Carte românească vândută în 36 de ţări înainte de apariţie

Nu s-a mai întâmplat niciodată. Este vorba despre un succes editorial formidabil în sine, uluitor în raport cu standardele mai mult decât modeste, de tip lighenaş autohton autosuficient, ale creaţiilor autorilor noştri contemporani, cel mult promovaţi în târgurile de carte organizate şi prezentate drept mare succes pe bani publici de către diversele oficialităţi „de profil“.

În acest caz – este vorba de cartea „Book of Mirrors“ a scriitorului Eugen Ovidiu Chirovici – licitaţiile au dus la contractarea în 36 de ţări pentru o lansare care urmează să aibă loc în ianuarie anul viitor, urmată, foarte probabil, de preluarea textului care să devină baza unui script pentru un film care este posibil să fie regizat de unul dintre cele mai mari nume ale cinematografiei mondiale.

Cartea există deja în aşa numita «versiune necorectată», difuzată restrictiv doar celor care trebuie să-şi pregătească din timp cronicile pentru marele eveniment, dar şi semnal de atenţie pentru cei continuă să vină cu oferte de tip «last minute», înainte de lansarea primei serii, urmată de varianta «paperback», cea «de consum universal», prezentă mai apoi pe toate pieţele comerciale. Am avut prilegiul s-o citesc, este senzaţională. Cu adevărat excepţională.

Despre ea, cu altă ocazie. De data asta mă interesează procesul însuşi al acestui fenomen care arată cât de departe suntem în a şti să ne promovăm valorile reprezentative, jucând în continuare doar pe interesele, patimile şi legăturile mai mult sau mai puţin vizibile ale unor coterii locale compuse exclusiv din personaje care se cred şi se prezintă drept genii în viaţă. Şi care nu reuşesc «să iasă» mai niciodată în lume, deoarece ai noştri, după cum bine se ştie, nu-i aşa, sunt ăia mereu oprimaţi, dispreţuiţi şi împiedicaţi în afirmare plenară de către obscur-malefica operaţiune a unei mafii trans-naţionale compusă din duşmanii României. Numai scârbele astea sunt de vină că scriitorul român contemporan este redus doar la ceremonii de lansare între prieteni şi membri de familie în diverse târguri de carte locale, cu cărţi de producţie locală şi care nu «prind» decât rareori pieţe străine. Şi atunci când se întâmplă să fie traduse, de cele mai multe ori e vorba de o afacere sponsorizată din fondurile instituţiilor româneşti cu bugetele lor mereu generoase şi care, totuşi, trebuie să raporteze oarece «succesuri», fie ele măcar unele scriptice.

În rest, cum ne-am promovat talentele? Aşa ca până acum, adică pur şi simplu luând ce apare pe piaţă, în speranţa că ceva tot o să iasă până la urmă, auto-convingându-ne de geniul autohton şi dând sarcină consilierilor culturali din ambasade şi grupelor de reprezentanţi ai ICR să «facă ceva» şi să iasă cu propuneri? Aţi auzit cumva de vreo idee în a chema consilieri profesionişti de tipul celui care a identificat rapid şi fără greşeală potenţialul de succes al cărţii lui Chirovici, preluând instantaneu şi integral întreg procesul de reprezentare al autorului şi negocierile ulterioare internaţionale, aşa cum o face orice editor profesionist care joacă în curtea celor mari? Încă nu ne-am lămurit sau nu am învăţat că ei au criterii de identificare a succesului complet altele decât cele tradiţionale de pe piaţa românească, cu tiraje mici sau, de cele mai multe ori confidenţiale sau de familie ?

«This will be global» scrie pe coperta cărţii lui Chirovici. Aşa va fi. Vrem să avem şi alte exemple româneşti? Cu siguranţă că da. Şi ce facem? Stăm în continuare să ne jelim amarul sau chemăm profesionişti să identifice talentele noastre literare? Poate nu vrem, atunci vom citi cărţile altora pe care-i vom invidia din tot sufletul nostru de intelectuali, neapărat fini şi elitişti. Numai că, iată, se poate şi altfel...