Cărţi

articolul anterior articolul urmator

Nicolae Manolescu: "Două feluri de a învăţa"

12
30 Nov 2012 19:36:48
Nicolae Manolescu
Laborator informatic
Laborator informatic

INIŢIERE Nenumărate legende din toate colţurile lumii ne spun povestea tânărului plecat în căutarea unui bătrân de la care să poată afla secretul învăţăturii

Călătoria e lungă şi plină de primejdii. Dar călătorul nu se dă bătut cu una, cu două. Dorinţa lui de a învăţa e mai puternică decât orice. La capătul călătoriei, tânărul îl întâlneşte pe omul înţelept, care trăieşte uneori în deşert sau într-o peşteră din munte, precum schimnicii de altădată (există şi varianta înţeleptului care trăieşte alături de noi şi care, în trecutul îndepărtat, era sclav sau bufon, dar s-o lăsăm deocamdată deoparte pe aceasta), şi se împărtăşeşte din înţelepciunea lui. 

Povestea cu pricina poate fi interpretată ca o parabolă a unui anume fel de a concepe învăţătura. Două sunt elementele caracteristice. Unul este că învăţătura se transmite de la un mai-ştiutor la un tânăr-prieten, după cum i-a plăcut lui Mihai Şora să-i numească pe cei doi convorbitori dintr-o carte a sa, aşa zicând, de învăţătură. Se înţelege că acesta trebuie să fie raportul dintre cei doi şi anume unul de autoritate consimţită. Celălalt element este că învăţătorul şi învăţăcelul stau faţă în faţă şi se privesc în ochi în timp ce învăţătorul îi transmite învăţăcelului ştiinţa sa. Altfel cum s-ar explica lungul drum făcut de cel de-al doilea în căutarea celui dintâi? 
 
Înţeleptul Daniil Sihastru
 
Vreme de milenii, acesta a fost modul în care oamenii au învăţat unii de la alţii. În India, învăţătorul se numea guru. În alte locuri, el a primit un nume. Daniil Sihastru, de exemplu, înţeleptul căruia ar trebui să i se adreseze politicienii, măcar o dată, la începutul carierei, precum a făcut înaintaşul lor Ştefan cel Mare. Îl găsim în tradiţia arabă, sufită, iudaică sau chineză. Învăţătorul este, în definitiv, dascălul, profesorul, Domnul Trandafir din copilăria fiecăruia dintre noi, pe când eram învăţăcei ascultători, este maiştiutorul până mai ieri inconturnabil pentru toţi care consimţeau să-i fie tineri-prieteni. 
 
Până mai ieri... Lucrurile par a se fi schimbat şi povestea să nu mai fie parabola potrivită pentru felul de a învăţa al celor de astăzi. Cred că nu greşesc spunând că schimbarea s-a petrecut pe durata vieţii celor din generaţia mea. Şi nu numai, fireşte, în şcoala românească. O cauză, poate limitată la câteva ţări europene, de unde schimbarea a traversat Oceanul, a fost de natură politică. S-a impus de la sfârşitul anilor 1960 o filosofie a învăţării care avea la bază sociologia şi psihologia stângistă a francezului Bourdieu, aceea care a rodit după mai 1968. Nu e cazul să intru în detalii. Bourdieu şi emulii săi erau de părere că sistemul tradiţional de învăţământ era unul represiv în care dascălul îşi oprima elevii la fel cum patronii îşi exploatau salariaţii. 
 
Supremaţia internetului
 
Deşi sistemul cu pricina era mult mai vechi decât capitalismul, adversarii lui îl considerau parte integrantă din societatea capitalistă bazată pe clase şi pe exploatare. Înlăturarea lui completă ar fi condus la ceva asemănător cu „revoluţia culturală“ din China lui Mao, pe care, de la Bourdieu la Badiou, numeroşi intelectuali neo-marxişti au văzut şi continuă a vedea o soluţie magică pentru şcoala noastră cea de toate gradele. Până la urmă, doctrina s-a dovedit o poţiune otrăvită care a fost cât pe ce să omoare şcoala, lipsind-o de autoritate: elevul a fost pus pe picior de egalitate cu profesorul, iar ştiinţa celui din urmă s-a pomenit contestată de cel dintâi în numele libertăţii de opinie. 
 
