Dezbatere şi lansare de carte la Bookfest 2017: Cristian Tudor Popescu, Caius Dobrescu şi studenţi SNSPA

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Bookfest

Peste 40 de studenţi ai Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice din cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative (SNSPA) şi-au mutat pentru o zi sala de curs la Salonul Internaţional de Carte Bookfest pentru a participa la un dublu eveniment, o dezbatere pe tema „Puterea morală a cărţilor” şi lansarea romanului profesorului şi scriitorului Caius Dobrescu, „Moarte în ţinutul secuilor”.

Evenimentul a fost precedat de o prelegere a directorului Bookfest, domnul Mihai Mitrică, care a explicat studenţilor SNSPA modul în care se organizează evenimentul.

„A fost unul dintre cele mai bine organizate evenimente la care am participat. Bookfest-ul ne-a oferit posibilitatea să participăm la un curs «altfel», desfăşurat într-un alt mediu, într-un alt mod şi alături de persoane care iubesc cartea”, a afirmat Oana Vrăjitoru, studentă în anul I, SNSPA. Colegul ei Daniel Sîrbu, consideră că astfel de cursuri practice sunt extrem de utile: „Stând doar pe băncile facultăţii deja noi ne obişnuim cu felul în care gândesc profesorii şi colegii noştri, iar la astfel de evenimente reuşim să cunoaştem oameni din afara domeniului nostru şi ne mărim orizontul cultural”.

Dezbaterea şi lansarea de carte

Evenimentul a continuat cu lansarea cărţii lui Caius Dobrescu, „Moarte în ţinutul secuilor” în cadrul unei interesante dezbateri despre „Puterea morală a cărţilor”, la care au participat scriitorul şi jurnalistul Cristian Tudor Popescu, Caius Dobrescu, Mihai Mitrică, moderator Mihai Vacariu.

Caius Dobrescu a subliniat legătura între genul poliţist şi moralitate: „Tema dezbaterii are de-a face cu puterea morală a cărţii şi mai puţin cu organizarea de evenimente, însă o ocupaţie atât de subtilă şi uneori manipulativă a comunicării are totuşi nevoie şi de o reflecţie morală serioasă... Oamenii tineri ar trebui să poată face distincţia destul de clar între ce înseamnă moralizare... şi ce înseamnă de fapt o experienţă morală mai serioasă, adică ce înseamnă să te confrunţi cu ambiguităţile existenţei, cu clar-obscurul de care ne lovim cu toţii... Ar trebuie să existe acele poveşti care simulează realitatea într-un fel şi care chiar ne confruntă cu datele foarte complicate ale problemelor morale pe care le avem de rezolvat...”

„Cartea mea este o carte poliţistă fiindcă acest gen chiar a fost folosit în literatura universală ca vehicul pentru a provoca discuţii morale, pentru a pune pe gânduri societatea. Sunt exemple ilustre de la scriitorul elveţian Friedrich Dürrenmatt, care are un ciclu de romane poliţiste, Mario Vargas Llosa, sau un scriitor italian precum Leonardo Sciascia, care a scris lucruri care au făcut să se clatine într-un fel „establishment-ul” cultural şi politic al lumii italiene... Acest gen de literatură este considerat unul uşor şi de relaxare, însă, de fapt, de foarte multe ori s-a dovedit a avea de-a face cu complexităţile morale.

Moarte in tinutul secuilor

Şi în literatura noastră lucrul acesta este valabil, iar editura Crime Scene Press, care m-a găzduit cu generozitate îl are aşa ca „spiritus rectus”, ca mentor pe George Arion, care este un autor reputat de literatură de gen, un scriitor autentic şi un om de vastă cultură. Este însă aici Alex Arion, directorul editurii căruia vreau să îi mulţumesc pentru sprijinul care mi l-a acordat.”

Jurnalistul şi scriitorul Cristian Tudor Popescu a dezvăluit câteva aspecte fundamentale ale cărţii lui Caius Dobrescu, susţinând că personajul principal al cărţii este de fapt „scriitura” autorului, şi a menţionat în sprijinul argumentării distincţia lui Asimov între scriitorii de tip geam şi vitraliu.

„Cartea lui Caius este un roman poliţist, alcătuită după toate regulile genului, dar este totuşi un pseudo-roman poliţist, pentru că deşi are nişte personaje (Egon, Mona, Tibi, Gabi, Valvares, Vlad Lupu), e vorba de un grup de oameni care pleacă de undeva, din acel ţinut neguros pentru voi toţi, şi anume de dinainte de 1989, nu ştiţi ce e asta... Este o lume stranie, foarte asemănătoare cu „Lord of the Rings” sau cu a unui film horror... Mă gândesc că poate pentru voi, în mintea voastră, Ceauşescu este cum era pentru mine Stalin... Acel grup de oameni reuniţi în ceea ce foarte inspirat numeşte Caius Dobrescu „parazitul prietenos”, un grup aşa cum eram înainte de 1989, ne strângeam unii într-alţii, în ceea ce de obicei se numea „cenaclu”. Ne citeam textele, unii altora, acolo aveau loc execuţii... unde puteai să fii adus în pragul unei crize psihice, de să nu mai scrii în viaţa ta, nimic, niciodată, după ce îţi erau criticate operele. Dar dincolo de asta funcţiona un sentiment al prieteniei, un sentiment al camaraderiei in aceste grupuri pe care Caius vrea să le recupereze.


