Cărţi

articolul anterior articolul urmator

Din ce trăiesc scriitorii

21
15 Jul 2015 20:48:11
Mircea Vasilescu

Cu sau fără FILIT, scriitorii români sunt, tot mai des, invitaţi la festivaluri şi evenimente culturale prin toate oraşele ţării. Şi sunt plătiţi pentru participarea la lecturi publice ori întâlniri cu cititorii. Acum câţiva ani, se tot discuta această problemă: de ce n-avem şi noi lecturi publice, ca-n Germania? Uite că avem. Şi?

În urmă cu câţiva ani, ediţia română a revistei Forbes a publicat un top al celor mai bine plătiţi autori de la noi. Era vorba de estimări, nu de cifre riguroase bazate pe documente: pur şi simplu, pornind de la tirajele vândute ale cărţilor lor şi de la procentul mediu care se acordă unui autor din vânzări, se ajungea la nişte sume care îi puteau da unui neofit senzaţia că scriitorii noştri trăiesc bine, câştigă sute de mii de euro. Chiar dacă cifrele erau, cum zic, doar estimate (dacă-mi amintesc bine, unul dintre cei prezenţi în top a şi scris pe undeva că suma e prea mare), problema este că cei câţiva autori din clasament erau singurii care câştigau cât de cât decent din scrisul lor. În rest? Dumnezeu cu mila.

În epoca modernă, scriitorii români au trăit totdeauna din altceva decât din scris. Cei mai mulţi – de la Eminescu şi Caragiale încoace – au făcut gazetărie, adesea pe salarii amărâte. Ori au avut alte slujbe, mai mult sau mai puţin legate de meseria scrisului. Plata drepturilor de autor pentru cărţi a fost reglementată târziu şi aplicată aşa şi-aşa, după chipul şi asemănarea editorilor: în epoca interbelică, de pildă, unii au fost corecţi faţă de autori, alţii mai puţin. În vremea comunismului, editurile plăteau după nişte tarife stabilite de stat (erau vreo trei trepte tarifare, în mod obişnuit, plus “excepţiile”). Se plăteau foarte bine, cu mult peste tarifele destinate scriitorilor “de rând”, poeziile şi cărţile omagiale dedicate partidului şi iubitului conducător. Şi atunci, însă, mulţi scriitori făceau alte meserii: redactori la edituri sau la reviste literare, profesori sau altceva.

Astăzi, în condiţii de libertate, ar trebui, teoretic, să existe mai multe posibilităţi pentru un scriitor să-şi câştige existenţa. Bunăoară, a fost adesea invocat modelul care funcţionează foarte bine în câteva ţări (Germania, Marea Britanie, Elveţia): lecturi publice pentru care autorii sunt remuneraţi. A încercat şi la noi, la un moment dat, Uniunea Scriitorilor să instituite acest sistem. Dar a făcut-o cam băbeşte; scriitorul care voia să organizeze aşa ceva trebuia să se ocupe singur de toate alea – găsit o sală, promovare, afiş, vândut bilete etc. – şi apoi să aducă la Uniune documentele contabile, plus fotografii de la manifestarea cu pricina, astfel încât să existe dovada că lucrul în sine s-a şi întâmplat (căci, pare-se, funcţionarii uniunii voiau să aplice versul arghezian “vreau să pipăi şi să urlu: este!”). Evident, n-avea cum să funcţioneze aşa ceva, povestea a murit de la sine.

Multiplicarea festivalurilor (literare sau nu) arată însă că astfel de lecturi publice pot funcţiona şi la noi. Cu condiţia să fie bine organizate şi să nu i se pună în cârcă bietului scriitor obligaţia de a fi şi PR-ist, şi organizator, şi funcţionar care adună documentele pentru decont şi face calcule. Nu numai la FILIT, dar şi la alte evenimente mai mici, s-a dovedit că există un public destul de numeros dornic să-i vadă pe scriitori “în carne şi oase” şi să intre în dialog cu ei. Desigur, când e vorba de autori cu notorietate mai mare, sălile devin neîncăpătoare. Dar – am văzut destule astfel de situaţii – chiar şi poeţi ori prozatori tineri şi mai puţin cunoscuţi adună o sută-două de spectatori (ceea ce, dacă ne raportăm la un show cu vreo vedetă pop, pare puţin; dar nu la aşa ceva trebuie să ne raportăm). La aceste festivaluri, scriitorii sunt plătiţi din bugetele organizatorilor (cel mai adesea, autorităţile locale ori ONG-uri) sau din bani proveniţi de la sponsori privaţi. Publicul participant nu plăteşte nimic.

Rămâne, aşadar, o întrebare. O adresez aici cititorilor, ca temă pentru acasă. Câţi sunteţi dispuşi să plătiţi bilet de intrare – ca la teatru, operă sau cinema – pentru a-l asculta pe un scriitor citind şi pentru a intra în dialog cu el? Căci în ţările la care ne uităm cu atâta râvnă, precum Germania ori Marea Britanie, aşa se întâmplă: publicul plăteşte (20-30 de euro ori lire sterline, ceea ce nu e puţin). La urma urmei, o societate poate beneficia de cultură, literatură, artă numai în măsura în care vrea să le susţină. Nu e exclusiv – vorba lui Conu’ Leonida – “treaba statului”. E treaba noastră, a tuturor.

