucureştiului la iniţiativa lui Carol al II-lea, care i-a încredinţat inginerului Nicolae Caranfil, prietenul lui Brâncuşi, şi arhitectului Octav Doicescu consacrarea viziunii arhitecturale, trasând liniile străzilor şi dându-i acestuia înfăţişarea în ansamblu de astăzi. Pornind şi de la colaborarea cu binecunoscuta Regie Autonomă a Monopolului de Stat, aceasta finanţând cartierul de locuinţe ieftine pentru funcţionarii Regiei, până azi constituind o importantă parte a acestui nou Bucureşti, la care s-au adăugat locuinţele burgheziei în ascensiune, vile şi blocuri, care după 23 august 1944 au devenit – cele mai multe – locuinţele nomenclaturii comuniste, după `90 redevenind proprietăţile burgheziei, consacrând numele cartierului Primăverii iar odată cu ridicarea turnului Televiziunii, exact peste drum, pe o stradă întreagă, numită Moliere, a fost amenajat - special pentru primele studiouri ale începutului Televiziunii Române - un eşafodaj de schele şi hangare în care se improvizaseră aşa-zisele studiouri şi un alt mic studio afectat redacţiei de ştiri şi comentarii, care arăta ca o cabină de macara înaltă, la care se ajungea cu greutate pe scări de fier.

Aici, peste acest univers cu parfum de început al unei lumi TV, fusese instalat director cunoscutul viitor nomenclaturist dizident Silviu Brucan, fost redactor şef adjunct al Scânteii, iar acum director general al platformei TV Moliere.

Autoarea cărţii Alexandra Orban a fost în acei ani unul dintre redactorii emisiunilor teatrale ale televiziunii din anii `70, când televiziunea era într-o reală expansiune şi liberă în iniţiativele ei care au condus la realizarea unor transmisiuni culturale în direct, redactorii vorbind şi prezentându-şi emisiunile fără texte dinainte scrise şi cenzurate. Implicată în realizarea, în acei ani, a teatrului tv, care a devenit curând Teatrul Naţional TV, prin spectacolele cu cei mai buni regizori şi actori din întreaga ţară, are prilejul să scrie o istorie a premierelor care marţi seara erau aşteptate de întreaga ţară şi să rememoreze procesul care a condus la celebrele spectacole „Brâncoveanu” de Nicolae Iorga, cu Ştefan Iordache în rolul Voievodului şi Silvia Popovici în Doamna Maria, sau spectacolul „Ciuta” de V.I. Popa, în regia lui Geo Saizescu, cu Mariana Mihuţ în rolul protagonistei, sau primele seriale româneşti de televiziune: „Mihai Viteazul” şi „Muşatinii”.

Ei bine, reconstituirea istoriei cartierului şi evocarea universului teatral se face cu un talent scriitoricesc fermecător, cum spuneam, cu argumentele unei scriituri cuceritoare, plină de parfum, de poezie, de meditaţie, de nostalgie, de judecăţi de valoare, care fac lectura cărţii să lase convingerea că, odată cu această carte, cu titlul ei romantic „Primăverii, o, tu Primăverii - carte de fericiri şi nefericiri”, debutează în literatura română un scriitor adevărat, un scriitor de sărbătoare.

Capitole întregi din această carte cuprind şi amintiri unice cu personalităţi de prim rang a culturii româneşti. Ele fac din carte un adevărat caleidoscop şi o operă literară de care nu se poate lipsi nicio bibliotecă.

Este, repet, o carte fermecătoare.