A doua cauză este absolut generală: supremaţia informaticii. Principala vină pe care i-o aduc internetului este confuzia dintre mijloc şi scop pe care a creat-o şi o întreţine. Ca mijloc de informare, internetul este cel mai important din istorie. Dar informarea nu poate ţine loc de cunoaştere, aşadar, nu poate reprezenta un scop în sine. Transformarea informaţiei în cunoaştere implică o cernere şi o discernere care se cheamă spirit critic. 
 
Sita cu pricina nu se află în mâna elevului sau a studentului, ci în mâna dascălului, pe care însă internetul îl face inutil sau, în cel mai bun caz, îl ţine la distanţă de cei pe care ar trebui să-i înveţe carte, privindu-i în ochi şi făcându-se ascultat. Rezultatul, catastrofal, după părerea mea, constă în coborârea nivelului şcolii de la principalul mod de transmitere a cunoştinţelor la o modalitate, e drept, rapidă, eficientă, de stocare a informaţiei. 
 
Ceea ce îi răpeşte rolul formativ şi creator: în loc de a-i instrui pe elevi şi studenţi, şcoala actuală îi dopează. Mă tem că vom ajunge în câteva decenii să strigăm (din fericire, vârsta nu-mi permite să fiu de faţă!): „Omul a murit! Trăiască robotul!“. 
 
În loc de a-i instrui pe elevi şi studenţi, şcoala actuală îi dopează.
Principala vină pe care i-o aduc internetului este confuzia dintre mijloc şi scop pe care a creat-o şi o întreţine.

 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

12 Comentarii

X
1.12.2012, 00:21:40

invatatorul incompetent, inutil si imoral este cel care oficiaza zilnic ritualul siluiri vointei unor copii care si asa au din reflex tendinta de a respinge tot ceea ce nu serveste nevoilor lor imediate. tanarul de care vorbeste dl Manolescu, se duce la invatator din dorinta de a afla ceva important pentru el, nu se duce sa fie trecut prezent, utilizat ca sursa de spaga si bani suplimentari din meditatii. si nu toti profesorii au vocatie, nu toti pot sa predea cu hainele rupte in coate, in clase friguroase. exceptiile intaresc regula. la alta rubrica ni se explica cum o autostrada a fost construita sub 6 presedinti in 25 de ani cu o suma fabuloasa. ce ar spune acel invatator despre o tara in care se intampla asa ceva? ce ati spune dvs, dl Manolescu, daca ati fi acel intelept? eu stiu ce am de spus...dar nu e locul...vorbim precum casandra, in desert, toti stim de ce, cine e de vina si ce e de facut. dar drobul e pe soba si cineva ne-a ascuns taburetul.

+5 (5 voturi)
Nirolf
2.12.2012, 09:43:22

"Dar informatia nu tine loc de cunostere " Misiunea scolii nu este de ai face pe tineri sa cunoasca , ci mai mult de ai face sa inteleaga. " A intelege " este fundamental , "a sti" este numai o treapta a edificiului.

+1 (1 vot)
Menumorut
2.12.2012, 13:07:13

Articol total dezlanat...in opinia mea..greu de citit, prea multe cuvinte, prea multe "link-uri" si "variante"...in timpul frazelor...Poate scris in graba....Finalul este insa extraordinar...Salveaza articolul...!

Menumorut
2.12.2012, 13:14:04

Scoala nu trebuie, in opinia mea sa ne invete altceva...decat cum sa invatam...Informatie este destula...Prea multa ca sa o putem"invata"...De-aia internetul este un exemplu bun, zic eu...Nimeni nu te invata "Internet"..ci doar cum sa "navighezi"...Unde..? Nu neparat undeva..ci acolo unde ai nevoie...si cand ai nevoie...Cam asa tre' sa fie si scoala...Tot un fel de "retea"..care insa sa poata functiona si fara curent...si fara "modem"...Ci doar prin "logare" sociala...Poate ca asta vrea sa spuna si autorul..si eu am inteles abia acum...

+1 (1 vot)
Menumorut
2.12.2012, 13:25:39

"Principala vină pe care i-o aduc internetului este confuzia dintre mijloc şi scop pe care a creat-o şi o întreţine."..Nu cred ca internetul in sine a creat confuzia...ci noi...unii dintre noi...dar sunt de acord ca aceasta confuzie exista...Pentru mine personal, internetul este doar un mijloc...Scop o fi fost doar atunci cand invatam sa-l folosesc...Pana la un punct.. invatatul este si el un scop...Grav e cand ramane mereu scop..si nu devine mijloc...Oricum...buna observatia...

+1 (1 vot)

Vezi toate comentariile (12)

Modifică Setările