Fiscalitate şi cultură

O veste bună: cartea tipărită se simte bine, mersi, alternativa cărţilor electronice nu a fost nici pe departe atât de dominantă, pe cât se spunea.

A contat, poate, şi un anume tip de conservatorism al cititorului, dar şi senzaţia pe care ţi-o lasă o carte pe hârtie, când o citeşti, sau doar o răsfoieşti. Cert este că oamenii se întorc la cartea tipărită, lucru care se vede şi în statistici, şi în sănătatea economică a multor case de editură, care-şi revin după o criză dublă, cea economică, dar şi cea de cititori.  

Această evoluţie a fost ajutată, peste tot în lume, şi de măsuri de natură fiscală. Lucru care a fost înţeles şi în România. Mai târziu, e drept, dar este bine şi acum. Acum, de la 1 ianuarie 2016, odată cu intrarea în vigoare a unui larg set de măsuri fiscale favorabile atât întreprinzătorilor, cât şi consumatorilor, şi consumatorul de cultură va beneficia de efectele pozitive ale noului Cod Fiscal.

Dintre măsurile pe care le-am luat, în mandatul meu la Ministerul Culturii, cea cu bătaia cea mai lungă este, cred, reducerea TVA la carte şi tipărituri, de la 9% la 5%. Este cea mai redusă cotă de TVA din România şi una dintre cele mai mici din Uniunea Europeană. Raţiunile pentru care am luat această măsură sunt cât se poate de limpezi. De 26 de ani, spunem (şi ni se spune) că e necesară modificarea mentalităţii şi un nou salt educaţional. Acesta nu este, însă, posibil fără cărţi, fie că este vorba de cărţi pe hârtie sau pe suport virtual (de altfel, preţul celor două categorii sunt corelate). Tot de 26 de ani, consumul de carte şi de tipărituri, în special culturale, al românilor scade constant, din cauza preţului acestora. Chiar dacă este, comparativ cu statele occidentale, mai ieftină, cartea în România este mult mai scumpă dacă o raportăm la venituri şi la puterea de cumpărare a cetăţeanului.

Pledez de ani de zile pentru un regim fiscal favorabil celor care ”produc” bunuri culturale, de la spectacole la tipărituri: cărţi, reviste culturale, etc. Economia de piaţă nu este o junglă, cum mai cred unii, ci un sistem coerent, în care măsuri economice luate de puterea publică pot produce efecte benefice asupra pieţei. Reglementarea este departe de a fi Iadul pe Pământ, cum o prezintă unii, din motive cel mai adesea vinovate.

Anul acesta, pe 23 aprilie, am obţinut acordul de principiu al colegilor din Guvern (al premierului de atunci, Victor Ponta, şi al ministrului de Finanţe, Eugen Teodorovici, în primul rând, cărora le mulţumesc pentru înţelegere şi sprijin), pentru a introduce un amendament la proiectul noului Cod Fiscal, prin care TVA la carte, manuale şcolare, ziare şi reviste, bilete de spectacol, expoziţii şi muzee să fie redusă de la 9% la 5%. Nu s-a putut reduce cota de TVA la 0%, cum intenţionasem, din cauza regulilor interne ale Uniunii Europene, care prevăd că reducerea TVA la 0% pentru o categorie de produse trebuie să parcurgă un traseu lung şi complicat de avizare de către organismele comunitare, inclusiv de Comisia Europeană.

Am preferat, prin urmare, o reducere substanţială şi sigură, iar în 12 mai am introdus în Parlament, în cadrul dezbaterilor pe marginea proiectului noului Cod Fiscal, un amendament prin care TVA la carte, tipărituri, manuale şi spectacole scădea la 5%. Amendamentul a fost adoptat de cele două Camere, iar odată cu promulgarea Codului Fiscal a devenit lege. De la 1 ianuarie 2016, preţul cărţii, al ziarelor şi revistelor, al biletelor la muzeu şi la spectacol ar trebui să scadă. Noi am făcut un pas, este rândul celor din domeniu să reflecte această scădere de TVA în preţul bunurilor pe care le produc, în beneficiul consumatorilor de cultură.

Iar scăderea ar putea fi chiar cu mai mult de 4%, întrucât, după cum s-a putut constata în momentul reducerii TVA la pâine şi alte produse alimentare, scăderea acestei taxe antrenează o reducere mai mare a preţului de vânzare cu amănuntul. Se aşteaptă ca măsura de reducere a TVA să genereze o creştere a vânzărilor de carte şi produse culturale.

Nu este, desigur, singura măsură care se poate lua pentru diminuarea preţului produselor culturale în România şi pentru reactivarea consumului de cultură. Este esenţial, pentru viitorul nostru, ca naţiune - şi nu sunt amator de vorbe mari! - să urmăm consecvent procesul de democratizare a accesului la cultură, pentru că mulţi români sunt privaţi de el, din motive economice, problemă similară abandonului şcolar din motive economice. Ambele impun măsuri active, nu doar simple constatări, şi ceva seminarii savante pe marginea subiectului.

Mă îngrijorează puţin, mărturisesc, un amănunt. Nu numai că primii interesaţi în această chestiune, şi anume editorii, au fost destul de discreţi (ca să nu spun inexistenţi) în susţinerea iniţiativei. Dar, de fiecare dată când s-a redus TVA la o categorie de produse, cei interesaţi au făcut publicitate iniţiativei şi au încercat, în mod corect, să relanseze vânzările, pentru a profita de impulsul generat de scăderea preţului. Unii au anunţat chiar reduceri de preţ în avans. Deocamdată, nu am observat ca vreun editor să anunţe public că va reduce cu adevărat preţurile la carte. Nici măcar nu au făcut publicitatea cuvenită măsurii. Asta, în condiţiile în care intră în vigoare şi reducerea generală a TVA de la 24% la 20%, de care beneficiază şi cei din această industrie.   

Sper să înţeleagă şi ei, totuşi, că avem mare nevoie de relansarea consumului de carte şi tipărituri, fără de care nu există nici educaţie, nici cunoaştere, nici schimbare. Doar citind mai mult vom putea construi o nouă Românie. Fără carte, ne aşteaptă doar o nouă demagogie!