Eveniment editorial: „Visele insomniacului“, în seria de autor Vladimir Nabokov
0
În Biblioteca Polirom, în seria de autor Vladimir Nabokov, cel mai recent titlu tradus de Veronica D. Niculescu este "Visele insomniacului", în care autorul încearcă să demonstreze teoria că timpul e reversibil, aşa încât, paradoxal, un eveniment din viitor poate genera un vis din trecut.
În octombrie 1964, Vladimir Nabokov, insomniac intratabil, şi-a propus să facă un experiment: pe parcursul următoarelor optzeci de zile, imediat după trezire, şi-a aşternut visele pe hârtie. Rezultatul este un jurnal fascinant, în care Nabokov a notat şaizeci şi patru de vise şi episoadele ce le-au urmat în timpul zilei, oferind o perspectivă până acum necunoscută asupra vieţii scriitorului.
FRAGMENT
„8 dimineaţa, 16 oct. 1964, vineri
Dansez cu Ve. Rochia ei descheiată, ciudat pătată, de vară. Un bărbat o sărută în trecere. Îl apuc de cap şi-l izbesc cu faţa de perete aşa de violent, încât aproape că rămâne spânzurat, ca un animal la măcelărie, de un accesoriu de pe zid (metal strălucind sugerând o navă). Se desprinde, cu faţa plină de sânge, şi pleacă împleticindu-se. Joi seară s-a pomenit la TV de măcelărirea şi spânzurarea celor care au participat la complotul de asasinare a lui Hitler cu bombă.
17 oct. 1964 – 8.30 dimineaţa
Stau la o masă rotundă în biroul directorului unui mic muzeu de provincie. El (un necunoscut, un administrator insipid, cu trăsături neutre, tuns periuţă) îmi explică ceva despre colecţii. Îmi dau seama brusc că, în tot timpul cât mi-a vorbit, eu am mâncat, distrat, din exponatele de pe masă – cărămizi dintr-un material fărâmicios pe care se pare că le-am crezut un soi de plăcinte nisipoase şi fade, dar care de fapt erau mostre de sol rar din compartimentele (majoritatea goale acum) unei chestii de lemn ca o tavă în care ˂VERSO˃ sunt păstrate
specimenele geologice. Deşi arătase spre tavă când vorbea, directorul n-a observat încă nimic în neregulă. Acum mă gândesc nu doar ce efecte vor avea asupra mea aceste mostre de sol (foarte vag dulci), cât mai ales la metoda de a le înapoia şi la ce erau ele, mai exact – probabil
foarte preţioase, greu de procurat, ţinute de mult timp în muzeu (etichetele de pe compartimentele goale sunt pline de reproş, dar înceţoşate). Directorul este chemat
la telefon şi ˂FIŞĂ NOUĂ˃ [17 oct. cont.] părăseşte subit încăperea. Acum vorbesc cu asistentul lui (neamţ, cu ochelari, tinerel) şi el se arată foarte critic la adresa doctorului
care s-a ocupat de mine înainte să vin la clinica asta (ex-muzeu). De fapt, tratamentul acelui doctor (mai consumat – şi care sigur îmi vor agrava starea) a dus la posibilitatea unei „infecţii cu fier“. Spune că voi trăi cu acest risc vreme de cel puţin un an, voi „trăi sub ameninţare“.
˂VERSO˃ Pronunţă greşit acest cuvânt, „ameninare“, şi se întoarce cu un aer întrebător, de om care-şi cere scuze, către directorul clinicii (revenit la locul lui de la masă). Directorul, a cărui limbă maternă e engleza, încuviinţează din cap şi zice „da, o să fie o ameninare“. Îl corectez, ameninţare, şi îmi dau seama că l-am jignit. (Foarte de curând – alaltăieri – citisem despre o ciupercă comestibilă, din care le fuseseră oferite vizitatorilor mostre uscate la o expoziţie, pentru a fi pipăite şi adulmecate). Iar anul trecut am fost foarte critici la adresa
unuia dintre doctorii lui D).
18 oct. 1964, 8.30 dimineaţa
Mai multe vise care se tot îmbrânceau între ele când am încercat să mi le amintesc ; n-am putut recupera decât câteva frânturi. Un petic sau un model din frunze ca de iederă sau din lumini şi umbre, cu un efect orbitor după dispariţie, suspendat lângă mine, a fost recunoscut ca semn fatidic al disoluţiei iminente : o senzaţie de „asta-este“, resimţită frecvent. Un alt vis, tot recurent, a fost coşmarul în care mă pomenesc într-un loc populat cu fluturi interesanţi fără să am plasa de fluturi la mine şi sunt nevoit să prind şi să distrug o raritate cu degetele – în cazul acesta, o insectă spaniolă, un Albastru decolorat.“ ("Visele insomniacului" de Vladimir Nabokov, Biblioteca Polirom, Editura Polirom)
Se încarcă comentariile...
