Crocodilul pederast

Tennessee Williams (1911-1983)

Tennessee Williams şi-a publicat memoriile cu cinci ani înainte de moartea sa accidentală. Celebrul dramaturg american îşi povesteşte aventurile sexuale sau vorbeşte deschis despre problemele pe care le-a avut toată viaţa cu alcoolul, calmantele şi drogurile.

Dintre multele aventuri şi scene sexuale homosexuale rememorate de dramaturg, o aleg pe aceasta:

„Prima şi ultima mea aventură sexuală cu o femeie s-a întâmplat când mi-am reluat studiile universitare, la Facultatea de Teatru a Universităţii din Iowa, în toamna lui 1937. Fata nu era numai o nimfomană autentică, ci şi alcoolică, şi s-a dat la mine din senin, m-a asaltat ca un mardeiaş de bandă. Faptul că o piesă de-a mea era jucată la St. Louis mi-a creat în acea toamnă o aură la Iowa. Bănuiesc că asta-i raţiunea pentru care Sally m-a găsit interesant, deşi nu eram deloc un tinerel urât. Aveam o statură zveltă, de înotător, şi cataracta din ochiul meu stâng încă nu apăruse.

Sally avea un profil de etruscă, adică fruntea şi nasul alcătuiau o linie dreaptă, gura îi era cărnoasă şi senzuală, iar respiraţia îi mirosea plăcut a bere şi tutun. Avea un corp colosal, în special sânii, care erau cei mai proeminenţi din campus. Într-o seară a împrumutat apartamentul unei prietene cu scopul precis de a mă seduce.

Îmi aduc aminte de cântecele vechi care izbucneau din aparatul de radio: «Kiss Me Again», «Embreaceable You», «Oh, Promise Me», şi aşa mai departe, de parcă le-am fi comandat noi, şi curând ne-am pomenit goi pe canapea, iar eu nu reuşeam să am o erecţie, sub nici un chip, şi, deodată, mi s-a făcut greaţă de la băutură, de la încordarea nervoasă şi de la situaţia atât de jenantă. Am fugit la baie şi am vomitat, apoi am revenit cu un prosop înfăşurat în jurul şoldurilor, umil ca un câine bătut, din pricina eşuării testului meu de virilitate. «Tom, ai atins cea mai profundă din corzile mele sensibile, coarda maternă», mi-a spus Sally."

Fleacuri de Hollywood

Scriitorul mărturiseşte că şi-a scris memoriile pentru bani şi că, fiind un tip onest, a încercat să-şi distreze cititorii povestind cu umor tot felul de indiscreţii, mai ales despre viaţa sa sexuală, destul de promiscuă, implicând tot felul de marinari, soldaţi şi vagabonzi. Cu toate astea, Williams nu e câtuşi de puţin respingător, are o naturaleţe autoironică ce îmblânzeşte orice confesiune. Spune despre sine că este „un clovn, un comediant" şi, într-adevăr, face figura unui entertainer care nu are nimic de ascuns şi care nu regretă nimic; este tonic în sinceritatea lui chiar şi când abordează lucruri triste sau grave.

Vorbeşte deschis despre problemele pe care le-a avut toată viaţa cu alcoolul, calmantele şi drogurile (de regulă, luate împreună), despre bolile, insomniile şi crizele sau instabilităţile sale psihice, despre relaţia foarte apropiată cu sora lobotomizată, pe care a adorat-o şi de care a avut grijă până la final (cea mai emoţionantă parte din memorii) sau despre dragostea pentru Frankie Merlo (cea mai lungă şi serioasă relaţie) după moartea căruia a căzut în depresie.

Williams se arată şi incredibil de modest (primul lui job a fost de jumulitor de pene la o crescătorie de porumbei). Dedicat scrisului, munceşte enorm, îşi contabilizează atent eşecurile şi se arată mereu afectat de critică. Se considera „un simplu dactilograf constrâns de împrejurări", iar uneori îşi afirmă răspicat îndoielile: „nu am senzaţia că aş fi un scriitor împlinit". Idolii lui erau D.H. Lawrence şi Cehov, era îndrăgostit de teatru, despre care spune că pur şi simplu i-a salvat viaţa, dar că nu a scris cu adevărat decât câteva piese bune. Mereu în preajma celebrităţilor (Capote, Hemingway, Faulkner, Sartre, Carston McCullers, Mishima, Jackson Pollock, Marlon Brando, Greta Garbo, Bette Davis, Elia Kazan, Visconti ş.a.m.d.) nu face caz de celebritate sau de bani şi nici nu e răutăcios.

Memoriile lui sunt poveştile de viaţă ale unui om extrem de liber şi generos, dar fundamental singur, surprinzător de credincios pentru un libertin vicios („Nu m-am îndoit niciodată de existenţa lui Dumnezeu şi nu am ezitat să mă rog în genunchi"), un luptător cu simţul umorului (negru), modest, dar ambiţios şi cu mare credinţă în scris. În rest, „câte fleacuri inundă hârtia când încerci să-ţi povesteşti viaţa!". \

Info

Memorii ale unui bătrân crocodil de Tennessee Williams
Traducere de Antoaneta Ralian
Editura Minerva, 2009.

* * * * *