De unde sunteţi dumneavoastră? (II)

Într-una dintre primele plimbări prin Bretania profundă, am văzut la ieşirea dintr-un sat un indicator rugint, Chateau nu ştiu cum. Obişnuit cu castelele de pe valea Loarei, am zis se văd cum arată unul de pe aici.

Drumul nu părea deloc princiar. Din ce în ce mai îngust, am trecut printr-un cătun întortocheat şi am ajuns pe câmp. Am mers ce am mers, am traversat alt cătun, drumul devenise mai mult poteca, am trecut printr-o pădure şi, când mă gândeam pe unde să întorc, am găsit castelul. De nicăieri a apărut pe dreapta drumului de ţară. Un adevărat castel, cu peluza şi iaz, la fel de bine conservat pe cât de ascuns.
Am coborât din maşină să îl văd mai de aproape. La poartă un domn în salopetă vopsea grilajul gardului:

- Bună ziua, se poate vizita castelul?
- Depinde dacă sunt acasă. De exemplu, astăzi vedeţi că sunt ocupat.
- Nu sunt sigur că înţeleg.
- Aşteptaţi un pic, vă voi explica.

Foarte elegant şi precis în gesturi, domnul şi-a pus pensula pe o cârpă, şi-a închis bine cutia de vopsea şi şi-a scos ochelarii de protecţie.

- Allors. Acest castel este locuinţa mea şi a familiei, nu este un obiectiv turistic permanent. Se poate vizita doar vara, în rest organizăm recepţii şi chambre d'hôtes. Nu prea ne pomenim cu turişti aşa, neanunţaţi, la uşă.
- Eu am ajuns întâmplător, am văzut un indicator în satul vecin. Nu sunt chiar turist, locuiesc în apropiere.
- Am înţeles. Aveţi un accent încântător.

Politeţea franceză la înălţime. Nu se pun întrebări directe, un om bine educat îţi va face un compliment şi va aştepta să îl lămureşti.

- Este importat din România.
- Ce surpriză plăcută, eu ştiu bine această ţară. Vreau să zic, nu am fost niciodată acolo, dar aici în zonă sunt români pe care îi cunosc.

În mintea mea s-au prezentat imediat clişeele.

Pe aici, dacă eşti îmbrăcat frumos, vorbeşti corect franceză şi te prezinţi ca român, eşti imediat luat drept doctor.

Mai era şi varianta în care să fi întâlnit vreun taraf de haiduci năuci sau pe celebrii noştri silvuplişti, dar, aici, în ruralitatea bretonă, părea greu de crezut.  Cu haiducii am păţit odată o trăznaie. Un avocat în vârstă, după obişnuita conversaţia de unde veniţi, din România, mi-a spus că muzicienii români sunt foarte buni. Cum nu părea la vârsta de maiahiiiii maiahahaa, încă foarte populari în Franţa, m-am zbârlit la gândul că îmi va povesti despre ceva boom boom lăutăresc. Nici vorbă, vorbea despre muzică clasică, mi-a spus că ascultase cu o seară înainte un concert de Liszt, cred, la France Music, iar  interpretarea pianistei române a fost desăvârşită. Mi-a spus mai multe nume de instrumentişti români pe care îi aprecia, nu îi cunoşteam, din păcate, pe niciunul

- Să ştiţi că nu sunt medic, îi spun râzând.

A priceput perfect gluma.

- Da, eram gata să vă întreb asta.
- Nu sunt surprins, m-am obişnuit să fiu luat drept doctor. Spuneţi-mi despre România.
- Oh, da, cu plăcere. Suntem buni prieteni cu o prinţesă din ţara dvs. O cunoaşteţi, probabil, locuieşte în regiunea noastră.
- Nu am habar. Nu cunosc personal nici o prinţesă, de altfel. Aş fi, însă, curios.
- Cum aşa? Este foarte cunoscută în Bretania. Este fotograf, a expus anul trecut de Crăciun la noi la castel. Ne-a povestit mult despre istora ţării dvs, despre monarhie, despre comunism. Este o doamnă şarmantă.
- O să caut să aflu cine este. Vă mulţumesc!
- Veniţi odată să vizitaţi castelul, dar să telefonaţi înainte, vă rog. Avem un fel mai plăcut de a primi musafiri decât în ţinută de lucru.
- Aşa o să fac. Să aveţi o zi bună şi spor la treburi!
- Drum bun înapoi!

Prinţesa este Sophie de Roumanie, a patra fată a regelui Mihai. Născută în Grecia, a studiat în SUA, unde a cunoscut un francez care se prezenta drept nobil, dar nu era recunoscut de nici o casă regală. S-a căsătorit cu el, în ciuda opoziţiei familiei şi a fost exclusă din casa regală română. S-au stabilit în Franţa împreună. A divorţat după câţiva ani de el şi a fost reprimită în familia regală. Locuieşte acum în Bretania, este un fotograf de peisaj foarte bun şi conduce o fundaţie care se ocupă de salvarea şi conservarea patrimoniului breton. Este într-adevăr cunoscută şi foarte apreciată în Bretania.

Citiţi şi: 

De unde sunteţi dumneavoastră? (I) 

De unde sunteţi dumneavoastră? (III)