Cristian Tudor Popescu lansează „Filmar“, un volum la graniţa dintre literatură şi cinema
0
Lansarea celui mai recent volum semnat de Cristian Tudor Popescu, „Filmar“, apărut la Polirom, va avea loc pe 24 noiembrie, la standul Dacia din cadrul Târgului de Carte Gaudeamus (20-24 noiembrie), desfăşurat la Pavilionul Romexpo.
„Filmar“ reuneşte texte ce abordează subiecte legate de cinematografie, fără să ocolească însă analizele unor evenimente recente. Cunoscut cinefil, autorul trasează paralele între producţiile cinematografice şi viaţa reală, între personaje de film şi persoane publice, dar prezintă şi filme mai vechi sau mai noi, actori, regizori, festivaluri şi premiile oferite în cadrul acestora. În plus, trece în revistă preferinţele criticilor de film şi ale publicului, fie el format din elevi de liceu sau din persoane care au trăit direct experienţa comunismului. Cristian Tudor Popescu vine cu argumente solide care să îi susţină ipotezele, nu se fereşte să pună degetul pe rană atunci cînd e cazul şi nici nu evită laudele pentru producţiile şi persoanele pe care le consideră meritorii.
„Dacă în legătură cu o moralitate a artei se poate discuta, de la Villon pînă la marchizul de Sade şi Céline, o artă a moralităţii nu văd cum ar putea exista. Nu e nimic artistic în a fi moral. A nu fi făţarnic, a nu fi oportunist, a nu minţi, a nu trăda, a-ţi asuma greşelile şi a plăti pentru ele nu presupune talent. Moralitatea nu e nici măcar o profesie. Moralitatea e un organ, ca inima sau ficatul, îl ai sau nu îl ai, cu deosebirea că poţi trăi şi fără el. Ea îţi aparţine în totalitate – eşti moral în primul rînd faţă de tine însuţi –, nu e menită aprecierii celorlalţi, ca arta. Sau, astăzi, în România, moralitatea poate fi definită ca o boală psihică“, a spus Cristian Tudor Popescu referitor la noul său volum.
Fragment din „Filmar“, de Cristian Tudor Popescu:
Intelectualii Lui
Ce face Iisus în predica de pe munte va teoretiza Lenin, reluând o idee a lui Plehanov. În aparatul bolşevic, propagandistul nu se adresează maselor. El instruieşte grupuri mici de membri de partid, cărora le explică mai multe idei complexe, structurate într-o ideologie. Aceştia, la rândul lor, se adresează mulţimilor, transmiţându-le câte o idee, formulată simplu, penetrant şi repetată de cât mai multe ori – ceea ce se cheamă agitaţie. Îmbinarea celor două procedee s-a numit agitprop.
Adresându-se ucenicilor, Iisus face propagandă ca un ideolog-şef. Exprimându-se apodictic, fără umbră de îndoială în legătură cu cele spuse şi fără să admită replică, El le comunică viitorilor agitatori idei multe, surprinzătoare, nu uşor de asimilat pentru nişte credincioşi evrei ortodocşi ai acelor vremuri. În înşiruirea numită Fericirile, le cere să fie blânzi, capabili de compasiune până la lacrimi, însetaţi de dreptate, milostivi, curaţi cu inima, făcători de pace... Toate sunt însuşiri subsumate bunătăţii morale, nu raţiunii, inteligenţei sau erudiţiei. Nu cunoaşterii raţionale, ci simţirii. Iar răsplata e de natură divină.
Şi totuşi, tocmai prima dintre Fericirile decretate de Iisus a fost şi este legată în logica publicului, religios sau nu, de inteligenţă : „1. Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor va fi împărăţia cerurilor”. Săraci cu duhul, adică înceţi la minte, ignari, uituci, creduli – într-un cuvânt: proşti. La Dumnezeu au acces garantat proştii, pare să fi spus Iisus.
(„Filmar“, de Cristian Tudor Popescu, copyright Editura Polirom)
Cristian Tudor Popescu (n. 1956, Bucureşti), absolvent al Facultăţii de Automatizări şi Calculatoare din Bucureşti, este scriitor şi gazetar, unul dintre cei mai prestigioşi din România de după 1989. Este senior editor al cotidianului Gîndul, filmolog, doctor în cinematografie al Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale”, unde susţine un curs de Tehnici de manipulare şi propagandă în cinematografie şi televiziune. Este gazda emisiunii „CineTePrinde”, difuzată de Pro Cinema. A debutat ca prozator SF. Cărţi publicate: Planetarium (Albatros, 1987, Premiul Congresului European de SF, Montpellier); Vremea mînzului sec (ediţia I, Cartea Românească, 1991; ediţia a II-a, Polirom, 1998); Imperiul oglinzilor strîmbe(Societatea „Adevărul”, 1993, antologie SF); Copiii fiarei (ediţia I, Du Style, 1997; ediţia a II-a, Polirom, 1998; ediţia a III-a, Polirom, 2013); Timp mort (Polirom, 1998); Omohom (Polirom, 2000); România-abţibild (Polirom, 2000); Un cadavru umplut cu ziare (Polirom, 2001); Nobelul românesc (Polirom, 2002); Sportul minţii (Humanitas, 2004); Libertatea urii (Polirom, 2004);Trigrama Shakespeare. Ficţiuni speculative (Corint, 2005); Luxul morţii (Polirom, 2007); Cuvinte rare (Polirom, 2009); Filmul surd în România mută. Politică şi propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) (Polirom, 2011).
Se încarcă comentariile...
