„Diavolul în istorie. Comunism, fascism şi câteva lecţii ale secolului XX”

Istoricul Vladimir Tismăneanu a scris "Cartea preşedinţilor"  şi despre "Lumea secretă a nomenclaturii"

Astăzi, de ora 19.00, va avea loc la librăria Humanitas de la Cişmigiu (Bld. Regina Elisabeta nr.38) dezbaterea "Totalitarismul şi politologia" pornind de la volumul semnat de Vladimir Tismăneanu, "Diavolul în istorie.Comunism, fascism şi câteva lecţii ale secolului XX". Cartea, care a apărut la Editura Humanitas în colecţia "Istorie contemporană", va fi prezentată de Vladimir Tismăneanu, Ioan Stanomir, Marius Stan şi Bogdan C. Iacob.

Cu această carte, Vladimir Tismăneanu atinge cele mai grave acorduri ale angajamentului său moral în favoarea demnităţii şi a libertăţii omului. În Stalinism pentru eternitate, făcând istoria politică a comunismului românesc, autorul consacra un tip de analiză intens etică şi pasională, în care competenţa istorică se împletea strâns cu experienţa personală şi cu revendicarea dreptului sentimentelor morale de a avea o voce în istorie. Încă de atunci, prin stilul pasionat al analizelor sale, el încerca să ofere o voce publică sentimentelor pe care istoria secolului trecut le înecase în dispreţ: bunele sentimente morale.

Volumul a apărut în limba engleză anul trecut sub titlul The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century (University of California Press, 2012), fiind tradus acum în româneşte de Marius Stan.

Diavolul în istorie are şase capitole: Radicalism utopic şi dezumanizare, Pedagogia diabolică şi (i)logica stalinismului, Secolul lui Lenin, Dialectica dezvrăjirii, Ideologie, utopie şi adevăr, Malaise şi resentiment.

Volumul de 352 de pagini, care costă 49 de lei, are un prolog, Dictatori totalitari şi hybris ideologic, iar la sfârşit, concluzii, note, indice. 

Prin Diavolul în istorie, istoricul comunismului românesc devine istoricul universal al ravagiilor produse de religiile seculare ale secolului XX. Metoda sa de analiză constă, şi aici, în hermenutica angajată, în critica pasională, demistificarea ideologică, aplicarea necruţătoare a discernământului etic la justificările politice ale acţiunilor criminale. Nouă este sensibilitatea teologică faţă de răul care ucide în numele binelui, în care Vladimir Tismăneanu vede răul absolut şi împotriva căruia mobilizează o nimicitoare combinaţie de erudiţie istorică şi argumente liberale deduse din principii etice.

Tonul discursului său este acela al moralistului angajat. Strategia analitică a autorului constă în a încerca să fizexe răul printr-o ameţitoare multiplicare de ramificaţii erudite, prin care ştiinţa sa de istoric depistează ceea ce flerul său de politolog indică, exigenţele sale de moralist resping, iar abilităţile sale de filozof demontează. Dizolvată în astfel de acizi, teologia mincinoasă a religiilor seculare e redusă în chip necruţător la miezul ei cel mai hâd şi mai respingător: uciderea în mai puţin de şaptezeci de ani a aproape o sută cincizeci de milioane de oameni. O crimă pe care nu o mai poate justifica nici cel mai pervers dintre avocaţii răului.

"Diavolul în istorie nu este însă doar o carte excepţională, scrisă de una dintre minţile cele mai strălucite ale culturii noastre. Ea reprezintă, în concertul mărturiilor despre tragedia totalitară pe care naţiunile le depun la tribunalul posterităţii, mărturia românească cea mai articulată, cea mai tăioasă, cea mai puternică. Rusia, prin Soljeniţîn, şi-a depus mărturia ei, apreciază Horia-Roman Patapievici.

"La fel, Polonia, prin Kolakowski; ori Cehoslovacia, prin Havel. Acum, prin Tismăneanu, o face şi România. Iar mărturia noastră spune că omenirea a trăit timp de un secol în compania Diavolului; ceea ce face ca toate regimurile politice care l-au acompaniat să fie în mod necesar şi ilegitime, şi criminale. Mulţumită lui Vladimir Tismăneanu, cu această carte, mărturia românească poate fi în fine auzită în toată lumea civilizată“, subliniază Patapievici. 

Profesor de ştiinţe politice la Universitatea Maryland 

„Diavolul în istorie este o foarte importantă lucrare de istorie intelectuală, care priveşte o problemă fundamentală a secolului XX, o operă care denotă o cunoaştere vastă, globală, precum şi o experienţă personală foarte atent asimilată. Pagini indiscutabil sclipitoare“, punctează Timothy Snyder, autorul cărţii Tărâmul morţii.

Vladimir Tismăneanu, în vârstă de 62 de ani, a studiat sociologia şi şi-a susţinut în 1980 doctoratul în filosofie la Universitatea din Bucureşti cu o teză despre teoria critică a Şcolii de la Frankfurt. A părăsit România în septembrie 1981 şi a locuit un timp la Paris şi la Caracas. Din septembrie 1982 trăieşte în Statele Unite. Între 1982 şi 1990 a fost cercetător la Foreign Policy Research Institute din Philadelphia.

În anii 1985-1990 a predat ştiinţe politice la Universitatea Pennsylvania. Începând din 1990 este profesor de ştiinţe politice la Universitatea Maryland. În perioada martie-decembrie 2006 a fost preşedintele Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (CPADCR).

Între februarie 2010 şi mai 2012 a fost preşedintele Consiliului Ştiinţific al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER).

În 2007 a primit din partea Universităţii Maryland Distinguished International Service Award, iar Asociaţia Americană de Ştiinţe Politice i-a acordat certificatul pentru merite excepţionale în predarea ştiinţelor politice.

Deţine titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii de Vest din Timişoara (2002) şi al Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative din Bucureşti (2003). În iulie 2011 preşedintele Traian Băsescu i-a conferit Ordinul Naţional pentru Merit în grad de Mare Ofiţer pentru eforturile susţinute de promovarea democraţiei în România.

Coautor al Raportului Final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste

Volume publicate (selecţie): Reinventarea politicului. Europa Răsăriteană de la Stalin la Havel (Free Press, 1992 şi 1993; Polirom, 1997 şi 2007); Fantasmele salvării. Democraţie, naţionalism şi mit în Europa postcomunistă (Princeton University Press, 1998 şi 2009; Polirom, 1999); Stalinism pentru eternitate. O istorie politică a comunismului românesc (University of California Press, 2003; Polirom, 2005; în 2004, Premiul Barbara Jelavich din partea American Association for the Advancement of Slavic Studies, ca lucrare excepţională în domeniul istoriei Europei de Răsărit şi Centrale); The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century (University of California Press, 2012). Coeditor, împreună cu Dorin Dobrincu şi Cristian Vasile, al Raportului Final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (Humanitas, 2007); coeditor, împreună cu Bogdan C. Iacob, al volumului The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History (Central European University Press, 2012).

Alte volume apărute la Editura Humanitas: Fantoma lui Gheorghiu-Dej (2008); Perfectul acrobat. Leonte Răutu, măştile răului (în colaborare cu Cristian Vasile, 2008); Despre 1989. Naufragiul Utopiei (2009); Despre comunism. Destinul unei religii politice (2011).