articolul anterior articolul urmator

Existenţialiştii noştri…

2
18 Sep 2017 12:46:41
Horia Vicenţiu Pătraşcu

2 Comentarii

Melos Negros14
19.09.2017, 11:13:02

În sfârșit, un text cu un conținut mai profund! - cea mai bună abordare este fără discuție aceea despre conformismul - ca să nu zicem de-a dreptul lașitatea, în fața tabu-ului mamei și-al tatei. Se știe cât sunt de mulți cei care își distrug viața de dragul părinților, mai exact se supun alegerii lor în privința carierei de-o viață. - în rest, în cealaltă problemă a complexului oedipian freudist nu e chiar atât de ușor să desființezi teoria părintelui psihanalizei, S. Freud, cu toate exagerările pansexualismului său dus la extrem: atracția sexului opus rămâne totuși universală, și se exercită pe toate planurile, inclusiv al obiectelor, ca să nu mai vorbim de blestemul preferințelor fiecărui părinte pentru un anumit copil în dauna celorlalți frați ai acestuia. Sau despre preferința cucoanelor pentru animalele de companie masculine, iar a bărbaților pentru cele feminine. PS Apropo de textul melodiei lui Jim Morrison, nu strică să amintim și celălalt text celebru, mult mai dur, al lui John Lennon: „Mother, you had me but I never had you...” (https://www.youtube.com/watch?v=eDVkkwl6aJo&ab_channel=majorsnag)

+1 (3 voturi)
Ciprian Apetrei
21.09.2017, 13:17:05

Citatul din Jim Morrison este inexact, iar potrivirea lui in contextul articolului fara nici o noima. Altfel, stanga intelectuala a urat dintotdeauna legaturile de familie, un obstacol in calea progresului social. Statul trebuie sa devina mama si tata noului individ, eliberat de propria filiatie.