Dragoste în vremea gripei. A apărut romanul „Gripa. O poveste de Crăciun” de Ioana Drăgan VIDEO
0
Volumul „Gripa. O poveste de Crăciun”, de Ioana Drăgan, a apărut, recent, la Editura Tracus Arte. Vă prezentăm un fragment din acest roman de dragoste, care se petrece în contextul unei gripe sezoniere.
Acţiunea noului roman de mici dimensiuni al Ioanei Drăgan se petrece într-o realitate românească actuală, contemporană, în care contextul unei epidemii de gripă sezonieră este unul aparent propice pentru o poveste de dragoste, plină de speranţe, între Eva, o doctoriţă de la Urgenţă, trecută de 40 de ani, şi Adam, un oengist norvegian, implicat în protecţia copiilor abuzaţi.
Înflăcărarea iubirii lor, consumată pasional într-un ajun paradisiac de Crăciun petrecut la Predeal, va trece precum puseul de febră cauzat de gripă, în urmă rămânând doar iluzia unui nou început.
De-a lungul unei naraţiuni populate de personaje din viaţa cotidiană, măcinate de temeri, obsesii şi prejudecăţi, îl vor însoţi continuu pe cititor voci şi gânduri care se aud şi se întrepătrund cu cele ale protagoniştilor romanului, din care nu lipsesc umorul şi privirea crudă ale autoarei.
FRAGMENT
- Îţi place ce faci, for real? Ca medic?
Şi seara asta se prelungise, ca şi precedentele întâlniri, până spre închiderea restaurantului, şi trecuseră deja la confesiuni. Adam o privea cu interes, citea în ochii lui că-l interesează tot ce zice ea şi că-i place s-o descoasă.
- De ce mă întrebi?
- Mă gândesc că... dacă nu ţi-ar fi plăcut, who knows?
- What?
Ce anume? Păi, de exemplu, poate că nu s-ar mai fi aflat ea la ora aia târzie în cabinet, când îi apăruse el în viaţă din senin din iarbă verde, poate că avea Tăticu dreptate. Ar fi fost atunci demult acasă, căsătorită şi cu unu-doi copii în dotare, atentă să nu o încarce Şefu’ cu gărzi peste gărzi, şi da, nu ne-am mai fi întâlnit noi doi, Cheers!
- Cheers! Dar ce ne facem cu gripa?!
Nu s-ar fi întâlnit nici dacă nu ar fi fost din nou gripă în lume, gripa asta nebună care te-a ţinut la sol, cu toate că eu ţi-am dat paşaport de plecare! Gripă sezonieră!
Se uita la el, simţind cum se aprinde la faţă şi se înfierbântă.
- Maybe it’s not a real flu!
- Right, Eve. It’s a secret agent!
Îşi umezise buzele în paharul de vin şi izbucnise în râs, cum nu o mai făcuse demult. Mai încet, Eva, mami, râzi prea tare, se clatină masa. Pe Mami o deranja tot timpul râsul ei, dar în seara asta lungă, everything is out of control!
- You are a secret agent. Virus 007!
- Me? Un virus? Look at me, sweetie, cum respir şi cum îţi dau gripa...Oh, my gush! This damn flu!
Adam râdea cu gura până la urechi.
Simţise că se învârte totul în jurul ei şi rămăsese fără aer de-atâta hlizeală şi dogoare. S-ar fi dus la toaletă să îşi umezească fruntea cu apă rece dar se temuse c-o să se prăbuşească şi n-o să mai fie în stare să se ridice, într-atât era de ameţită.
- Eşti şi mai frumoasă când râzi! Şi când roşeşti...amazing! Uită-te la mine, Eve...I’m all about you!
Pierdut era Adam, vocea raţiunii îi spunea că asta se petrecea şi cu ajutorul sticlei de vin din care îşi pusese câteva pahare, dar ea, corectitudinea în persoană căreia-i-era teamă că-i ia carnetul şi când nu era la volan, nu putea da vina pe vin, că doar gustase de câteva ori, şi cu siguranţă nu era licoarea magică din care băuseră Tristan şi Isolda, ci doar o simplă şi banală Fetească neagră de Cotnari. Dar oare de ce era şi ea topită, pur şi simplu, ca o bucată de unt pusă pe tigaia fumegândă?!?
O cuprinse ruşinea pentru că se comporta ca o puştoaică îndrăgostită de la prima vedere. De ce să mai ai la patruzeci de ani reacţii ca la douăzeci? Ca erupţiile juvenile care te umplu de coşuri, ca bolile copilăriei care te acoperă de pete ori ca un puseu de gripă care-ţi ridică febra şi care se vindecă şi trece aşa cum a venit, după ce-a pustiit totul?
Să nu fi în stare să-ţi stăpâneşti corpul, să te ia apa aşa dintr-odată şi să te ducă, să nu mai judeci cu mintea ta?!
În timp ce Adam golea pahar după pahar şi nu-i mai lăsa mâna dintr-o strânsoare din ce în ce mai puternică, cu toate că încercase să se elibereze, o apucase şi un soi de frison. Ca-n arşiţa verii când te paşte o răceală!
(Fragment din volumul cu acelaşi titlu, apărut la editura Tracus Arte, Bucureşti, 2021)
Ioana Dragan este scriitor şi jurnalist, născută în 1969 în Bucureşti. Doctor în ştiinţe filologice. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Producător şi moderator de programe culturale la Televiziunea Română între 1995-2012. Director general al Direcţiei Generale Reprezentanţe în Străinătate din cadrul Institutului Cultural Român între 2013-2017.
A publicat volumele: Vietăţi şi femei (proză scurtă), 1997, Ed. Cartea Românească şi Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti; Poveştile Monei (3 nuvele), Ed. Atlas, Bucureşti, 1999; Romanul popular în România. Literar şi paraliterar, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, 2001, şi ediţia a II-a (revăzută şi adăugită), Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj, 2006; Bibliotecile din oglindă. Ex libris de scriitor, Ed. Allfa, 2007; Mafalda (roman), Ed. Allfa, 2009.
A fost prezentă ca autor în numeroase antologii de proză. A semnat prefeţe pentru ediţii diverse din literatura universală la editurile Gramar şi Litera.
Ioana Drăgan a obţinut mai multe premii şi distincţii, printre care: Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru debut în proză (1998) pentru volumul Vietăţi şi femei; Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti pe anul 2009 pentru Proză – volumul Mafalda, noiembrie 2010; Distincţia culturală a Academiei Române, 2001, pentru prezenţa sa în viaţa intelectuală românească; Premiul A.P.T.R. 2013 pentru Talk Show cultural – seria „Anul Caragiale” – Televiziunea Română (2012).
Se încarcă comentariile...