 

 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

21 Comentarii

Vanatorul/d.c.
15.07.2015, 21:28:47

Din ce trăiesc scriitorii..? Da' domnii scriitori-poetii se pun la socoteala..? Daca da, ce-l mai in masura sa raspunda ar fi dl. Iaru. Si apropo de "Câţi sunteţi dispuşi să plătiţi bilet de intrare – ca la teatru, operă sau cinema – pentru a-l asculta pe un scriitor citind şi pentru a intra în dialog cu el?" Personal, carevasazica eu adicatelea, as fi dispus sa platesc si 3 bilete la intrare, numa' pentru a-i asculta dumnealui disertatiile pe probleme de politica interna si externa, economie micro si macro si globalizarea nostra de catre capitalistii nemernici, care vor sa ne puna la munca si cu burta pe carte, in loc sa imparta jumi-juma cu noi cascavalul lor de imperialisti ticalosi:) 'Le-ar fraierii aia de proletari occidentali, care muncesc ca gugustiucii la privati pe euroi buluc, in loc sa servesca patria si poporul cu onoare si devotament, undeva prin birouri bugetare, la o cioaca si o cafeluta din fondul de protocol pentru liderii confederatiilor nostre sindicale de la stat, libere si indpendente toate, una si una..! Proletari din birourile societatilor de stat din toata lumea, uniti-va si-aveti grija de..poeti..! Uraaa!

0 (2 voturi)
Vanatorul/d.c.
15.07.2015, 21:29:45

"cel", pardon.

-1 (1 vot)
popescu alina
16.07.2015, 08:20:52

@Mircea Vasilescu Filit intr-adevar trebuie sa iasa din discutie (bani publici), nu fara a marca dezamagirea creata; "ocupatiile "scriitorilor, cele numite de dv., sant deseori comune cu ale scriitorilor din afara, intrebarea ar fi insa daca si acolo posturile la ziare/reviste culturale (de stat ori private), la televiziuni sau radio (de stat sau private) etc.se obtin prin cumetrii/gasti literare ca in Romania! Cred ca nu trebuie sa o luam de la Eminescu incoace pentru analizarea chestiunii "din ce traiesc scriitorii?", cu toate ca referinta la timpurile sacoselor de bani din perioada comunista nu e tocmai corect relatata!!!...( de citit spre exemplu amintirile lui Agopian, relatarile despre M.Preda etc.,etc.,etc., sa lasam de-o parte cartile "omagiale"...). Desigur ca astazi "ar trebui sa existe" alte conditii...dar chiar credeti ca in conditiile sus trecute in revista, ne putem compara cu tarile la care va referiti???? Cum s-ar fi descurcat spre exemplu Adrian Schiop, cercetatorul manelelor si autorul romanului pornografic "Soldatii.Poveste din Ferentari" daca nu ar fi fost indelung recomandat de prieteni sau de "Observatorul Cultural", sau de organizatorii FILIT care "i-au organizat" lecturi cu publicul? Raspuns la "tema" data: da, sant convinsa ca exista un public dispus sa plateasca pentru intalniri cu scriitori romani, fie ca se numesc Dan Sociu,E.Brumaru, Nora Iuga,Dan.C.Mihailescu,R. Aldulescu, A.Oisteanu, Ioana Parvulescu, L.Berlogeanu si multi altii... Intrebare la intrebarea dv.: puteti face ceva in acest sens?

+1 (1 vot)
Sârbul Vasile
16.07.2015, 15:31:50

Platesc bilet. Daca imi citeste ceva din Cehov, din Maupassant. Nuvele in general. Sunt mai scurte si mai nuantate. Daca vine cu ceva de la el...No way. In fapt, cine scrie la noi? Oameni cu un statut social bine definit. Au disparut total scriitorii aia care dormeau pe sub poduri, poetii lui Balzac ce luau masa la niste dughene prapadite si bateau la usa editorilor, doar-doar i-o lua in seama. In lipsa lor., ma prefer pe mine. Arat bine...cu degetul, fara fite de Uniunea Scriitorilor . Nu-i destul?

-2 (2 voturi)
Cristian Saileanu
16.07.2015, 18:51:09

eu cunosc scriitori care traiesc din pensia americana... in cuba exista un obicei absolut fascinant - el lector del tabaco - in vreme ce peonii cubanezi, saraci si tristi, invartesc faimoasele trabuce, de pe un scaun inalt, un bun cititor, un artist le citeste cele mai bune romane scrise vreodata... Este singurul loc din tzara unde muncitorii isi aleg cartea iar guvernul super-comunist are bunul simt sa nu cenzureze... S;a dovedit ca productivitatea rasucitorilor de trabuce creste simtitot cand asculta o poveste frumoasa...

Vezi toate comentariile (21)

Modifică Setările