Ce este în fond acest fals roman poliţist? El urmăreşte traiectoriile, aidoma unor particule elementare ale acestor oameni dinainte de ’89, care pleacă de la un nivel să-i spunem zero. De ce? Pentru că sub Ceauşescu eram toţi egali, eram egali între noi, cei dintr-un grup... Eram egali, dar nu în sens comunist, ci în sens uman. Ceauşescu ne egaliza, atunci nu existau bani mulţi, nu exista politică, nu existau funcţii... Nu exista nici presă... Nu exista nimic din toate acestea. Şi din cenuşiul ăla, Caius Dobrescu aminteşte o modalitate extraordinară, aceea de a lupta cu „griul prin negru”... Cum sună asta? „Să învingi griul cu negru”? Cu negru, adică cu umorul negru... Umorul negru cu care să învingi cenuşiul ceauşist!...”

„Traiectoriile acestor oameni se diferenţiază, trec prin tot felul de medii, suferă reflecţii, refracţii, sunt respinşi, sunt deviaţi, unii ajung sus, alţii ajung din ce în ce mai jos, unii ajung să moară, alţii să subziste, să trăiască doar fără a exista cu adevărat. Sunt de toate din realitatea noastră post-decembristă în această carte, mafie de păduri, ecologişti, criminali, conflicte interetnice, crime, chiar e vorba de moarte aici în ţinutul secuilor... Însă, după părerea mea, personajul principal al acestei cărţi nu este nici unul dintre personajele care au nume din această carte... esenţialul nu stă în rezolvarea acestei crime, acestor crime, care este de altfel construită foarte bine, Caius Dobrescu cunoscând foarte bine procedeele literaturii şi para-literaturii, în care este de obicei încadrată literatura poliţistă...

Bookfest

Personajul principal al acestei cărţi este scriitura. Isaac Asimov spunea că există două tipuri de scriitori: scriitorii geam şi scriitorii vitralii. De obicei, autorii de romane poliţiste sunt autori de tip geam..., adică vezi o anume realitate, pe care ţi-o prezintă cartea, iar acea scriitură trebuie să fie cât mai curată, aşa cum trebuie să fie un geam – nu trebuie să împiedice privirea în nici un fel. Printr-o fereastră trebuie să vezi cât mai bine. Dacă ea e murdară, atunci ea nu-şi împlineşte rolul. În schimb, printr-un vitraliu, care este pictat, vezi realitatea difuză, distorsionată de lumina care trece prin culorile şi formele pictate pe sticlă de autor. O astfel de scriitură are Caius Dobrescu: o scriitură vitraliu! În fiecare din frazele lui construite cu o mare acurateţe, în care fiecare cuvânt îşi are locul... Aşa se vede o scriitură bună: dacă scoţi ceva de-acolo, echilibrul frazei se strică. Ea nu rămâne indiferentă. Dacă adaugi ceva, iarăşi echilibrul suferă. Veţi vedea acolo de pildă cuvinte din limbile germană, maghiară, spaniolă, italiană, etc. – nu trebuie să ştiţi ce înseamnă. Asta înseamnă scriitura vitraliu, vitraliu înseamnă sunet şi ritm. Tot felul de expresii în diverse limbi care au un rol de sunet, de ritm ca în muzică în a construi fraza, în a construi naraţiunea...

Este, după părerea mea, un exerciţiu extrem de util pentru cei care vor să ştie cum se scrie... Pentru că mie mi-a plăcut foarte mult să o citesc, eu consider că aşa cum sper şi în legătură cu soarta mea ca scriitor – dacă există un singur om care citeşte cartea pe care am scris-o, atunci ea îşi are rostul în lumea asta. Nu acelaşi lucru este la gazetărie: gazetăria nu are sens dacă te adresezi unui public restrâns... Eu sunt poate printre primii cititori ai lui Caius Dobrescu pentru că ea abia a apărut din tipografie şi vă invit, vă rog să citiţi această carte!”, a concluzionat Cristian Tudor Popescu.

A consemnat

Mădălina Ţurcanu (Studentă anul I FCRP, SNSPA)
facebook.com/madi.turcanu

Madalina Turcanu

   

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite