Se poate spune că l-a urmat în arta promovării valorilor editoriale ale literaturii şi artei şi filosofiei culturii româneşti din cea de-a doua jumătate a veacului XX, când nu a fost poet, romancier, dramaturg, reprezentant al culturii, care să nu fi fost legat în vremuri foarte aspre şi rigid proletcultiste de numele directorului Editurii „Eminescu”.
Cu o severă şi riguroasă exigenţă, dar şi cu un tact diplomatic, care nu poate să nu-i fie recunoscut astăzi, Valeriu Râpeanu a avut un rol important şi cutezător de apărător şi promotor al virtuţilor care i-au consacrat pe Ion Alexandru, Adrian Păunescu, Marin Sorescu, Eugen Barbu, D.R. Popescu, Fănuş Neagu şi pe Paul Everac, şi pe Aurel Baranga, etc., şi atâţia slujitori ai scrisului românesc care sunt astăzi clasicii culturii româneşti.
Cu acelaşi tact diplomatic şi cu aceeaşi riguroasă şi curajoasă capacitate selectivă, a scos la lumină, în teascurile Editurii „Eminescu”, sub propria îngrijire, numele cele mai importante ale gândirii istorice şi filosofice româneşti, inaccesibil până la el, cum a fost, de pildă, Gheorghe Brătianu, C. Rădulescu Motru, Victor Papacostea, Ion Lupaş, P.P. Negulescu, Radu Rosetti, Alice Voinescu, în sfârşit, şi în studiile publicate în numeroase volume a susţinut aceste valori şi le-a impus cu autoritatea care i-a fost şi îi este şi astăzi recunoscută, încât, repet, poate fi numit cu drept cuvânt pentru acei ani foarte grei, supuşi unei severe cenzuri, succesorul şi continuatorul operei lui Rosetti.
Un bilanţ care îl onorează la împlinirea unei vârste ce ne obligă să îl admirăm în plină forţă creatoare.
Ocolit surprinzător şi nemeritat de forumul academic, Valeriu Râpeanu este astăzi şi cel mai autorizat cercetător şi editor al operei marelui Nicolae Iorga, căruia i-a consacrat o viaţă întreagă cu un devotament şi cu un talent de cercetător exhaustiv care-l apropie în acest caz de opera unică a lui N. Gheran închinată lui Liviu Rebreanu.
Ne aflăm, astfel, în faţa unui istoric şi critic literar şi teatral şi a unui editor care se impune ca una din personalităţile remarcabile, marcante şi hotărâtoare ale culturii naţionale, intrat definitiv în istoria acestei culturi.
Îi datorez prezenţa mea în literatura română începând cu atât de curajoasa susţinere şi editare a romanului început în foileton şi apoi interzis, „Nişte ţărani”, continuând cu Trilogia Ţărănească şi „Clipa”, Trilogia „Dragostea şi Revoluţia”, volumele de critică teatrală şi culegerea de articole „Adevăruri de toată ziua”, toate însoţite de susţinerea, recomandările şi studiile prin care le-a impus şi le-a apărat, arătând prin apariţia lor, şi după decembrie 1989, câtă artă şi diplomaţie a investit în apărarea lor, într-un timp, repet, al unei cenzuri feroce, înfeudată canoanelor realismului socialist.
Mă grăbesc astăzi să-i spun şi eu, din toată inima, la mulţi ani!
Adauga Comentariu
Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos
Varianta 1
Autentificare cu contul adevarul.ro
Varianta 2
Autentificare cu contul de Facebook
26 Comentarii
Sortare: Cronologic · Dupa popularitate
# Doamneeee !!! Ce pupangeala sinistra pentru cenzorul presei comuniste , Valeriu Ripeanu . Poate ati uitat maistre cind din postul de profesor pomanagiu al ''Universitatii Spiru Haret'' a garantat prin semnatura lui o caruta de diplome de jurnalism lipsite de orice valoare si chiar doctorate egale cu 0 (zero) . Ca v-a favorizat la un momentdat publicindu-va maculatura cu iz proletcultist , este un motiv de inteles pentru omagiul gretos de azi . Mai incercati , totusi prea mult timp sa scrieti ceva memorabil nu mai aveti , dar totusi sperati macar .
@ Radu Mircea Faceți o mare greșeală făcând asemenea afirmații despre profesorul Valeriu Râpeanu; mai documentați-vă privitor la contribuția sa în cultura română, contribuție care este în curs de desfășurare. Cât privește omagierea nașterii lui V. R., se face de către mulți , pe bună dreptate. Referitor la Dinu Săraru, de data asta are dreptate.
# popescu alina Doamna , eu fac intodeauna o disjungere intre scriitorul , criticul Valeriu Ripeanu si OMUL Valeriu Ripeanu , asa cum intodeauna nu pun in aceasi fraza poetul A Paunescu si pupincuristul , activistul , Adrian Paunescu . Omu' in chestiune a fost Redactor sef adjunct la '' SCINTEIA '' intre anii '72 - '79 . O vreme cind in fruntea statului era Ceausescu . Nu va mai intreb cu ce se ocupa un Redactor sef si ce compromisuri erau necesare accederii in asa ''post de raspundere'' . Daca putem pune pe naivitatea tineretii aceste derapaje morale , apoi eu nu pot pricepe de ce la anii senectutii te bagi in oala de la Spiru Haret impreuna cu nulitati si politruci ca : Aurelian Bondrea , lon Dodu Balan , Mihai Golu , Gheorghe Onisoru , Constantin Buchet , loan Ghiga , Gheorge Mocuta , Costica Voicu , Razvan Teodorescu , Norica Nicolai , Dan Radu Rusanu si lista ar putea continua . De vina sa fie numai banii , de loc putini ??? lubirea de arginti se vadeste si in acceptarea alocatiei de 3.500 de lei oferita de Nicolae Manolescu unor piloni ai regimului comunist : lon Brad , Alecu lvan Ghilia , Mircea Radu lacoban , Hajdu Victor , lon Dodu Balan , Dan Tarchila , Dinu Sararu ..... Mentionez ca in motivarea gestului Manolescu i-a categorisit drept ''valori nationale'' !!! Judecati dvs. valoarea celor enumerati din punct de vedere uman , nu literal .
Stimate domn, Raportul dintre operă și creatorul ei a fost întotdeauna dificil de înțeles, nu numai la noi, ci și în multe alte spații literare, cum probabil știți. Cunoașteți probabil și faptul că s-a renunțat demult la negarea operei cu reale valențe artistice din pricina opțiunilor politice, morale de comportament personal ale artistului.
“ Maestrul” comite si un dezacord de gen in expresia “Cher amie”! Comunistii fosilizati se lauda intre ei. Ce cauta la Spiru Haret daca este chiar o valoare domnul in cauza? Doamna Alina Popescu, faptul ca nu se mai face conexiunea dintre om si opera cum spuneti Dvs arata precaritatea morala a vremii pe care o traim. Stiu si am si citit din curiozitate unele scrieri ale unor reale talente frantuzesti care au colaborat cu ocupantul nazist in timpul celui de-al doilea razboi mondial si unii au si patit-o grav dupa razboi. Vedeti, astfel de oameni nu stiu ce este mea culpa. “ Maestrul” tot evoca in articolele romanul “Clipa”. Mai este ceva de discutat? Domnule Radu Mircea, vad ca doar noi mai combatem pe aici! Urmarile confuziei valorilor vor provoca in continuare ce vedem azi in cultura. Va urez sanatate, imi doresc si mie ca sa ne putem lupta in continuare cu morile de vant
Vezi toate comentariile (26)